ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.324
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
– –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC Mecanică SA prin reprezentant legal, cu sediul în,-, județul P împotriva sentinței civile nr.2015 din data de 25 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în P,-, Bl.3..1,.4, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 18 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată cu nr.2765/105/10.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Mecanică, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se constate că în perioada 16.11.1970-16.02.1972, 30.07.1973-01.01.1974 a lucrat efectiv, în procent de 100 % din programul de lucru, la instalații, în secții cuprinse în grupa I-a de muncă și obligarea pârâtei să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul său de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada sus – menționată, a avut calitatea de salariat în cadrul societății pârâte, în funcția de mecanic reparații și a lucrat efectiv 100 % din program în secții cuprinse în grupa a – I – a de muncă, deoarece în secțiile în care a lucrat se foloseau materii prime care prin prelucrare emanau substanțe radioactive, noxe și toxice, fiindu-i aplicabile prevederile art.1 din HG nr.559/1990 și ale Ordinului nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
La data de 27.10.2009 pârâta a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, atât timp cât reclamantul nu beneficiază de grupa I de muncă.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 2015 din data de 25 noiembrie 2009 admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC Mecanică SA și, în consecință a constatat că reclamantul, a prestat activitate în grupa I de muncă, în procent de 100 %, în perioada 16.11.1970-16.02.1972 și, 30.07.1973-01.01.1974, conform concluziilor raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta sentință și a obligat pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Conform raportului de expertiză efectuat în cauza expert, cărții de muncă existentă la dosar, proceselor-verbale, angajamentelor, adeverințelor, contractului de muncă, fișei de angajare, reclamantul având funcția de mecanic reparații în cadrul societății pârâte, și-a desfășurat activitatea în perioada 16.11.1970-16.02.1972 și, respectiv 30.07.1973-01.01.1974, în mediu toxic, în condiții deosebite de muncă, care se încadrează în cazurile reglementate de Ordinul nr.50/05.03.1990, ceea ce înseamnă că reclamantul a lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa I-a de muncă, în procent de 100 %, pentru perioada 16.11.1970-16.02.1972 și, respectiv 30.07.1973-01.01.1974.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, ” beneficiază de încadrarea in grupele I si II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 si 2 “.
Așadar, din actele si lucrările dosarului, a reieșit că locurile de muncă unde a lucrat reclamantul sunt cuprinse în anexa la HG 559/1990, art.1 și respectiv pct.13 din HG 456/1990, art.1 pct.21, Ordinul nr.50/05.03.1990, ceea ce înseamnă că în perioadele sus menționate, reclamantul lucrat efectiv în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 % din programul de lucru.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza art.281 Codul Muncii coroborat cu art.1 din HG 559/1990, art.7 din Ordinul nr.50/1990 al, a admis acțiunea și, a constatat că reclamantul, a prestat activitate în grupa I de muncă, în procent de 100 %, în perioada 16.11.1970-16.02.1972 și, 30.07.1973-01.01.1974, conform concluziilor raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta sentința.
In baza art.3 din 92/1976, a obligat pârâta sa efectueze cuvenitele mențiuni in carnetul de al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC Mecanica SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurenta, în esență, că dispozițiile legale reținute de prima instanță ( HG. Nr. 559/1990 și ordinul nr.50/&1990) nu sunt aplicabile situației reclamantului care și-a desfășurat activitatea în incinta Șantier I Secția – Energetic, neavând nicio legătură cu activitatea desfășurată în Fabrica.
Totodată, recurenta a precizat că s-a solicitat să se depună la dosarul cauzei Raportul Medical din are rezultă că afecțiunile precizate sunt boli profesionale cauzate de activitatea desfășurată în meseria de mecanic.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței care este legală și temeinică, arătând totodată că recursul este nemotivat, întrucât niciunul dintre motivele invocate nu se înscrie în nulitățile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, solicitând să se constate nulitatea acestuia.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, însă sub următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția invocată, Curtea constată că este neîntemeiată urmând să o respingă întrucât sunt indicate, în mod determinat greșelile imputate primei instanțe, aceste critici fiind argumentate în fapt și în drept.
Intimatul reclamant și-a desfășurat activitatea în cadrul societății recurente în perioada 16.11.1970 – 26.05.2004, în funcția de mecanic, la Secția – Energetic.
Din actele dosarului ( filele 32-34 și fila 44 dosar fond ) rezultă că pentru perioada 01.01.1974 – 01.04.2001 i-a fost recunoscută, prin hotărâre judecătorească, irevocabilă (sentința civilă nr.2247/03.09.2008 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin decizia nr.2720/19.12.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI ), desfășurarea activității în grupa a – II-a de muncă, aspect menționat și în carnetul de muncă.
Prin acțiunea de față, intimatul reclamant solicită acordarea grupei I de muncă pentru o perioadă anterioară, respectiv 16.11.1970 – 16.02.1972 și 30.07.1973 – 01.01.1974.
Prima instanță a reținut, pentru a pronunța hotărârea recurată, concluziile raportului de expertiză:
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că în opinia expertului, activitatea desfășurată de intimatul reclamant s-a derulat în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 % conform Ordinului nr.50/1990 punctul 7. Pentru a concluziona astfel, expertul a analizat actele și documentele puse la dispoziție de angajator, mențiunile din carentul de muncă, precum și dispozițiile legale aplicabile în acest sens.
A mai precizat expertul că angajatorul nu a întocmit o fișă a postului pentru reclamant, situație în care activitatea desfășurată efectiv nu poate fi stabilită decât având în vedere funcția acestuia, precum și celelalte documente existente la dosarul cauzei, concluzionând că, având în vedere specificul activității de mecanic reparații, acesta a îndeplinit și sarcini de specialitate în locuri de muncă și activități care se încadrau în grupa I de muncă.
Totodată, expertul a mai precizat, că în urma analizării documentelor și ținând cont și de susținerile colegului de muncă -, ( care însă nu a fost audiat în cauză), rezultă că activitatea zilnică a reclamantului a presupus reparații ale utilajelor din dotarea unor locuri de muncă încadrate în grupa superioară, cât și faptul că activitatea s-a desfășurat efectiv în aceste secții, având în vedere că anumite instalații și utilaje nu se puteau transporta din secția de bază.
Curtea reține însă că în conformitate cu dispozițiile punctului 7 din ordinul nr.50/1990, încadrarea în grupele de muncă I și II se face proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în acest grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II cel puțin 70% din programul de lucru.
Curtea apreciază că, în raport cu probatoriul administrat în cauză, coroborat cu dispozițiile punctului 7 din ordinul nr. 50/1990, și cu luarea în considerare a faptului că s-a stabilit, irevocabil, de către o instanță de judecată că, pentru perioada ulterioară, activitatea intimatului reclamant, desfășurată în același locuri de muncă și pe aceeași funcție,se încadrează în grupa II de muncă, în mod greșit prima instanță a apreciat acțiunea întemeiată în totalitate.
Curtea constată că în cauză nu s-a putut dovedi că activitatea intimatului – reclamant s-a desfășurat în condițiile prevăzute de punctul 7 din ordinul 50/1990 pentru reținerea grupei I, nefiind posibilă această încadrare ci numai încadrarea în grupa II de muncă, potrivit motivelor expuse anterior.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este fondat, însă sub acest aspect, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă să îl admită, să modifice în parte sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea și va constata că reclamantul a lucrat în grupa a – II-a de muncă în procent de 100% în perioada dedusă judecății, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de recurenta pârâtă.
Admite recursul declarat de pârâta SC Mecanică SA prin reprezentant legal, cu sediul în,-, județul P împotriva sentinței civile nr.2015 din data de 25 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în P,-, Bl.3..1,.4, județul
Modifică în parte sentința în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și constată că reclamantul a lucrat în grupa a – II- a de muncă în procent de 100% în perioada dedusă judecății.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
– – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./16.03.2010
f- Tribunalul Prahova
;
Operator date cu caracter personal,
Nr.notificare 3120
