Prin decizia nr. 58/22 aprilie 2002, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatoarei, începând cu data de 10.04.2002, iar în motivarea în fapt a deciziei se invocă referatul emis pe 28.04.2002, deci ulterior desfacerii contractului de muncă.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1109/2002, a admis în parte contestaţia împotriva deciziei nr. 58/22.04.2002 emisă de intimata pârâtă Cooperativa I. Constanţa, şi a dispus reintegrarea în funcţia avută anterior desfacerii contractului de muncă şi plata drepturilor băneşti cuvenite.
împotriva sentinţei, în termen, a declarat recurs Cooperativa Meşteşugărească I., solicitând ca, în conformitate cu art. 304 pct. 3 şi art. 10 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 69-70 din Statutul Cooperaţiei Meşteşugăreşti, să se constate necompetenţa materială a tribunalului în soluţionarea litigiului de faţă, cât şi greşita apreciere a probelor administrate în cauză.
Curtea de Apel, verificând decizia recurată, în raport de criticile formulate, a constatat că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente: Contestatoarea este membru cooperator, fapt dovedit cu registrul membrilor cooperatori, Decizia nr. 193/10 iulie 1992 (necontestată), coroborat cu menţiunile din carnetul de muncă. în aceste condiţii, aceasta a desfăşurat activitatea în cadrul cooperativei meşteşugăreşti în calitate de membru cooperator şi nu de încadrat în muncă, în baza unui contract individual de muncă.
Conform art. 69 din Legea nr. 169/1999, nu sunt conflicte de drepturi conflictele dintre unităţile şi persoanele care prestează diferite activităţi în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă.
Reglementarea raporturilor de muncă ale angajaţilor Cooperativei Meşteşugăreşti este realizată atâtprintr-o lege specială, Decretul-Lege nr. 66/1990, cât şi printr-o lege organică şi anume Codul muncii. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 72/2001, că regimul juridic al contractelor individuale de muncă diferă de cel aplicabil contractelor existente între membrii cooperatori şi cooperaţia meşteşugărească. Raporturile de muncă ale membrilor cooperatori se deosebesc în mod esenţial de raporturile de muncă, născute în baza dispoziţiilor Codului muncii, stabilite între angajator şi salariaţi şi, în consecinţă, nu le sunt aplicabile reglementările legislaţiei muncii ce stau la baza contractelor colective şi individuale de muncă.
Raportul juridic de muncă dintre membrii cooperatori şi unităţile cooperative meşteşugăreşti are un caracter specific, fiind rezultatul exprimării consimţământului unor persoane fizice în vederea asocierii lor şi dobândirii calităţii de membri ai cooperativelor meşteşugăreşti. Aşadar, reglementarea naturii juridice a unui atare raport de muncă nu face parte din categoria conflictelor de drepturi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 75/C din 2003
