Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 9142/2012 din data de 23.09.2013
COMPLETARE MENȚIUNI CARNET DE MUNCĂ .
Judecătoria Bistrița – secția civilă, Sentința civilă nr. 9142/2012, pronunțată în dosarul nr. 43/190/2008
Prin cererea înregistrată la data de 07. 01. 2007 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petentul Ș.P. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata SC E 99 E SRL prin lichidator judiciar SCP U SPRL și administrator statutar T.R. să dispună rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă seria ID nr. 0446251 emis pe numele petentului de I.A.S. L., jud. Bistrița-Năsăud la data de 12. 07. 1972, astfel: la nr. crt. 95, de majorare a salariului de la 2.500.000 lei la 2.800.000 lei lunar, în loc de Decizia E nr. S-1/01. 01. 2005, greșită, nulă, se va înregistra Actul adițional negociat, nr. 1/10/30. 12. 2003, de majorare a salariului de la 2.500.000 lei la 2.800.000 lei și adăugare de sporuri 2% din valoarea cauzelor câștigate și 3% din sumele încasate, cu aplicabilitate de la 01. 01. 2004, în temeiul art. 41 și 159 Codul muncii, raportat la HGR nr. 1515/18. 12. 2003; la nr. crt. 96, în loc de Decizie E nr. S-7/01. 07. 2005 de majorare salariu de la 2.800.000 lei lunar, se va înscrie Actul adițional negociat, semnat, nr. 1/10/29. 12. 2004, cu aplicare de la 01. 01. 2005, în temeiul HGR nr. 2346/14. 12. 2004 și art. 41, cu 159 din Codul muncii; la nr. crt. 98, în loc de Decizia E nr. S-6/01. 06. 2006, nulă, nenegociată, necomunicată, se va înscrie Actul adițional nr. 1/10/30. 12. 2005, negociat, semnat, de majorare salar de la 310 ron la 330 ron lunar, cu aplicare de la 01. 01. 2006, în temeiul HGR nr. 1766/20. 12. 2005 și art. 41 cu 159 Codul muncii, cu menținerea timpului de 8 ore/zi, din actul adițional nr. 1/10/30. 12. 2005; la nr. crt. 99, în loc de Decizia E nr. S-8/01. 08. 2006, nulă, nenegociată, necomunicată, prin care reduce unilateral timpul de muncă de la 8 la 4 ore și salariul de la 330 ron la 250 ron pe lună, se va înscrie corect majorarea salariului de la 330 ron lunar la 370 ron lunar, începând cu data de 01. 04. 2006, în temeiul OUG nr. 47/01. 06. 2005 și a Contractului colectiv de muncă unic, național pe 2005-2006; la nr. crt. 100 din carnet, la Decizia E nr. S-4/01. 04. 2007, în loc de 4 ore/zi timp de muncă, se va înscrie corect 8 ore/zi, cu salariu de 440 ron lunar, în baza Actului adițional nr. 1/10/30. 12. 2005, comun, semnat, negociat și a contractului unic național pe anul 2007 aprobat prin OMMSSF nr. 2895/29. 12. 2006, cu aplicare de la data de 01. 01. 2007, în loc de data de 01. 04. 2007, întrucât Decizia S-4/2007 este nulă, în privința timpului de muncă și datei de aplicare a majorării, nenegociată, necomunicată.
Petentul a mai solicitat instanței să dispună completarea la nr. 97 din carnet, a mențiunii “Modificare salar”;, începând cu data de 01. 07. 2005, de la 3.100.000 lei la 310 ron, denominare leu”;, în temeiul OUG nr. 47/01.06.2005; modificarea termenului limită maxim de preaviz de 15 zile din 15. 06. 2007 în 29. 06. 2007, prin prorogare legală, pentru nulitatea absolută a dispoziției E nr. 1/15. 06. 2007 și rectificarea datei de încetare a raportului de muncă din 15. 06. 2007 în 29. 06. 2007, cu operare în carnetul de muncă; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că raporturile juridice de muncă dintre părți s-au stabilit prin contractul de muncă individual nr. l0/l5. 10. 2003 înregistrat la I.T.M. Bistrița-Năsăud sub nr. 169651/11. 11. 2003, anexa 1, pe durată nedeterminată, începând cu 15. 10. 2003, cu program de 4 ore/zi, la salar de 2.500.000 lei/lună, cu posibilități de majorare prin acord sau în baza actelor normative de majorare, ori a contractului de muncă unic la nivel național, cu drept la un concediu de odihnă anual de o lună, în timpul vacanței judecătorești, întrucât contractul privește funcția de
Mai arată că între părți au fost încheiat ulterior acte adiționale care, deși negociate și semnate de părți nu au fost înscrise în carnetul de muncă, din neglijența sau abuzul angajatorului-pârât, care nesocotea sistematic executarea convenției, atât sub aspectul evidenței, cât și în privința datei de plată a drepturilor salariale și a modificărilor intervenite în elementele raporturilor de muncă, care trebuiau constatate prin act modificator și comunicate angajatului.
Petentul susține că deciziile unilaterale emise de SC E de modificare a elementelor raportului de muncă contractual, înscrise în carnetul de muncă nu i s-au comunicat și nu i s-a eliberat nici carnetul de muncă, astfel că s-a ivit un conflict de drepturi de muncă.
În drept a invocat prevederile art. 248 alin. 3, art. 281, 285-288, 291, 295-296 din Codul muncii modificat, art. 5, 67-68, 70, 77 alin. 2, 75, 89 din Legea nr. 168/1999.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Legal citată, intimata a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nelegală și netemeinică a cererii de rectificare și completare a înscrierilor din carnetul de muncă.
Intimata susține că cererea formulată în instanță constituie de fapt o plângere și este prematură, sau inadmisibilă din punct de vedere procedural
Pe fond, intimata arată că cererea de rectificare a înscrierilor prin anularea mențiunilor privind majorările de salarii conform deciziilor administratorului societății și înscrierea în locul acestor decizii a unor acte adiționale, pretins negociate și obținute prin fraudă, este neîntemeiată și lipsită de interes și fără obiect.
Astfel, arată că legea nu cere ca în carnet să se înscrie un anumit act și nici nu exclude înscrierea altui act, necesar fiind doar ca elementele esențiale ale raportului de muncă expres prevăzute în text să fie înscrise.
În opinia intimatei, nu există niciun temei legal ca așa-zisele sporuri ce 2% și 3% pretins datorate să fie înscrise în carnetul de muncă, pentru că în legislația muncii nu există spor, sau alt salarial, de genul celui invocat de reclamant. Sporurile, alături de celelalte venituri salariale, nu pot fi altele decât cele enumerate de legislația muncii pentru că raporturile de muncă sunt reglementate de această legislație. Codul muncii și Contractul unic la nivel național nu cuprind astfel de venituri, iar clauza invocată de reclamant este una specifică pentru raporturi comerciale și nu pentru cele de muncă, cum au fost între părți.
Intimata a invocat și nulitatea absolută a unei astfel de clauze, deoarece încalcă atât legislația muncii (art. 120, 123, 124 și 137 Codul muncii), cât și dispozițiile art. 1, 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954, art. 5 și 1008 Cod civil, conform cărora drepturile civile trebuie exercitate cu bună-credință și în concordanță cu bunele moravuri.
Totodată, arată că, cererea de completare a carnetului la nr. crt. 97 este neîntemeiată și șicanatoare ca toate celelalte, astfel că nu poate fi obligată la restituirea carnetului de muncă pentru că nu îl reține, ci numai îl păstrează, deoarece petentul nu s-a prezentat să îl ridice, nu i-a solicitat vreodată predarea lui, și nu a refuzat vreodată să i-l pună la dispoziție.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 19. 03. 2008, reclamantul a solicitat să se dispună respingerea apărării formulate ca fiind neîntemeiată și pur formală.
În motivare se arată că reclamantul solicită ca intimata să-i comunice deciziile clandestine cu indicativul S nr. 6/2006, 8/2006 și 4/2007 și copie după carnetul de muncă la aceste poziții, întrucât nu i-au fost comunicate nici în litigiu și nici în timpul executării contractului de muncă, în ipoteza în care a decis să-i rețină acestuia carnetul de muncă, fără nicio bază legală.
Reclamantul mai arată că salariul este un element fundamental al raportului juridic de muncă, iar modificarea lui determină și modificarea contractului de muncă, salariatul având dreptul la informare în această privință, conform prevederilor art. 17 alin. 1 și 2 lit. j, alin. 4, art. 39 lit. h și art. 40 alin. 2 lit. a din Codul muncii. Din acest punct de vedere, modificarea salariului reclamantului, fără consimțământul său, a fost una abuzivă, fapt ce atrage nulitatea și inopozabilitatea actelor arătate. Iar a aștepta comunicarea actelor determină prejudicierea gravă a reclamantului, astfel că, pe baza celor menționate, se impune respingerea excepției de prematuritate invocată de intimat.
Reclamantul consideră, de asemenea, că intimatul confundă plângerea din dreptul muncii cu cea din contenciosul administrativ, litigiul pendinte aparținând primei situații. În plus, pe fondul cauzei, intimatul face apărări deplasate când nesocotește prevederile Decretului – Lege nr. 92/1976 privitoare la înscrierile din carnetul de muncă ce se fac numai pe baza actelor oficiale și care atestă dreptul juridic pretins. Totodată, sporul de cauze a fost negociat de părți în condițiile executării contractului de muncă pe baza mandatului comercial dispus de angajator, fiind permisiv, iar nu limitativ, astfel că nu au nicio relevanță apărările pe temeiul art. 120, 123-124 și 137 din Codul muncii. Mai mult, pretențiile legal emise nu constituie o încălcare a bunelor moravuri și nici nu intră sub incidența art. 5 și 8 din Codul civil ori al art. 1-3 din Decretul nr. 31/1954.
Sub aspectul suspendării cauzei, reclamantul arată că aceasta nu poate să opereze, la cererea intimatei, decât după comunicarea actelor înscrise în carnetul de muncă și a copiei solicitate.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 09. 04. 2008, reclamantul a solicitat decăderea din probă a pârâtei pentru nedepunerea în cauză a deciziilor clandestine de modificare unilaterală a raportului juridic de muncă, necomunicate și înscrise în carnetul de muncă cu indicativul S, nr. nr. 6/2006, 8/2006 și 4/2007, obligație care i-a incumbat acesteia în temeiul art. 17 alin. 1, 1 ind. 1, 2 lit. j, 4, art. 39 lit. h, art. 40 alin. 2 lit. a din Codul muncii.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 20. 06. 2011, reclamantul a solicitat respingerea perimării ca neîntemeiată și nelegală și stabilirea unui termen de judecată pe fond ca urmare a Deciziei Curții de apel Cluj nr. 5736/R/2010, pronunțată în dosarul nr. 2369/112/2009, întrucât cererea introductivă, suspendată inițial la cererea pârâtei, pentru soluționarea dosarului nr. 1648/112/2007, trebuie repusă pe rol, litigiul menționat soluționându-se irevocabil prin Decizia arătată.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei Precizare de acțiune prin care a solicitat instanței admiterea acțiunii și rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă la trei poziții, de la nr. crt. 99, 100 și 101, astfel: la poziția nr. crt. 99, coloana 6, în loc de salariu de 250 lei se va rectifica în salariu 330 ron, conform HG nr. 1766/2005, prin anularea Deciziei nr. S8/2006, din coloana 7; la poziția nr. crt. 100, coloana 4, în locul datei greșite de 01. 04. 2007 se va rectifica în data corectă de 01. 01. 2007, conform Contractului colectiv de muncă nr. 2895/29. 12. 2006, unic la nivel național, pe anii 2007-2010, încheiat conform Legii nr. 130/1996, art. 10-11, 40, prin anularea Deciziei nr. S4/2007, coloana 7 din carnet; la poziția nr. crt. 101, coloana 4, în loc de data de 15. 06. 2007, se va trece prin rectificare data corectă de 30. 06. 2007, ca dată de încetare a raportului juridic de muncă, conform Sentinței civile nr. 3813/F/12. 05. 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr. 2369/112/2009; obligarea intimatei la plata daunelor ocazionate de timpul pierdut în instanță la șase termene de judecată, în echivalentul salariului minim pe economie, pe zilele pierdute, conform notei de calcul.
În ședința publică din data de 21 noiembrie 2011 instanța a respins excepțiile prematurității și a lipsei de interes invocate de pârâtă ca neîntemeiate și a recalificat excepția inadmisibilității ca apărare de fond.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 23. 01. 2012, reclamantul a arătat că își menține precizarea de acțiune formulată anterior și insistă în cererea de probațiune privind administrarea interogatoriului depus la dosar și comunicarea deciziilor disputate.
Petentul a depus, pentru termenul din data de 13. 02. 2012, Completare de acțiune prin care a solicitat instanței să constate că angajatorul și salariatul au negociat, încheiat și semnat actele adiționale comune, depuse la anexele 2-4 la acțiunea introductivă; să constate că acestea au fost și executate parțial de către angajator, dar angajatorul a revenit unilateral asupra actelor adiționale comune și le-a modificat prin indicativul “S”;, pe care le-a înscris în carnetul de muncă în locul celor comune; să constate că deciziile unilaterale “S”; nu i-au fost comunicate niciodată; să constate că la data de 15. 06. 2007, la lichidarea raporturilor de muncă, nu erau înscrise în carnetul de muncă actele adiționale comune, deciziile cu indicativul “S”; contestate și nici deciziile depuse de angajator în probațiune.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 07. 05. 2012, reclamantul a solicitat lichidatorului SCP U să-i comunice actele solicitate anterior și să lămurească celelalte aspecte menționate în litigiu ca obligații ale pârâtei.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 18. 06. 2012, U SPRL, în calitate de administrator judiciar al pârâtei, a arătat că, prin Sentința civilă nr. 1033/2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 2820/112/2011, s-a deschis procedura generală a falimentului împotriva debitoarei SC E.E. 99 SRL, numita U SPRL fiind desemnată administrator judiciar. Pârâta se află în perioada de observație, astfel că administratorului statutar nu i-a fost ridicat dreptul de administrare al societății debitoare. Prin urmare, U SPRL nu deține carnetele de muncă al angajaților pârâtei și nu se poate conforma pretențiilor reclamantului în acest sens.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 10. 09. 2012, reclamantul a arătat că, în cauză, au calitatea de intimat atât pârâta, cât și lichidatorul, astfel că deciziile solicitate de acesta și depuse în probațiune, include o contradicție între timpul de muncă de 4 ore/zi din actele adiționale cu indicativul S și cel real, de 8 ore/zi, înscris în statele de plată pe perioada ianuarie – iulie 2006, I.T.M. conformându-se doar parțial cerințelor instanței privitoare la comunicarea integrală a documentelor solicitate în probațiune.
Reclamantul solicită și cheltuieli de judecată și daune pentru timpul pierdut în instanță la termenele din 06. 02. 2008, 19. 03. 2008, 20. 06. 2011, 31. 10. 2011, 21. 11. 2011, 23. 01. 2012, 13. 02. 2012, 19. 03. 2012, 07. 05. 2012, 18. 06. 2012 și 10. 09. 2012, în cuantum de 343 lei, conform HG nr. 1507/2007, 1193/2010, 1225/2011 și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 17. 09. 2012, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii precizate și completate, efectuarea rectificărilor în carnetul său de muncă și obligarea intimatei la plata daunelor suferite ca urmare a timpului pierdut în instanță la 11 termene, în cuantum de 343 lei, la nivelul venitului minim pe economie, conform actelor normative de stabilire a venitului minim brut pe țară, trebuind să se constate că: există actele adiționale comune, negociate și semnate privind raportul de muncă dintre angajator și salariat; actele adiționale nr. 1/2003, 1/2004 și 1/2005 concordă cu actele normative înscrise în ele, aplicabile (HG nr. 2346/2004, 1766/2005, 1515/2003 și art. 41 și 159 din Codul muncii) și au fost executate parțial, în timp, pe perioada ianuarie – iunie 2006, atât ca timp de muncă de 8 ore/zi, normă întreagă, cât și ca salariu corespunzător normei, conform probelor rezultate din statele de plată aferente perioadei 01. 01. 2006 – 30. 06. 2006, plătind și adaosul de acord de 2% (757 lei, mascat ca premiu pe aprilie 2006 – coloana 11 din statul de plată, 47 lei, mascat ca bursă privată la Legea nr. 376/2004, în fișa fiscală nr. 210/2006, respectiv 567,48 lei, plată fără titlu; pe perioada ianuarie – iunie 2006, timpul de muncă, normă întreagă de 8 ore/zi, pontat în statele de plată la 19-23 ore prestate/lună a fost modificat unilateral la ½ de normă prin decizii unilaterale cu indicativul S, înscrise în carnetul de muncă la rândurile 97-101, coloana 5, decizii neidentice cu cele depuse în instanță; pentru motivele de fapt și de drept susținute în litigiu.
Reclamantul a mai solicitat, în realizare, și să se dispună rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă, astfel: la nr. crt./rd. 99, coloana 6, în loc de 250 lei salariu de bază lunar se va trece salariu de 330 lei, conform HG nr. 1766/2005, al un program de 169,33 ore mediu/lună; la nr. crt./rd. 100, coloana 4, în loc de data de 01. 04. 2007 de intrare în majorare salariu minim brut pe economie, se la trece data de 01. 01. 2007, conform CCM nr. 2895/2006, unic la nivel național pe anii 2007-2010 și art. 10-11, 40 din Legea nr. 130/1996, prin punere de acord cu actul normativ de salarizare; la nr. crt./rd. 101, coloana 4, în loc de data de 15. 06. 2007 de încetare a raportului de muncă, se va consemna 30. 06. 2007, conform Sentinței civile nr. 3813/F/2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 2369/112/2009; și se vor radia deciziile S 8/2006 și S 4/2007 de la nr. crt./rd. 99 și 100, coloana 7, nelegale, și se vor înlocui cu mențiunea Sentinței civile nr. 3813/F/2010, pronunțată de T. Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 2369/112/2009 și a Deciziei nr. 5736/R/2010, pronunțată de C.A. Cluj în dosarul nr. 2369/112/2009; obligarea intimatei la rectificările solicitate; și obligarea pârâtei la plata sumei de 343 lei, cu titlu de daune pentru timpul pierdut în instanță la 10 termene de judecată, cuvenite la nivelul salariului minim brut pe economie/zi, conform HG nr. 1507/2007, 1193/2010, 1225/2011 și a art. 274 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Din ansamblul probațiunii scriptice administrat în cauză instanța reține că între reclamant și pârâtă au existat raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă și actelor adiționale depuse la dosar, vizând prestarea muncii pentru un interval de 4 ore/zi, respectiv cu jumătate de normă. Aceste raporturi au încetat la inițiativa angajatorului, care, prin Dispoziția nr. 1/2007, comunicată reclamantului la data de 15 iunie 2007, așa cum rezultă din mențiunea aflată pe aceasta, a dispus concedierea angajatului în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Pârâta a susținut că a notificat reclamantul despre intenția de a desființa locul de muncă al acestuia, acordându-i totodată preavizul de 15 zile prevăzut de art. 73 alin. 1 din Codul muncii, însă nu a făcut dovada existenței unei astfel de notificări, motiv pentru care, termenul de 15 zile menționat mai sus a început să curgă la data comunicării deciziei de concediere, respectiv 15 iunie 2007 și s-a împlinit la data de 6 iulie 2007, această din urmă dată fiind cea la care au încetat raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă.
Prin Sentința civilă nr. 3813/12. 05. 2010, pronunțată de T Bistrița-Năsăud în dosar nr. 2369/112/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5736/R/07. 12. 2010 pronunțată de C.A. Cluj în dosar nr. 2369/112/2009, s-a admis în parte acțiunea reclamantului Ș.P. și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești nete în sumă de 49749 lei, sume actualizate cu rata inflației la data scadenței și până la data plății efective, reprezentând diferențe drepturi salariale, indemnizație concediu de odihnă și adaos 2 %, pentru perioada l iulie 2004 – 29 iulie 2007 inclusiv, obligând de asemenea pârâta să vireze acestuia, contribuțiile datorate bugetului de stat și bugetului de asigurări sociale aferentei perioadei l iulie 2004 – 29 iulie 2007, instanța respingând totodată cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției de concediere nr. 1/2007, precum și excepția nulității absolute a clauzei de acordare a 2% din valoarea cauzelor câștigate.
De asemenea, urmare a învestirii instanței de control judiciar, hotărârea mai sus enunțată a rămas irevocabilă prin modificarea în parte a acestei sentințe în sensul respingerii petitelor privind plata către reclamant a drepturilor bănești, mai puțin suma de 1166 lei aferentă perioadei 01. 08. 2006 – 01. 04. 2007, cererea de actualizate cu rata inflației la data scadenței și până la data plății efective a sumei, reprezentând diferențe drepturi salariale, indemnizație concediu de odihnă și adaos 2 %, pentru perioada l iulie 2004 – 29 iulie 2007 inclusiv, precum și obligarea pârâtei să vireze acestuia, contribuțiile datorate. Față de cele reținute prin cele două hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat însuși fondul drepturilor conferite reclamantului în baza contractului individual de muncă încheiat, instanța va admite în doar în parte cererea reclamantului, în sensul în care urmează să oblige pârâta la înscrierea la poziția 101 din carnetul de muncă al petentului, ca dată de încetare a raporturilor de muncă cea de 30. 06. 2007.
În aceeași ordine de idei, instanța va dispune rectificarea carnetului de muncă al petentului, și, în consecință, va obliga pârâta să înscrie în carnetul de muncă al petentului suma de 1166 lei cu titlu de venituri salariale aferente perioadei 01. 08. 2006 – 01. 04. 2007.
Totodată, cum prin Decizia civilă nr. 5736/R/07. 12. 2010 pronunțată de C.A Cluj în dosar nr. 2369/112/2009, intrată în puterea lucrului judecat în ceea ce privește drepturile reclamantului născute din cadrul contractului de muncă încheiat cu pârâta, hotărâri judecătorești care leagă instanța în cauza pendite, obiectul dosarului de față fiind unul subsidiar cererilor soluționate irevocabil, o nouă analiză a deciziilor a căror nulitate absolută de solicită a fi constatată nu poate fi făcută, nici pe fond și nici ca excepție analizată ca apărare de fond, acesta reprezentând argumentul în te,meiul căruia instanța va admite doar în parte acțiunea reclamantului, drepturile fiind deja tranșate și hotărârea T. Bistrița-Năsăud fiind deja reformată sub aspectul analizei legalității actelor emise de către pârâtă.
Referitor la inadmisibilitatea invocată de către pârâtă în cauză intimată, instanța o apreciază ca fiind o apărare neîntemeiată, aceasta urmând a fi înlăturată având în vedere faptul că Deciziile emise de intimată pe numele petentului, prin care s-au adus modificări indemnizației salariale, nu i-au fost comunicate acestuia așa cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976, în vigoare la data respectivă, pentru a-i da posibilitatea contestării acestor decizii luate de angajator, în caz de nemulțumire, în termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la data luării măsurii. Ori la alin. 2 al art. 8, se prevede că: “Împotriva măsurii luate potrivit alin. 1….titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă…”;.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, față de cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, instanța constată că reclamantul nu a făcut în nici un mod dovada acestor cheltuieli, ori determinarea câtimii acestora, motiv pentru care va respinge și această cerere, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, cerere de recurs reclamantul Ș.P. solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii, pentru motive de nulitate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea probatoriului, respectarea dreptului la apărare și o judecată unitară în vederea unei soluții legale și echitabile, care să răspundă la toate capetele de cerere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 cu raportare la art. 105 alin. 2, art. 106 alin. 1, art. 108 alin. 1, art. 129. alin. 5, art. 218, art. 312 din Codul de procedură civilă, fiind încălcate totodată dispozițiile imperative din Codul muncii: art. 11, art. 38, art. 159 și din Constituția României: art. 16, art. 21, art. 24 și art. 41.
Se susține de către reclamantul-recurent că prin acțiunea precizată și completată a sesizat instanța asupra încălcării unor dispoziții legale în materie de contract de muncă, derivate din modificarea unilaterală a salariului de către angajator prin decizii cu indicativul “S”;, înscrise în carnetul de muncă după data de 15.06.2007, când s-a emis decizia de încetare a contractului. Se arată că deciziile înscrise în carnetul de muncă la nr. curent 95-100 la coloana 7 nu i-au fost comunicate niciodată, deși au trecut peste 7 ani de la prima decizie, respectiv 5 ani de la ultima decizie, aceste înscrisuri nefiind depuse nici în instanță. La dosar au fost depuse decizii fabricate ulterior pentru a fi în concordanță cu mențiunile din carnetul de muncă, iar prin unele dintre acestea susține reclamantul că salariul a fost scăzut sub minimul pe economie, ceea ce atrage nulitatea acestora. Cu toate că a cerut aplicarea art. 174, art. 103 Cod procedură civilă, și a art. 288 Codul muncii, respectiv a art. 77 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 cu privire la decăderi și interpretarea probelor, instanța nu a fost perceptivă și nu a tarifat baterile de la probațiune, validând nulități de netrecut.
Reclamantul recurent a mai arătat că în fața instanței de fond a formulat un interogatoriu pentru intimată, proba i-a fost însă respinsă, deși era concludentă în stabilirea adevărului. La fel i-a fost respinsă solicitarea în probațiune de a se reveni cu adresă la I.T.M. Bistrița-Năsăud în vederea lămuririi identității, datei emiterii deciziilor, a elementelor ce cuprindeau, a datelor reale de înscriere în carnetul de muncă și a motivelor de scădere a salariului sub minimul pe economie, mai ales că există bănuiala legitimă a unui fals material în înscrisuri în ceea ce privește deciziile cu indicativul “S”;. Se apreciază că instanța nu a soluționat în întregime acțiunea formulată fiind rezolvate doar două aspecte, cea privind înscrierea diferenței de salar de 1166 lei și cea a rectificării datei de încetare a raporturilor de muncă din 15.06.2007-greșită-în 30.06.2007- corectă. Pentru restul petitelor instanța nu a manifestat un rol activ complet, chiar a încălcat dreptul la apărare a reclamantului, lăsând astfel loc la discriminări inadmisibile.
Intimata SC E. 99 E. SRL prin administrator statutar R.T. a formulat note de ședință cu valențe de întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul Ș.P.
În motivare s-a arătat că între părți a mai existat un litigiu având un obiect asemănător tranșat prin Decizia C.A. Cluj nr. 5736/R/2010, această decizie intrând în puterea lucrului judecat. Se susține că desfacerea contractului de muncă a fost comunicată reclamantului Ș.P. prin scrisoare recomandată la data de 08.06.2007.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
