Competenţă materială. Calitatea de funcţionar public a contestatorului


Prin decizia civilă nr. 1387/2003, a fost modificată în tot sentinţa civilă nr. 2034/2003, în sensul respingerii contestaţiei împotriva deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă. în considerentele deciziei instanţei de casare s-a reţinut netemeinicia excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, întrucât recurenta nu a făcut dovada că salariatul, în calitate de funcţionar public, a depus jurământul impus de lege. Numai în aceste condiţii se putea invoca competenţa de soluţionare a cauzei de către Secţia de administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.

Practica nu este unitară sub aspectul naturii litigiilor privind funcţionarii publici contestatori ai actelor unilaterale emise de către unităţile bugetare, într-o opinie este susţinută argumentaţia instanţei de recurs din speţa de faţă. într-o altă opinie, depunerea sau nu a jurământului nu prezintă nici o relevanţă sub aspectul reţinerii calităţii de funcţionar public şi calificării litigiului ca fiind de competenţa jurisdicţiei muncii ori de competenţa jurisdicţiei de contencios administrativ. Nedepunerea jurământului însă, nu atrage imposibilitatea exercitării funcţiei, ci revocarea deciziei de numire. Intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 nu conferă de plano calitatea de funcţionar public persoanei care îndeplineşte atribuţii specifice funcţiei publice, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens.

Interpretând sistematic prevederile art. 2, art. 3 alin. 2 şi art. 97 din Legea nr. 188/1999 modificată şi completată, apreciem că la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999 persoanele care deţineau unele din funcţiile enumerate în lista funcţionarilor publici, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, au dobândit calitatea de funcţionari publici, cu îndeplinirea condiţiilor cumulative obligatorii prevăzute de lege, urmând ca reîncadrarea în aceste funcţii să aibă loc în termenul prevăzut de lege, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999.

Procedura de reîncadrare ulterioară a urmărit atestarea pe postul ocupat, prin verificarea îndeplinirii condiţiilor legale obligatorii, atât pentru funcţia de execuţie, cât şi pentru funcţia de conducere, iar în cazul celei de muncă şi prin susţinerea unui examen de atestare pe post. Constatarea neîndeplinirii acestor condiţii şi/sau nepromovarea examenului de atestare pe post duc la revocarea din funcţie, potrivit art. 55 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, interpretat a fortiori. Dacă însă se constată îndeplinirea condiţiilor legale, se emite decizia de numire în funcţia publică ce corespunde postului ocupat.

Situaţia tranzitorie a termenului iniţial de 90 de zile, prevăzut de art. 97 alin. 1 (prin instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici, aprobate prin O.M.A.P. nr. 218/2003, termenul fiind stabilit până la 15.07.2003) poate fi prelungită prin nerespectarea termenului de către factorii de decizie din autorităţile sau instituţiile publice. Dacă s-ar admite contrariul, respectiv, dacă s-ar admite că ocupanţii posturilor reprezentând funcţii publice nu ar fi dobândit ex lege calitatea de funcţionari publici, ci numai o dată cu emiterea deciziei de reîncadrare în funcţia publică ce corespunde postului ocupat, ar însemna ca aceste persoane, deşi exercită o funcţie publică, să nu aibă statutul unui funcţionar public, reglementat de lege, statut a cărui dobândire ar fi lăsată la discreţia organelor de conducere ale autorităţii sau instituţiei publice.

Depunerea jurământului, potrivit art. 55 alin. 2, este obligatorie nu numai pentru definitiv (persoana numită în funcţia publică ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, precedată de etapa obligatorie a funcţionarului public debutant), ci şi pentru cei reîncadraţi în funcţia publică ce corespundea postului ocupat la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999. Depunerea jurământului (ca şi decizia anterioară de reîncadrare în funcţia publică) reprezintă doar o formalitate, o condiţie pentru exerciţiul funcţiei publice, iar nu pentru dobândirea calităţii de funcţionar public. Refuzul de a depune jurământul atrage revocarea din funcţia în care funcţionarul public a fost numit sau reîncadrat (revocarea deciziei de numire/reîncadrare în funcţie).

Curtea de Apel Bucureşti, decizia civilă nr. 1387 din 2003