ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 235
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
– – –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P, Intrarea, nr.5, – 9,.A,.3, județ P, împotriva sentinței civile nr.1663 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în P,- bis, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 27 februarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC ” ” SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la acordarea grupei a II-a de muncă, în procent de 100%, aferentă perioadei 1971 – 1999.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada invocată, 1971 – 1999, fost salariatul societății pârâte unde și-a desfășurat activitatea ca reparații auto, în condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de accidente și boli profesionale.
A mai susținut reclamantul că, deși unitatea angajatoare a recunoscut că-și desfășoară activitatea în condiții deosebit de grele, remunerându-l și virând CAS corespunzător unor astfel de condiții (situație ce rezultă din adeverința depusă la dosar) nu i-a fost acordată grupa a II-a de muncă, astfel cum s-a procedat în cazul colegilor săi, șoferi, ce conduceau utilajele de mare tonaj.
În baza dispozițiilor art.115 – 118 Cod procedură civilă pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, întrucât, potrivit Decretului nr. 92/1976, litigiile în legătură cu completarea carnetului de muncă sunt de competența judecătoriei, iar pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu a prestat activitatea în condiții nefavorabile care ar fi impus acordarea grupei a II-a de muncă.
S-a mai arătat prin întâmpinare că locul de muncă al reclamantului nu face obiectul Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă în vederea pensionării.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză salarizare normare.
La termenul de judecată din 07.08.2007, în baza art.137 Cod procedură civilă s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă, întrucât reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la acordarea grupei a II- a de muncă, în procent de 100 %, aferent perioadei 1971 – 1999 și nu efectuarea unei mențiuni în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr.1663 din 17 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC ” ” SA.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte în perioada 11.10.1971 – 01.06.1999, fiind încadrat în funcția de auto, în cadrul secției – cimentări.
Locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă sunt prevăzute în anexele I și II ale Ordinului nr. 50/1990 și nr.125/1990.
Conform reglementărilor menționate de încadrare în grupa a II-a de muncă beneficiază numai mecanicii auto din formația de lucru care execută exclusiv operațiile de demontare, decapare și degresare, această încadrare neputând fi extinsă tuturor mecanicilor auto dintr-un atelier de reparații auto.
Din probatoriul administrat în cauză, referate, tabelele cuprinzând locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă întocmite de Comisia constituită la nivelul societății potrivit dispozițiilor Ordinului nr.50/1990 (fila 48 – 86 dosar fond), instanța a reținut că activitatea pe care o desfășoară reclamantul – mecanic auto – nu a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, în urma demersurilor întreprinse de pârâtă la. ca instituție de specialitate în ceea ce privește încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității de mecanic, răspunsul a fost negativ, în sensul că secția mecano – energetică, ca loc de muncă, nu este prevăzută de Ordinul nr. 50/1990 și nr.125/1990, completate cu avizele ulterioare.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În motivarea recursului a învederat că a lucrat în grupa II-a de muncă în procent de 100% în perioada 1971-1999 și a primit spor de muncă grea în perioada 1990-1999, conform adeverinței nr. 235/2003 emisă de unitatea-pârâtă.
Recurentul a criticat raportul de expertiză judiciară efectuat în fața instanței de fond și consideră că prima instanță a respins nemotivat concluziile expertului, care îi erau favorabile.
S-a arătat că însăși societatea-pârâtă a efectuat demersurile necesare către Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru încadrarea în grupa II-a de muncă, însă aceste demersuri nu au căpătat un răspuns favorabil de la minister.
Intimata a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile în cauză și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată următoarele:
Recurentul a fost încadrat la societatea-pârâtă în perioada 11.10.1971 – 1.06.1999 în funcția de auto în cadrul secției cimentări.
Conform reglementărilor Ordinelor nr. 50/1990 și 125/1990, funcția deținută de recurent – mecanic auto – nu se încadrează în grupa II-a de muncă. La această concluzie a ajuns și raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de fond.
De altfel, însăși intimata întreprins demersuri la. ca instituție de specialitate în ceea ce privește încadrarea în grupele de muncă, pentru ca funcția de să fie încadrată în gr. II de muncă, însă răspunsul obținut a fost negativ.
Curtea achiesează la susținerile intimatei că sporul de vechime pentru condiții grele de muncă acordat reclamantului nu îl îndreptățește și la grupa II-a de muncă.
Ca atare, având în vedere cele sus-menționate, Curtea consideră că sentința recurată este temeinică și legală și în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P, Intrarea, nr.5, – 9,.A,.3, județ P, împotriva sentinței civile nr.1663 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în P,- bis, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
— — – – –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2008-03-04
CP/FA
Trib.P nr-
–
