ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1343/2009 –
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
– R – – JUDECĂTOR 2: Roman Florica
– – – – JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în comuna, satul Chilia, nr. 204, județul S M în contradictoriu cu intimata pârâtă S M cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 128 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă – completarea carnetului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 128 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantului, formulată împotriva pârâtei S M, având ca obiect recunoașterea sporului de gestiune, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că inițial acțiunea a fost introdusă de reclamant la Judecătoria Satu Mare, care a invocat din oficiu excepția de necompetență după materie, prin sentința civilă nr. 4875/2008 s-a dezinvestit de soluționarea cauzei și a declinat competența materială de rezolvare a litigiului în favoarea Tribunalului Satu Mare. Sentința judecătoriei a devenit irevocabilă prin nerecurare și, în consecință, dosarul a fost înaintat Tribunalului Satu Mare, unde s-a înregistrat sub nr-.
Tribunalul a constatat că este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față, atât ratione materiae, conform art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă, cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 284 Codul muncii.
Examinând pretenția reclamantului, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, pe de o parte, pentru că nu există nici o dovadă care să demonstreze că pe durata desfășurării raporturilor de muncă, reclamantul a beneficiat de un spor de gestiune, așa cum pretinde, și, pe de altă parte, pentru că potrivit carnetului de muncă, reclamantul a îndeplinit funcția de conducător auto, funcție care în mod evident exclude desfășurarea unei activități de gestiune.
Argumentul reclamantului, potrivit căruia acordarea sporului de gestiune rezultă indirect din garanția pe care a constituit-o la dispoziția angajatorului, nu poate fi primit, din nou, pentru că nu există dovezi care să ateste împrejurarea factuală pe care se sprijină (constituirea în concret a garanției materiale). În plus, argumentul se impune a fi înlăturat și pentru că un asemenea fapt nu presupune în mod necesar desfășurarea unei activități de gestiune și, implicit, acordarea sporului, căci, dacă, în cazul gestionarilor constituirea garanției materiale în condițiile Legii nr. 22/1969 este obligatorie, nimic nu împiedică părțile unui raport juridic de muncă să convină asupra constituirii unei garanții din care să se asigure repararea unor pagube eventuale produse de către salariați care nu au calitatea de gestionar.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 281-291 Codul muncii și art. 70-82 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a respins acțiunea reclamantului, având ca obiect recunoașterea sporului de gestiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs petentul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a solicitat intimatei să prezinte statele de plată în original pe perioada în litigiu, pentru a se vedea ce reprezintă diferența între salariul de bază și salariul realizat.
De asemenea, instanța de fond a refuzat să administreze proba cu martori, prin care reclamantul voia să dovedească faptul că a îndeplinit atribuții de gestionar, constituind de altfel și un fond de garanție în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SMa arătat că din documentele aflate la societate rezultă că reclamantul a ocupat funcția de conducător auto și nu de distribuitor, motiv pentru care nu avea cum să beneficieze de spor de gestiune.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, respectiv statele de plată și înscrierile din carnetul de muncă, rezultă că reclamantul a ocupat funcția de conducător auto, funcție care nu implică atribuții de gestiune.
De altfel, nu există nici o dovadă că pe durata activității desfășurate, acesta ar fi beneficiat de un spor de gestiune sau că ar fi constituit o garanție materială.
În ceea ce privește validitatea înscrisurilor depuse în probațiune (state de plată, carnet de muncă), acestea au fost certificate de pârâta intimată, având putere doveditoare până la proba contrară, respectiv până la înscrierea în fals.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază ca nefondat recursul și pe cale de consecință îl va respinge în baza art. 312 alin. 1 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul domiciliat în comuna, satul Chilia, nr. 204, județul S M în contradictoriu cu intimata pârâtă S M cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 128 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – R – – – – –
red.
în concept la 5.11.2009
jud.fond. –
dact.
4 ex./6.11.2009
– 2 com./
– -, satul Chilia, nr. 204, județul S M,
– S M – S M,-.