ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1940
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
–
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 3, Calea nr. 6, împotriva sentinței civile nr. 1356 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu sediul în P,-, -A,.11, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2009 și apoi pentru aceleași considerente a amânat la data de 22 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B pentru a se constata că perioada 19 februarie 2001 – 4 februarie 2002 reprezintă stagiu de cotizare la bugetul de asigurări sociale și în consecință să se constate că această perioadă reprezintă vechime în muncă, urmând a se face cuvenitele mențiuni și a se recalcula punctajul anual, ținând seama de aceste perioade.
În motivarea acțiunii a susținut reclamantul că în perioada sus-arătată reclamantul a fost salariatul SC ” 2000″ SRL, în calitate de director de vânzări, iar în această perioadă societatea a reținut și virat către bugetul de stat contribuțiile obligatorii, făcând și mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, ulterior constatând însă că perioada în litigiu lipsea din cea în care s-au achitat contribuțiile legale.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1356 din 29 iunie 2009 a admis acțiunea reclamantului și a constatat că perioada 19 februarie 2001 – 4 februarie 2002 reprezintă pentru reclamant stagiul de cotizare la bugetul asigurărilor sociale, respectiv vechime în muncă.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că în perioada în litigiu angajatorul a plătit contribuțiile la asigurări sociale aferente fondului lunar de salarii, potrivit ordinelor de plată, situație în care această perioada constituie vechime în muncă pentru reclamant și stagiu de cotizare ce urmează a fi valorificat ulterior de reclamant pentru recalcularea punctajului anual.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea în tot a acțiunii.
Criticând sentința, pârâta-recurentă a susținut că deși angajatorul nu era parte în proces, instanța de fond a reținut că angajatorul a făcut dovada plății CAS, în condițiile în care reclamantul este cel care putea face dovada plății acestei contribuții cu adeverința de stagiu care se eliberează persoanei care o solicită, iar Ministerul Munciii -a recomandat reclamantului în scris să se adreseze angajatorului pentru rezolvarea situației create, totodată, instanța de fond aflându-se în eroare referitor la plata datoriilor către bugetul de stat care ar fi similară cu depunerea declarațiilor nominale și plata CAS.
De asemenea, angajatorul nu a depus declarațiile nominale, singurele declarații care au fost depuse fiind pentru perioada aprilie – decembrie 2008.
În aceste condiții, este cu totul greșit ca pârâta să recunoască perioada în litigiu ca vechime în muncă a reclamantului, cu toate că nu are o asemenea competență, casele teritoriale de pensii certificând doar stagiul de cotizare în baza declarațiilor nominale primite de la angajatori prin declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguratului și a obligațiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, orice modificare neputându-se realiza decât în funcție de declarațiile rectificative ale angajatorului.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și din oficiu conform art. 3041Cod pr.civilă și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este de principiu că stabilirea vechimii în muncă a unui salariat se poate realiza într-un proces doar în contradictoriu cu angajatorul și nu direct cu casa teritorială de pensii care are alte atribuții expres reglementate de lege, iar în speță angajatorul nu a figurat în calitate de parte.
În acest context este de subliniat și obligațiile angajatorului de a depune declarațiile nominale privind plata CAS către bugetul asigurărilor sociale, iar în caz de refuz salariatul având posibilitatea sesizării instanței de judecată.
Pentru considerentele expuse în baza art. 3041și 312 Cod pr.civilă se impune admiterea recursului de față, care este fondat, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamantul având posibilitatea să formuleze o acțiune separată împotriva angajatorului în legătură cu cele arătate mai sus.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 3, Calea nr. 6, împotriva sentinței civile nr. 1356 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu sediul în P,-, -A,.11, județul P și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
— – – – –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
4 ex./16.11.2009
f- Tribunalul Prahova
