ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.216
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
– — –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1729 din 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă personal și asistată de avocat din același barou, în substituire avocat titular din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii.
Susține, în esență, că după transferul reclamantei de la ROMTELECOM la SC SA, prin preluarea de către aceasta din urmă, reclamanta nu mai putea beneficia de prevederile Ordinului nr.50/1990 întrucât aceasta nu mai deservea un număr de 250 de abonați.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe. Fără cheltuieli de judecată.
Susține că dacă anterior transferului, la ROMTELECOM, reclamanta îndeplinea condițiile impuse de Ordinul nr.50/1990, fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că în cauză este vorba de o preluare, centrala telefonică având în continuare același număr de circuite, nemodificându-se astfel numărul de abonați. Mai mult, arată că nici în carnetul de muncă al reclamantei nu sunt efectuate mențiuni privind vreo modificare în acest sens. Depune la dosar concluzii scrise formulate de reclamantă, filele 20-21.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că în perioada 01.07.1992-01.04.2000 reclamanta are dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă, în calitate de salariată la Sucursala P, în funcția de telefonistă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 25.12.1975-01.07.1992 a fost salariata SA, în funcția de telefonistă și a beneficiat de grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, în procent de 100%, iar la data de 01.07.1992 a fost preluată de Sucursala P, lucrând în același loc și în aceleași condiții de muncă până la data de 23.01.2006 când a fost disponibilizată, în toată perioada în care reclamanta a fost salariata, aceasta beneficiind de spor de condiții grele.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea acțiunii, în condițiile în care activitatea pe care a desfășurat-o reclamanta la a fost similară celei de la, schimbându-se doar numele firmei, locul de muncă și condițiile de lucru fiind aceleași, iar în perioada 01.07.1992-01.04.2000 a fost în vigoare aceeași legislație pe baza căreia i s-a eliberat adeverința de la, ce atestă că a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea reclamantei, solicitând, prin apărător ales, la termenul de fond din 16.10.2009, respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de Ordinul nr.50/1990. Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1729 pronunțată la data de 16 octombrie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a constatat că reclamanta are dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 01.07.1992-01.04.2000, în procent de 100%.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit expertizei efectuate în cauză, reclamanta a avut funcția de telefonistă, iar activitățile desfășurate în această meserie, ce deservește centrale telefonice cu peste 250 abonați sau centrale telefonice care au linii interioare ocupate de la instituții, sunt similare cu posturile telefonice de abonați din centralele telefonice, prevăzute la pct.126 anexa 2 din Ordinul nr.50/1990 și se încadrează în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, s-a reținut, tot pe baza celor constatate de expert, că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, funcția reclamantei și locul de muncă s-au menținut pentru întreaga perioadă dedusă judecații fiind telefonist la centrala telefonică cu peste 250 de abonați, neexistând nicio mențiune în carnetul de muncă cu privire la schimbarea locului de muncă.
S-a concluzionat că reclamanta a lucrat ca telefonistă în cadrul societății pârâte deservind o centrală telefonică cu peste 250 de abonați în perioada 01.07.1992-01.04.2000, aceeași centrală pe care o deservea în cadrul SC SA, adică centrală cu peste 250 abonați, desfășurând activitate 100% din timpul de muncă, ceea ce înseamnă că aceasta a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct.126.
Totodată, s-a arătat că pârâta nu a depus la dosar niciun act din care să rezulte că după preluarea de către, reclamanta nu a mai deservit 250 abonați, cu atât mai mult cu cât reclamanta a deservit aceeași centrală telefonică la care a lucrat și înainte de 01.07.1992, respectiv o centrală cu peste 250 de abonați.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat recurs, în termen legal, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr. civilă.
Susține recurenta că în mod nelegal a fost admisă acțiunea considerându-se că intimata este îndreptățită să beneficieze de încadrare în grupa a II-a de muncă și de la, câtă vreme condițiile în care intimata a lucrat la SC SA nu sunt identice cu cele în care aceasta a lucrat la și de unde a obținut încadrarea în grupa a II-a de muncă, fiind necesar ca în raport de prevederile Ordinului nr.50/1990 republicat, intimata să deservească cel puțin 250 de abonați și, deși anterior datei de 1.07.1992, intimata deservea peste 250 de abonați la, după această dată aceasta nu a mai deservit decât abonații SC SA, iar numărul acestora nu depășea 250.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost admisă acțiunea, întrucât condițiile în care a lucrat intimata-reclamantă la SC SA nu sunt identice cu cele în care aceasta a lucrat anterior datei de 1.07.1992 la.
S-a susținut, în esență, de către recurentă, că spre deosebire de perioada anterioară datei de 1.07.1992, în care intimata-reclamantă a lucrat la, deservind peste 250 de abonați, ceea ce a justificat încadrarea activității desfășurată de aceasta în grupa a II-a de muncă, după această dată, când intimata a lucrat la societatea-pârâtă, numărul abonaților nu a depășit 250, însă o asemenea susținere nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă.
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat, la solicitarea intimatei-reclamante, efectuarea în cauză și a unei expertize de specialitate, lucrare întocmită de expert care, pe baza documentelor puse la dispoziție și a înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei și având în vedere dispozițiile legale incidente, la care s-a făcut referire, a concluzionat, cu argumente pertinente, că pentru funcția înscrisă în carnetul de muncă, de telefonist, reclamanta a lucrat efectiv în perioada 1.07.1992 – 1.04.2000 în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa II pct.126.
Așa cum rezultă din probatoriile cu înscrisuri administrate în cauză la instanța de fond, coroborate cu expertiza întocmită la prima instanță de expert, funcția intimatei-reclamante și locul de muncă s-au menținut pe întreaga perioadă, iar anterior transferului la SC SA, intimata-reclamantă a lucrat în perioada 1.08.1974-1.07.1992 în funcția de telefonistă, deservind centralele de abonat din sectorul petrol, centrala având peste 250 de abonați, după cum în perioada 1.07.1992-1.04.2000, intimata-reclamantă a lucrat ca telefonistă în cadrul SC -Sucursala P, deservind aceeași centrală pe care o deservea în cadrul SC SA, respectiv centrala cu peste 250 de abonați.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței invocate de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1729 din 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
— – — – — –
Fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
4 ex./25.02.2010
f–Trib.
R,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
