ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 38/
Ședința publică din 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC & SRL, cu sediul în, str. -.63,.3,.4, jud. H, împotriva sentinței civile nr.2156 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentantul pârâtei-recurente, av. și mandatarul reclamantei-intimate,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar note de ședință și declară că nu dispune de state de plată pentru reclamantă, întrucât aceasta a lucrat temporar la niște chioșcuri alimentare de pe lângă școli.
Mandatarul reclamantei-intimate depune la dosar specială de reprezentare, arătând că nu este în nici un grad de rudenie cu reclamanta și că are studii juridice, fiind în prezent la Cartel.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța competentă material, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Mandatarul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse în întâmpinarea de la dosar, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, apreciind că tribunalul este competent material să judece cauza în primă instanță. Solicită cheltuieli de judecată pentru transport și împuternicire, sens în care depune la dosar chitanța nr.- și un bilet de tren.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2156/01.10.2008 Tribunalul Harghitaaa dmis ac iunea reclamantei, mpotriva tei -, cu sediul n ora ul, str. -,. 63, jud.
A constatat n perioada 17.01.2005-15.06.2006, reclamanta a avut rela ii juridice de munc cu unitatea n calitate de nz toare, cu salariul minim pe economie, n vigoare pentru respectiva perioad.
A bligat unitatea ntocmeasc reclamantei contract de munc n acest sens i nscrie aceste men iuni n carnetul de munc.
A obligat ta pl teasc reclamantei indemniza ia aferentă concediului pentru sarcin i lehuzie.
A obligat ta pl teasc reclamantei desp gubiri egale cu indemniza ia pentru cre terea copilului n rst de la doi ani, de care trebuia beneficieze, cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a constatat că prin decizia nr. 121/R din 05.02.2008 pronun at de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ n dosarul -, s-a admis recursul declarat reclamanta, mpotriva sentin ei civile nr. 2786/07.11.2007, pronun at de Tribunalul Harghita n dosarul -, s-a casat integral aceast sentin ță cauza fiind trimis ă sp re rejudecare aceleia i instan Trimiterea cauzei spre rejudecare s-a făcut n vederea cercet rii pe fond a cauzei, cu administrarea tuturor probelor ce se impun, at t la cererea reclamantei t i din oficiu.
Prin cererea ini ial introdus la aceast instan ță sub nr-, reclamanta, cu domiciliul n ora ul an. str. 1 -,. 52, se. 3,. 21, jude ul H, a chemat în judecată ta -, cu sediul n ora ul,-/63, jude ul H, solicit nd obligarea acesteia la a-i întocmi contract i carnet de munc ă, ncep nd cu data de 17.01.2005 până la 15.06.2006. Totodat reclamanta a solicitat obligarea tei la indemniza iei pentru cre terea copilului scut la 21.08.2006.
În interogatoriul inițial, luat din oficiu, reclamanta a mai precizat că solicită obligarea pârâtei să îi întocmească carnet de muncă pentru perioada lucrată, să-i achite indemnizația pentru sarcină ă și lehuzie de 112 zile, precum și indemniza ia pentru cre terea copilului.
Ac iunea ini ial promovat de reclamant a fost respinsă concluzion ndu-se, n esen ță, reclamanta nu a avut rela ii de muncă cu unitatea, care fie concretizate prin ncheierea unui contract individual de munc, n condi iile art.10 i urm. din Codul muncii, prezen a ocazional a reclamantei la sediul unit ății pentru a ntreprinde formalit ăț ile necesare angaj rii i a- i demonstra aptitudinile, nu putea duce la concluzia existen ei unei situa ii prev zute la art.16 pct.2 din Codul muncii.
Proced nd la rejudecarea cauzei, pe baza probelor administrate, instan a a re inut n primul nd, că trebuie precizat, faptul ă, la art.16 alin.1 din Codul muncii se prevede, “contractul individual de muncsencheien baza consimțăntuluiilor,n formscris,n limba rom; obligaia dencheiere a contractului individual de muncn form scris revine angajatorului “. La alin. 2 al aceluia i articol, se arat “n situaian care contractul individual de muncnu a fost ncheiat n form scris, se prezum a fost ncheiat pe o durat nedeterminat, iar ile pot face dovada prevederilor contractualei a prestaiilor efectuate prin orice alt mijloc de prob“.
Astfel, cu prilejul rejudec rii cauzei, au fost audia i mai mul i martori care, indiferent de cine au fost propu i, au declarat ă reclamanta a lucrat ca nz toare la un magazin apar in nd unit ății te, n acest sens, martorele C, i, propuse de reclamant, au declarat susnumita a lucrat ca nz toare la chio curile pe care ta le avea deschise n incinta unor unit ăți de nv ăță nt.De asemenea, martorul și, propuși de, au declarat a zut-o pe reclamant lucr nd la punctul de lucru de la 63, care apar inea tei.
Prin ncheierea dat de instan ță n data de 18.06.2008 s-a admis ca mijloc de prob facturile fiscale emise pe seama tei de tre unele societ ăți comerciale, facturi care ar fi fost semnate de tre reclamant, n calitate de angajat a unit ății te. Astfel, pe mai multe facturi ( 101, 102, 105, 107) emise pe seama tei de tre, apare semn tura reclamantei, ca reprezentant al &, n prezentul dosar. Acesta facturi au fost emise n perioada 09.01.2006 – 07.02.2006. O situa ie similar se înt lne te i n cazul unei facturi fiscale emise de tre SRL, la data de 14.04.2006.
Totodat, prin ncheierea dat de instan ță la data de 08.05.2008, s-au admis ca probe copia sentin ei civile nr.664, pronun at la data de 06.05.2005 de tre Judecătoria Miercurea Ciuc n dosarul nr.1030/2005, precum i copia declara iei de martor pe care reclamanta a dat-o n acest dosar.
În dosarul 1030/2005 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, care a fost acvirat, numitul, administrator al -, a chemat n judecat pe, solicit nd obligarea acesteia la plata unei sume de bani, reprezent nd contravaloarea unor alimente pe care aceasta le-a luat, a le pl ti, din magazinul societ ății. În cererea de chemare n judecat, propunea, la data de 07.05.2005, ca martor i pe – angajat a societ ăț ii sale ( – ). În declara ia de martor dat n dosarul respectiv, la data de 03.05.2005, ar ta este angajata societ ății ( – L), al rui patron este. Acesta din urm a fost de fa ță nd reclamanta a dat declara ia i nu s-a opus celor afirmate de tre aceasta.
Toate aceste aspecte prezentate relev faptul ntre reclamantă i unitatea au existat rela ii juridice de munc, reclamanta prest nd munc n beneficiul angajatorului -, at t n cursul anului 2005, t i n 2006. Astfel, la art. 16, alin 1 din Codul muncii se prevede,“contractul individual de muncsencheien baza consimțăntuluiilor,n formscris,n limba rom. Obligaia dencheiere a contractului individual de muncn form scris revine angajatorului”, pentru ca la alin.2 al aceluia i articol se arate “n situaian care contractul individual de muncnu a fost ncheiat n formăscris, se prezuma fost ncheiat pe o durat nedeterminat, iar ile pot face dovada prevederilor contractualei a prestaiilor efectuate prin orice alt mijloc de prob“.
n context, trebuie precizat i faptul, printre alte contraven ii, legiuitorul, prin art. 276 lit.e din Codul muncii, a stipulat-o i pe cea care vizeaz “primirea la munca persoanelorncheierea unui contract individual de munc “.
De asemenea, reprezentantul tei a declarat ( ncheierile din datele de 04 i 25 septembrie 2008) reclamanta a lucrat teva zile de prob la nceputul anului 2006 dar, neprezent nd actele necesare angaj rii, nu a mai fost primit la serviciu. Aceste aspecte sunt contrazise de cererea de chemare n judecat formulat la data de 07.04.2005 de tre, n dosarul 1030/2005 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, de tre declara ia de martor dat n acest dosar la data de 03.05.2005 de tre, de facturile fiscale la care s-a cut referire anterior i de declara iile martorilor audia i n prezenta cauz.
Instanța de fond a precizat că și art.31 pct.5 din Codul muncii, prevede faptul ” pe durata perioadei de prob salariatul se bucură de toate drepturile i are toate obliga iile prev zute n legisla ia muncii, în contractul colectiv de munc aplicabil, n regulamentul intern, precum și n contractul individual de munc “. Totodat, la art. 32, pct. 4 din acest act normativ, se arat ” perioada de prob constituie vechime în munc “.
Totodat, n aprecierea situa iei i a cererilor formulate ce reclamant trebuie inut cont i de prevederile art. 16, pct.3 din Codul muncii, unde se arat “munca prestatn temeiul unui contract individual de munci confer salariatului vechimen munc“.
in nd cont de cele prezentate anterior, instan a a procedat la admiterea ac iunii promovat de reclamantă, a admiterea cererii privind ntocmirea contractului de munc i nscrierea men iunilor corespunz toare n carnetul de munc și se vor avea n vedere i prevederile Decretul 92/1976 privind carnetul de munc, unde la art. 11 se arat datele privind activitatea depus pe baza unui contract de se nscriu n carnetul de muncă, a cum acestea rezult din contract sau din actele originale eliberate de unit ăț i pe baza scriptelor pe care le de in. Art. 20 din acela i act normativ indic conducerile unit ăților ca fiind spunz toare de ntocmirea, completarea, strarea i eviden a carnetelor de munca.
Legat de cererea reclamantei de obligare a tei la plata indemniza ia aferent concediului pentru sarcin i lehuzie, trebuie precizat faptul nr.OUG 158 din 17 noiembrie 2005, privind concediile i indemniza iile de asigur ri sociale de tate, prevede la art. 23, alin.1 faptul “asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcini uzie, pe o perioad de 126 de zile calendaristice, perioadn care beneficiazde indemnizaie de maternitate “. La art.36, pct.3, lit.a din acela i act normativ se arat “plata indemnizaiilor se face lunar detre angajator, cel mairziu odatcu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiv-“.
De asemenea cererea reclamantei de obligare a tei la plata indemniza ia pentru cre terea copilului n rst de la doi ani, de care trebuia beneficieze, instanța a avut n vedere prevederile nr.OUG 148 din 3 noiembrie 2005, privind sus inerea familiei n vederea cre terii copilului. Astfel, la art. 1 din acest act normativ se prevede“ncepnd cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care,n ultimul an anterior datei naterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificrile i complet rile ulterioare, beneficiazde concediu pentru creterea copilului n rst de la 2 ani”.
Se mai arată la art. 19 din acest act normativ “fondurile necesare plății drepturilor prevzute de prezenta ordonanțăde urgență, cheltuielile administrative, precumi cele de transmitere a drepturilor se asigurdin bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale i Familiei”, iar la art. 20 se prevede“calculul i plata drepturilor prevzute de prezenta ordonanță de urgențăse fac de tre direc iile teritoriale”.
Av nd n vedere reclamanta nu a putut parcurge procedura prev zut de nr.OUG 148/2005, din culpa tei, instan a a obligat-o pe aceasta, la plata unei desp gubiri egal cu indemniza ia pentru cre terea copilului n rst de la doi ani, de care susnumita trebuia beneficieze, n urma na terii minorului -.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta SC & SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța competentă material, suspendarea executării sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivele recursului pârâta a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond nu a analizat în mod judicios materialul probator și nu a arătat motivele pentru care s-au înlăturat susținerile sale, potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă.
Pârâta a mai arătat în continuare că, există neconcordanță între declarațiile martorilor și și înscrisurile oficiale, din care reiese că susținerile lor precum și declarația dată de intimată în dosarul nr. 1030/2005 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, nu corespund adevărului.
De asemenea, activitatea de la punctul de lucru unde s-au desfășurat activități comerciale era suspendată în perioada vacanțelor școlare și zilelor de sărbători legale, iar programul de lucru era corespunzător unei fracțiuni de normă, de cel mult 4 ore/zi.
În concluzie, intimata nu putea fi văzută la nici unul din punctele de lucru la data de 17.01.2005 și ulterior, acestei date în calitate de vânzătoare, astfel instanța de fond a soluționat cauza sumar și vădit părtinitor.
Consideră că, instanța de fond, trebuia să stăruie în aflarea adevărului și să administreze probe chiar dacă părțile s-ar fi opus, așa cum a primit indicații prin decizia civilă nr.121/R/2008 a Curții de Apel Tg.
Pârâta mai arăta că prin decizia civilă nr.2156/01.20.2008 a fost obligată să întocmească reclamantei intimate contract de muncă precum și efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al acesteia, conform prev. art.8 din Decretul nr.92/1976, în vigoare până la data de 01.01.2007. Însă aceste dispoziții au fost abrogate la 01.01.2007 prin art.298 alin.3 din Legea nr.541/2003 pentru modificarea unor dispoziții ale legii nr.53/2003 din Codul muncii.
În motivele recursului mai susține că intimata reclamantă nu a făcut dovada scriptic și nici faptic, că a prestat muncă în folosul angajatorului în mod frecvent, pe o perioadă de 17 luni.
Prin întâmpinarea formulată de către reclamantă se solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.121/R/05.02.2008 (127 dosar curte) pronunțată de Curtea de Apel Tg.M s-a dmis recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2786/7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. -.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Deși reclamanta prin cererea inițială a solicitat obligarea pârâtei a se i se întocmi contract și carnet de muncă începând cu data de 17.01.2005 până la 15.06.2006 și obligarea acesteia la plata indemnizației pentru creșterea copilului, născut la 21.08.2006, completând, cu ocazia interogatoriului luat din oficiu că, solicită obligarea pârâtei și la achitarea indemnizației de sarcină și lehuzie de 112 zile, precum și indemnizația pentru creșterea copilului.
În mod corect instanța de fond, după administrarea noilor probe și anume proba cu martori, dovada cu facturile fiscale (101-102, 105-107) emise de pârâtă, toate acestea au fost relevante în decizia instanței de fond și anume că, reclamanta a avut relații juridice de muncă cu pârâta.
De asemenea, sunt relevante și cele constatate de instanță în dosarul nr.1030/2005 al Judecătoriei Miercurea Ciuc.
În acest context se apreciază corectă hotărârea instanței de fond în aprecierea art.31 pct.5 Codul muncii și art.32 pct.4 Codul muncii coroborate cu prev. art.16 pct.3 Codul muncii, care precizează că munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă “conferă salariatului vechimea în muncă” și dispune totodată ca pentru perioada 17.01.2005-15.06.2006, unitatea pârâtă să înscrie aceste mențiuni în carnetul de muncă.
Față de completarea cererii reclamantei cu privire la indemnizația ce i-a revenit pentru perioada de concediu natal și postnatal, instanța a apreciat corect că se impune aplicarea nr.OUG158/17.11.2005 pentru perioada de 126 zile calendaristice, aplicând corect și nr.OUG148/03.11.2005 cu privire la plata despăgubirilor egale cu indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, având în vedere că aceste plăți se asigură din bugetul de stat prin bugetul
În concluzie, față de cele ce preced, recursul declarat de pârâtă este nefondat și, în consecință, urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.1, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă. Din oficiu, Curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC & SRL, prin reprezentant legal, cu sediul în, str. -.63,.3,.4, jud. H, împotriva sentinței civile nr.2156 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 68,50 lei în favoarea reclamantei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Ianuarie 2009.
Red.AV
Tehbnored.CC/2 exp.
21.01.2009
Jd.fd.B, ES
Asist.jud.,
