Completare carnet de muncă. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR.7550,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 124

Ședința publică din data de 12.02.2008

PREȘEDINTE: Marilena Panait

JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela

: – –

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea deciziei civile nr.1115 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, formulată de contestatorul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr., cu sediul în comuna, județul D, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște, str. -, -.8, județul D și domiciliată în comuna, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestatorul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr., avocat, din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență juridică din 08.01.2008, lipsind intimații Inspectoratul Teritorial d e Muncă D și.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că prezenta contestație în anulare este scutită de plata taxei de timbru, iar din partea intimatei s-a depus la dosar întâmpinare.

Avocat, pentru contestatorul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr., declară că aluat cunoștință de conținutul întâmpinării intimatei, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația contestatorului că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Având cuvântul,pentru contestatorul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr., avocat solicită admiterea contestației formulată împotriva deciziei civile nr.1115/23.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, anularea deciziei și să se rejudece recursul.

Instanța de recurs și-a întemeiat soluția pronunțată pe considerentele expertizei contabile, fără ca aceasta să fie coroborată cu celălalt material probator administrat în cauză.

Așa cum s-a arată printr-unul din motivele de recurs, contestatoarea nu putea beneficia de concediu de odihnă de 25 de zile în anul 2004, întrucât aceasta s-a aflat în șomaj o perioadă din acest an. Această situație este recunoscută și de intimata, mai mult aceasta a primit 2 salarii în avans până la 12.01.2006.

Instanța de recurs, în temeiul art.3041Cod procedură civilă, putea să examineze cauza sub toate aspectele, întrucât recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitată de motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Arată că instanța de control judiciar nu a avut în vedere chitanțele cu sumele de bani depuse din fiecare campanie de vaccinare și s-a mărginit să preia concluziile raportului de expertiză, în care se stipulează că acestea nu sunt documente justificative ce pot sta la baza înregistrărilor în contabilitate.

Precizează că nu există un proces-verbal de predare-primire a instrumentarului din anii 2004 – 2006, ci doar procesele-verbale din 04.10.1999 și 06.12.2002, întrucât Circumscripția Sanitară Veterinară a- denumirea inițială, devenită ulterior Cabinet Medical Individual Dr., prin contractul de concesiune din 1999, ulterior contract cadrul de prestări servicii aflat la dosar.

În temeiul art. 318 Cod procedură civilă solicită admiterea contestației, anularea deciziei contestației și rejudecarea recursului având în vedere motivele susținute, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr. și ITM D, solicitând eliberarea carnetului de muncă completat la zi, cu toate majorările și indexările salariale pe perioada 30.01.2004 – 28.02.2006 și să-i plătească daune morale, iar prima pârâtă să-i plătească suma de 6205 lei reprezentând salariul pentru perioada aprilie 2004 – februarie 2006, 5716 lei și 489 lei reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă pe anii 2004 – 2005.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a fost salariata primului pârât, ca asistent veterinar, până la data de 28.02.2006, iar la momentul angajării la alt angajator a constatat că nu-i fusese completat carnetul de muncă decât până în aprilie 2004.

Pârâtul ITM a formulat întâmpinare prin care a arătat că angajatorul nu a depus documentele pentru a se putea completa carnetul de muncă.

Reclamanta a completat acțiunea solicitând obligarea pârâtului Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr. la plata sumelor restante către instituțiile abilitate (sănătate, șomaj, pensii etc.)

Pârâta Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât s-au achitat toate drepturile cuvenite reclamantei și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 5400 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de acesta prin derularea activităților sale și 10.000 lei daune morale.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia, întrucât nu a creat nici un prejudiciu angajatorului.

În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr.587/13.06.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea, a respins cererea completatoare și a obligat pârâtul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr. să plătească reclamantei 6325 lei reprezentând drepturi salariale restante, iar pe pârâta ITM D să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantei.

Instanța a respins capătul de cerere privind daunele morale.

De asemenea, a respins cererea reconvențională și a obligat Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr. la 850 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanta a fost salariata pârâtului Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr. și că potrivit expertizei contabile efectuate acesteia nu i s-au plătit drepturile salariale cuvenite pentru perioada aprilie 2004 – februarie 2005 și indemnizația pentru concediul de odihnă pentru aceeași perioadă.

Raportul de expertiză a constatat că s-au achitat însă contribuțiile de asigurări sociale, prin silită prin poprire pe conturile angajatorului.

În ce privește cererea reconvențională, tribunalul a constatat că prejudiciul invocat nu este dovedit, documentele depuse nefiind documente justificative ce pot sta la baza înregistrărilor în contabilitate, astfel că nu există un prejudiciu cert pentru a putea fi angajată răspunderea salariatului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În recursul său, reclamanta a criticat sentința arătând că în mod greșit nu s-au acordat daunele morale, prejudiciul moral suferit fiind dovedit.

Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr. susținut în recursul său că s-a făcut dovada plății salariului către reclamantă prin statele de plată depuse, nesemnarea acestora neputând duce la concluzia că nu s-au achitat aceste drepturi.

S-a mai arată că nu s-au analizat toate probele și în mod greșit a fost obligat angajatorul și la plata concediului de odihnă.

O altă critică a privit respingerea cererii reconvenționale în baza concluziilor apreciate ca subiective ale raportului de expertiză.

Prin decizia nr. 1115 din 23 noiembrie 2007 Curtea de Apel Ploieștia respins recursurile declarate de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant Cabinet Medical Veterinar împotriva sentinței civile nr.587 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:

În ce privește recursul reclamantei, în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind daunele morale, întrucât reclamanta nu a precizat cuantumul acestora și nu a făcut nici un fel de probă din care să rezulte existența prejudiciului moral.

Prin urmare, curtea a constatat acest recurs ca nefondat.

În ce privește recursul pârâtului Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr., curtea a constatat că sentința instanței de fond se bazează pe o evaluare completă și corectă a probelor administrate.

Potrivit disp. art.163 Codul muncii dovada plății salariului se face prin statele de plată, ce trebuie semnate de salariat sau prin alte documente justificative ce demonstrează achitarea efectivă a salariului, or pârâtul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr. nu a făcut nici un fel de astfel de dovezi.

Mai mult și expertiza contabilă constată inexistența acestor documente.

Expertiza efectuată în cauză reprezintă o probă științifică, reglementată de pr.civ. ce stă la baza convingerii pe care și-a format-o instanța.

Concluziile expertizei efectuate în cauză se bazează pe documentele existente la recurentul-pârât și se completează și coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Pârâtul ITM D, prin susținerile sale, a arătat, în fond, că angajatorul nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada în litigiu.

În ce privește cererea reconvențională, tribunalul a constatat în mod corect că prejudiciul invocat nu este dovedit, documentele depuse nefiind documente justificative ce pot sta la baza înregistrărilor în contabilitate, astfel că nu există un prejudiciu cert pentru a putea fi angajată răspunderea salariatului.

Pentru aceste considerente curtea a constatat că și acest recurs e nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr., solicitând anularea ei și rejudecarea recursului, motivat, în esență, pe împrejurarea că, respingând recursul, Curtea nu a analizat motivul de casare întemeiat pe susținerea potrivit căreia intimata-reclamantă nu putea beneficia în anul 2004 de 25 zile concediu de odihnă, dat fiind că s-a aflat în șomaj în perioada 01.08.2003 – 01.02.2004, dar și faptul că soluția pronunțată s-a întemeiat exclusiv pe expertiza contabilă efectuată în cauză, cu înlăturarea celorlalte probe administrate.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare conform art.320(2) Cod procedură civilă, solicitând respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

Curtea, examinând decizia contestată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivul de contestație în anulare invocat, dar și de dispozițiile legale în materie, constată ca nefondată contestația în anulare din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată e rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din examinarea considerentelor deciziei contestate, raportat la motivele de recurs formulate de contestatoare reiese, fără putință de tăgadă, că instanța de recurs le-a examinat în totalitate, având în vedere și adeverința nr.2865/09.03.2006 despre care a făcut vorbire contestatoarea (aflată la fila 87 din dosarul de fond).

Simpla împrejurare că, contestatoarea apreciază că interpretarea dată de instanța de recurs probatoriului administrat, prin reținerea ca relevante a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză tocmai pe baza documentelor existente la aceasta, e eronată nu poate conduce la ideea că subzistă cazul de contestație în anulare reglementat de art.318 Cod procedură civilă. Aceasta întrucât interpretarea probelor, aprecierea valorii probatorii a acestora e atributul instanței de judecată, în concordanță cu convingerea proprie a magistratului.

În plus, nu poate fi apreciată ca o omisiune de cercetarea a unui motiv de recurs examinarea globală a acestuia, împreună cu altele, câtă vreme din considerentele hotărârii reiese că ele au fost avute în vedere.

Din aceste considerente, în baza art.320 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei civile nr.1115 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, formulată de contestatorul Cabinetul Medical Individual Veterinar Dr., cu sediul în comuna, județul D, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște, str. -, -.8, județul D și domiciliată în comuna, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela

– – – – – –

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.2 ex./25.03.2008

/