ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1271/
Ședința publică din 3 septembrie 2008
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta prin mandatarul, domiciliat în T,-, jud.H și de pârâta T SA, cu sediul în T,-, jud.H, împotriva sentinței civile nr.814 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, mandatarul recurentei reclamante, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Instanța constată că recursul reclamantei a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art.80 din Legea 168/1999, astfel că pune în discuție din oficiu excepția tardivității recursului reclamantei. Constatând că în încheierea din 22 august 2008 s-a consemnat în mod eronat că recursul reclamantei a fost declarat în termen, iar cel al pârâtei a fost tardiv formulat, în condițiile în care în aceeași încheiere, în aliniatul următor s-a consemnat punerea în discuție a excepției tardivității recursului reclamantei, în temeiul art.281 din Codul d e procedură civilă, instanța dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din 22 august 2008 în sensul constatării că recursul reclamantei a fost tardiv declarat, iar recursul pârâtei a fost formulat în termen.
Mandatarul recurentei reclamante solicită respingerea excepției invocate din oficiu de instanță, apreciind că recursul reclamantei a fost declarat în termen. Susține că inițial, sentința Tribunalului Harghitai -a fost comunicată la 25 iunie 2008 și, constatând din cuprinsul acesteia că nu s-a acordat drept la recurs, a contactat telefonic arhiva Tribunalului Harghita sesizând eroarea menționată, astfel că ulterior i s-a comunicat încheierea de îndreptare a erorii materiale din 30 iunie 2008, prin care dispozitivul sentinței a fost completat. Această din urmă încheiere i-a fost comunicată la 2 iulie 2008, astfel că în raport de această dată, recursul e declarat în termen. Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, apreciind că suma acordată de instanța de fond cu titlu de despăgubiri e prea mică, în condițiile în care acordarea daunelor morale le-a lăsat la aprecierea instanței. În ceea ce privește recursul pârâtei, solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 814 din 14 mai 2008, Tribunalul Harghitaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta C”T” T, obligând pârâta să rectifice înscrierea de sub nr. 66 din cap. XII al carnetului de muncă al reclamantei, în sensul efectuării fără corecturi a mențiunii “încetat contract conform art. 79 pct. 7 Codul Muncii și cu respectarea cerințelor de la rubrica “denumirea, semnătura și ștampila unității care face înscrierea”.
Instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a lucrat în calitate de confecționer încălțăminte la societatea pârâtă.
Prin Decizia de concediere nr. 29/11.04.2007 raporturile de muncă dintre părți au încetat în baza art. 61 lit. Codul Muncii.
Prin Sentința civilă nr.2076/14.06.2007 s-a apreciat că procedura concedierii reclamantei a fost nelegală obligând pârâta să emită pe seama reclamantei o nouă decizie de încetare a raporturilor de muncă în baza art.79 pct.7 pr.civ. precum si eliberarea carnetului de muncă cu toate înscrierile la zi.
Raportat la pretențiile reclamantei din prezenta acțiune instanța a constatat că în executarea sentinței civile sus amintite societatea pârâtă nu a respectat exigențele prevăzute de Decretul nr.92/1976.
Cu referire la capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata despăgubirilor instanța l-a găsit parțial întemeiat reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 269 Codul Muncii, angajatorul este ținut să despăgubească angajatul dacă din culpa sa acesta a suferit un prejudiciu.
Cu referire la aceste aspecte instanța de fond a reținut că reclamanta a fost în imposibilitate de a realiza venituri în perioada 14 iunie 2007-14 mai 2008, perioadă în care datorită înscrierilor greșite din carnetul de muncă reclamanta nu s-a putut reangaja.
Cu referire la pretenția privind daunele morale instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta prin mandatar și societatea comercială pârâtă.
Reclamanta, prin mandatar, a criticat hotărârea atacată sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate arătând că societatea comercială pârâtă cu rea credință nu a procedat la eliberarea carnetului de muncă al reclamantei perioada astfel scursă fiind de 9 luni. Aceste 9 luni fără activitate au adus serioase prejudicii materiale reclamantei în sensul, pe de o parte a câștigurilor de care a fost lipsită, și pe de altă parte influențând negativ calculul pensiei.
Recurenta a invocat prevederile art.304 pct. 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a învederat curții împrejurarea că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.269 Codul Muncii în sensul în care despăgubirile pentru daunele morale nu pot fi acordate angajatului decât în măsura în care posibilitatea acordării acestora este prevăzută de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național sau contractul individual de muncă. Recurenta a invocat argumentele desprinse din decizia XL din 7 mai 2007 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.
Cu referire la recursul declarat de reclamanta prin mandatar, la termenul de judecată din 22 august 2008, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității căii de atac promovate în sensul în care aceasta a fost declarat peste termenul legal de 10 zile.
Cu referire la această excepție recurenta prin mandatar a susținut că raportat la încheierea de rectificare din data de 30 iunie 2008 calea de atac a recursului a fost declarată în termen.
Excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Sentința civilă nr.814 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Harghitaa fost comunicată recurentei la data de 25.06.2008 (fila 87 dosar fond).
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul instanței de recurs calea de atac a fost expediată poștal la data de 11.07.2008.
În conformitate cu dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 calea de atac a recursului poate fi declarată în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă.
Instanța constată, față de cele arătate anterior, că termenul de declarare a recursului a fost depășit acesta expirând la 6 iulie 2008.
Susținerile recurentei prin mandatar potrivi cărora față de data comunicării încheierii de rectificare recursul a fost declarat în termen, nu pot fi primite. În acest sens instanța reține că practica judiciară este constantă în a aprecia că termenul de declarare a căii de atac este prevăzut de lege indiferent dacă instanța indică vreun astfel de termen în cuprinsul hotărârii sau nu. Acest punct de vedere se impune prin prisma faptului că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, cu alte cuvinte neindicarea căii de atac de către instanță nu poate proroga termenul de declarare a acesteia până la efectuarea mențiunilor corecte în cuprinsul hotărârii.
Având în vedere cele de mai sus, excepția invocată din oficiu va fi admisă și pe cale de consecință recursul declarat de reclamantă prin mandatar, va fi respins ca tardiv.
Cu referire la recursul pârâtei instanța reține următoarele:
Argumentația societății recurente pornește de la o premisă greșită în sensul în care hotărârea instanței de fond este apreciată ca fiind nelegală întrucât pe de o parte instanța de fond s-a pronunțat extra-petita acordând despăgubiri reprezentând salariu în condițiile în care reclamanta a solicitat acordarea de daune morale iar pe de altă parte acordarea daunelor morale nu este posibilă întrucât prevederile art. 269 Codul Muncii au în vedere despăgubirile pentru daunele materiale și nicidecum pentru daunele morale. În acest sens, recurenta invocând decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii.
În primul rând, prin acțiunea principală reclamanta prin mandatar, a solicitat obligarea societății pârâte la plata unor despăgubiri “morale și materiale” în cuantum de 20.000 lei. Critica formulată de recurentă privitoare la pronunțarea instanței de fond asupra aceea ce nu s-a cerut este astfel neîntemeiată.
Prin hotărârea atacată instanța de fond a acordat reclamantei despăgubiri în suma de 5.000 lei. Din considerentele hotărârii, paginile 3,4, rezultă cu claritate natura acestor despăgubiri, respectiv acestea constau în “salariul de care reclamanta a fost lipsită pentru perioada 14 iunie 2007 – 14 mai 2008. În aceiași modalitate, extrem de clară, prima instanță a arătat în cuprinsul considerentelor că, solicitarea de obligare la plata daunelor morale este apreciată ca neîntemeiată.
În al doilea rând, potrivit art.269 Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea 237/2007, angajatorul poate fi obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului.
Astfel fiind, decizia invocată de recurentă, decizie pronunțată în interesul legii de ICCJ, nu își mai găsește aplicabilitatea având în vedere modificările aduse dispozițiilor art.269 Codul Muncii, ulterior pronunțării acestei decizii.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de societatea pârâtă, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta, prin mandatar, domiciliat în T-, județul H, împotriva sentinței civile nr.814 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC”T”SA cu sediul în T-, județul H, împotriva aceleiași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 3 septembrie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
22.09.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
