ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.515
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
– – –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.2439 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SERV SRL, cu sediul în P,-, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 3 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să depună la dosar concluzii scrise amânat pronunțarea cauzei la data de 10 martie 2009 și apoi la data de 17 martie 2009, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, întrucât domnul JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Țolu Dan s-a aflat în concediu de odihnă, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2439/2008 a Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SERV SRL P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioada 1 august 2005 – 28 februarie 2007 și-a desfășurat activitatea cu normă întreagă în funcția de translator la unitatea intimată cu un salariu de 8,5 mil. ROL lunar.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada sus-menționată și-a desfășurat activitatea în calitate de translator la unitatea pârâtă fără a i se întocmi un contrat individual de muncă în formă scris, motiv pentru care această perioadă nu poate fi valorificată ca vechime în muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că susținerile reclamantei nu corespund realității, aceasta fiind salariata societății doar în perioada 26.03.2007 – 30.09.2007 într-o altă funcție decât cea pretinsă prin acțiune și că, anterior, respectiv începând cu luna august 2005, reclamanta a avut o relație sentimentală cu patronul societății pârâte, însă aceasta nu putea să fie salariată la SC SERV SRL pentru simplul motiv că această societate comercială nu fusese încă înființată.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art.10 Codul muncii contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator persoană fizică sau juridică în schimbul unei remunerații denumită salariu și că reclamanta nu a făcut dovada existenței între părți a unui contract, astfel cum este el definit de lege.
Că este așa, rezultă din certificatul de înregistrare depus la dosar și din care rezultă că societatea pârâtă a fost înființată la 14.03.2007 ulterior perioadei menționată în acțiune.
Împrejurarea că reclamanta l-a ajutat pe administratorul societății pârâtă la înființarea acestei societății nu poate constitui un element în temeiul căruia să se constate existența unor raporturi de muncă atâta vreme cât nu este definit angajatorul, obiectul muncii și respectiv salariul.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond a stabilit o situație de fapt care nu corespunde cu realitatea pentru că societatea pârâtă existat încă de la 22 noiembrie 2004, iar art. 16 din Codul muncii permite derularea unor raporturi de muncă și în lipsa unui contract de muncă în formă scrisă, iar obligația de a întocmi acest înscris este în sarcina angajatorului și nu a salariatului.
recurenta că la dosarul cauzei au fost depuse mai multe înscrisuri din care rezultă că aceasta a prestat activități în cadrul societății pârâte și că în raport cu prestată perioada menționată în acțiune trebuie să-i fie recunoscută ca vechime în muncă.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de reclamantă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit certificatului de înregistrare aflat în copie la fila 93 – dosar fond SC SERV SRL a luat ființă la data de 14 martie 2007 având sediul în P,-, județul P, în timp ce societatea la care se referă reclamanta în motivele de recurs se numește SC SRL având sediul în P-, județul D și care a fost într-adevăr înregistrată la 15.11. 2004 așa cum rezultă din certificatul de înregistrare de la fila 85 – dosar fond, această societate nefiind chemată în judecată.
Potrivit mențiunilor făcute în carnetul de muncă al reclamantei și depuse în copie la instanța de fond rezultă că în intervalul 26 martie – 1 octombrie 2007 reclamanta a fost salariata unității pârâte, unitate care, așa cum s-a reținut a fost înregistrată la 14 martie 2007.
De reținut că, nici în acțiunea introductivă și nici în precizarea și completarea acesteia făcută la 12 mai 2008 reclamanta nu a pretins că ar fi prestat muncă pentru angajatorul SC SRL P, aceasta insistând în constatarea unor raporturi de muncă cu o societate comercială care a fost înființată la circa 2 ani de la data la care reclamanta pretinde că au început să se deruleze raporturile de muncă între părți.
– 3 –
Chiar dacă intimata de astăzi este continuatoarea SC SRL P, astfel cum rezultă din încheierea Tribunalului Dâmbovița aflată în copie la fila 10 – dosar recurs, reclamanta -recurentă era prima care trebuia să cunoască acest lucru atât timp cât a pretins că în tot acest interval s-a aflat în raporturi de muncă cu pârâta-intimată.
Prestarea unor activități în beneficiul patronului societății intimate nu constituie și dovada existenței unui contract de muncă în condițiile în care, așa cum reține și instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada elementelor acestuia așa cum sunt ele definite de art. 10 Codul muncii.
Este adevărat că potrivit art.16 din același cod încheierea contractului în formă scrisă este în sarcina angajatorului, că instanța poate constata existența raporturilor de muncă și în lipsa formei scrise a contractului, însă numai în măsura în care cel care pretinde că a avut calitatea de salariat face și dovada prestării muncii în această calitate.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.2439 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SERV SRL, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.
Președinte, Judecător,
– – – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red.AB/VD
2 ex/23.04.2009
f- – Tribunalul Prahova
