ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1726
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
– – –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta – Feroviar R SA – Sucursala, cu sediul în comuna,- bis, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1041 din data de 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.121, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta pârâtă în baza delegației 7/209/5.10.2009 și intimatul-reclamant personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul în dovedirea motivelor de recurs depune la dosar, cu opis, practică judiciară de pe care înmânează intimatului-reclamant un exemplar.
Intimatul-reclamant având cuvântul depune la dosar în xerocopie adresa nr. 7/151/8.07.2009 emisă de – Feroviar Român, autorizația seria –1M nr. 0985 și autorizația de acces pe infrastructura publică CFR nr. 433/351 precizând că nu înțelege să solicite termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate în timpul ședinței de judecată de recurentă.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Intimatul-reclamant având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței pronunțate la fond,în subsidiar modificarea în tot a sentinței iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că intimatul a fost angajat de la data de 1 mai 2002 până în anul 2006, că la momentul preluării de la fostul angajator, grupa a-I-a de muncă nu exista iar conform Ordinului nr.50/1990 încadrarea locurilor de muncă și a persoanelor se putea face după procedura de clasificare a locurilor de muncă dar nu s-a solicitat acest lucru, motiv pentru care grupa I de muncă nu i-a fost înscrisă în carnetul de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant având cuvântul arată că până la 1.04 2001 a fost încadrat la Combinatul și recurenta trebuia să facă negocieri cu patronatele pentru încadrarea în grupele de muncă.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală întrucât dorește să i se aplice corect grupa de muncă pe carnetul de muncă.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta – Feroviar Român SA- Suc. solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să se constate că în perioada 01.01.2003- 01.11.2006 cât a fost angajat la această societate și-a desfășurat activitatea în locurile de muncă cuprinse în grupa I- de muncă și în consecință să se dispună cuvenitele modificări în carnetul său de muncă în sensul ca aceasta perioadă să fie înscrisă în grupa a-I-a de muncă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că până la data de 01.01.2003 a fost încadrat la Ferate în funcția de mecanic de locomotivă unde avut grupa I de muncă.
A mai arătat reclamantul ca din momentul când societatea la care desfășura activitatea a fost preluată de unitatea pârât, nu i-a mai fost acordată grupa I de muncă în mod nejustificat și de aceea a formulat acțiunea de față.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate deoarece susținerile reclamantului sunt total nefondate.
În susținerea celor menționate prin întâmpinare, pârâta depus la dosar în copie Ordinul nr. 50/1990 al cu anexa nr.1 si nr.2, Decretul-lege nr. 68/1990, HG.nr.1025/28.08.2003 cu anexa nr. 1, contract colectiv de muncă, cartea de muncă a reclamantului.
În ședința publică din data de 08.05.2009 reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate că în perioada 01.01.2003-01.11.2006 a desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în condiții speciale.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1041 din 11 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizata și în consecință a constatat că reclamantul a desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în condiții speciale în perioada 01.01.2003-01.11.2006.
Prin aceiași sentință s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamantul, având înscrisă în carnetul de muncă funcția de mecanic locomotivă, a lucrat efectiv în locuri de muncă care potrivit Legii nr.226/07.06.2006 și HG nr. 1025/28.06.2003, se încadrau în condițiile speciale de muncă.
Astfel, prin natura funcției pe care o îndeplinea reclamantul își desfășura activitatea în locurile de muncă unde existau factori de risc profesional și că prin natura sarcinilor de muncă și a condițiilor de realizare a acestora în timp se produce reducerea prematură a capacitații de muncă și îmbolnăviri profesionale ale salariaților.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.281 codul muncii coroborate cu art. 7 din Legea nr. 226/07.06.2006 și art.7 din anexa din HG nr. 1025/28.06.2003, tribunalul a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamantul în perioada 01.01.2003-01.11.2006 a desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în condiții speciale.
În baza dispozițiilor art.3 din Decretul nr. 92/1976, tribunalul a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului în sensul că perioada menționată să fie înregistrată ca activitate desfășurată în condiții speciale.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs, în termen legal pârâta – FEROVIAR ROMÂN SA Sucursala (filele 3-15) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazurile de recurs prev.de art.304, pct.7 și 9 cod pr.civ. recurenta a criticat sentința primei instanțe susținând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind motivată evaziv și lacunar, iar temeiul de drept cercetat de instanța de fond respectiv Legea nr.226/2006, nu a fost invocat de niciuna dintre părți, aceasta schimbând nelegal cauza juridică a acțiunii reclamantului.
O altă critică vizează împrejurarea că încadrarea locului de muncă al reclamantului în loc de muncă cu condiții speciale s-a făcut cu ignorarea cadrului legislativ corespunzător perioadei în litigiu, deoarece Legea nr.226/2006 enumeră limitativ unitățile la care există locuri de muncă cu condiții speciale, potrivit procedurii reglementate de HG 1025/2003 și care instituie o etapă prealabilă obligatorie pentru obținerea avizului de încadrare în condiții speciale.
Neobservând dispozițiile legale de mai sus, instanța de fond, prin soluția pronunțată s-a substituit autorităților competente să îndeplinească procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, pronunțând o hotărâre nelegală
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant, fiind legal citat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, verificând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, de cazurile de recurs prevăzute de art.304 cod pr.civ, de actele și lucrările dosarului dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Acțiunea precizată a reclamantului vizează constatarea că în perioada 1 ianuarie 2003-1 noiembrie 2006 desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în condiții speciale (filele 3 și 108).
Pentru corecta soluționare a cauzei cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, instanța de fond era obligată, potrivit art.129 alin.4 cod pr.civ.să le ceară acestora explicații, oral sau în scris precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Procedând întocmai cu dispoziția legală sus-citată, prima instanță a stabilit că în raport de perioada indicată de reclamant în acțiunea precizată, dispozițiile legale incidente sunt art.20 din Legea nr.19/2000 care enumeră locurile de muncă în condiții speciale alin.1, lit.a-d) și stabilește că alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele de la alin.1 pot fi stabilite numai prin lege (alin.2) adică Legea nr.226/2006 și HG 1025/2003-acte normative ce au fost depuse în copie la dosar de reclamant (filele 89-107) pârâta invocându-le parțial prin întâmpinare.(filele 23-26) iar nu
În aceste circumstanțe, critica recurentei-pârâte referitoare la aplicarea unor dispoziții legale care nu au fost invocate de niciuna dintre părți este nejustificată.
Cealaltă critică este însă întemeiată, instanța de fond interpretând și aplicând greșit actele normative pe care le-a considerat incidente în cauză.
Astfel, Curtea reține că până la data de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000, încadrarea în grupele I și II de muncă a fost reglementată de Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, publicat în Monitorul Oficial al României nr.38 din 20 martie 1990.
Apoi, începând cu data de 1 aprilie 2001, locurile de muncă încadrate în condiții speciale au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr.226/2006, art.1 alin.2 din acest act normativ stabilind expres și limitativ prin Anexa II care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile HG nr.1025/2003.
Așa cum s-a reținut deja, ambele acte normative-invocate de părți în fața instanței de fond-au fost depuse la dosar și au fost considerate aplicabile în cauză, în raport de perioada precizată de reclamant ca fiind supusă judecății, însă interpretarea acestora s-a făcut greșit, fără a se observa că societatea pârâtă nu se află pe lista unităților din Anexa II care au fost avizate pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, pentru a putea admite acțiunea reclamantului.
Hotărârea Guvernului nr.1025/2003 stabilește atât cele 5 criterii ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale(art.2 lit.a-e) cât și etapele de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale (art.3 lit.a-e).
Acest act normativ stabilește prin art.2 alin.3 că în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă care vor dispune verificarea locurilor de muncă și care va cuprinde obligatoriu următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, descrierea activității de bază desfășurate precum și categoriile profesionale și numărul de angajați.
În egală măsură, art.5 din același act normativ prevede procedura și documentele pe care angajatorul trebuie să le depună la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, între care și dovada încadrării locului de muncă în grupa I de muncă, conform reglementărilor existente până la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, semnată de angajator.
În urma analizării dosarului angajatorului, Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale acordă avizul sau respinge motivat solicitarea, în acest din urmă caz, angajatorul sau sindicatele ori reprezentanții angajaților putând formula plângere în termen de 15 zile de la comunicarea refuzului emiterii avizului la Ministerul Muncii, care împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa prin decizie, și împotriva deciziei, una dintre cele două părți implicate în această procedură, are dreptul unei noi căi de atac, contestația care se depune la instanța de judecată competentă (art.13).
În mod constant, la instanța de fond pârâta s-a apărat susținând că la data de 1 aprilie 2001, reclamantului, care era angajat la acea dată la o altă societate– SA- i-a încetat încadrarea în grupa a Ia de muncă, astfel cum rezultă și din mențiunile înscrise în carnetul său de muncă(fila 78) deoarece funcția de mecanic de locomotivă nu se mai regăsea în anexele I sau II ale Ordinului nr.50/1990.
Societatea pârâtă s-a mai apărat că ulterior, la 1 iulie 2001, reclamantul s-a transferat la o altă societate– SA P, fără beneficiul grupei I de muncă, angajator de la care a plecat prin demisie, angajându-se apoi la – FEROVIAR ROMÂN SA B (- SA) de la data de 1 mai 2002, conform acelorași mențiuni din carnetul de muncă (fila 80).
În aceste circumstanțe, instanța de fond avea îndatorirea de a verifica și eventual înlătura argumentat aceste apărări în sensul de a stabili dacă pentru perioada în discuție-01.01.2003-01.11.2006-reclamantul a desfășurat activitate într-unul din locurile de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit dispozițiilor legale în vigoare în intervalul de timp respectiv și care trebuiau evocate și interpretate așa încât să justifice soluția adoptată.
Curtea constată că recurenta-pârâtă nu se găsește pe lista unităților care au obținut avizul Comisiei special instituite lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, așa încât constatarea primei instanțe că reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă în perioada 01.01.2003-01.11.2006, la această societate este nelegală, fiind contrară dispozițiilor art.20 alin.1-2 din Legea nr.19/2000.
Așa cum s-a arătat, faptul de a nu parcurge procedura de avizare și refuzul aplicării metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale de către acest angajator, putea fi legal contestat la inspectoratul teritorial d e muncă de salariații îndreptățiți, prin intermediul sindicatului, sau al reprezentanților angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii, tocmai cu scopul de a determina societatea angajatoare să verifice locurile de muncă ce ar putea fi încadrate în procedura avizării și apoi să urmeze metodologia de avizare și înscriere în lista anexă a Legii nr.226/2003, aceasta fiind unica posibilitate legală a salariaților de a obține încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, în actuala reglementare.
Admițând acțiunea, fără un temei legal și prin substituirea unei proceduri administrative, stabilite expres cu condiții și termene printr-un act normativ ce aparține competenței exclusive a puterii executive, prima instanță a pronunțat o hotărâre greșită ceea ce impune admiterea recursului, conform art.312 cod pr.civ. pentru incidența cazului de recurs prev. de art.304, pct.9 din același cod, cu consecința modificării în tot a sentinței civile nr.1041 din 11 mai 2009 a Tribunalului Prahova și, în fond, după rejudecarea acțiunii precizate a reclamantului, prin respingerea acesteia ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă – Feroviar R SA-Sucursala, cu sediul în comuna,- bis, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1041 din data de 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.121, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
— – — — –
Grefier
/VS
4 ex./6.11.2009
f–Trib.
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
