Completarea deciziei de sancţionare în faza de judecată. Inadmisibilitate. Ne clarificarea stării de fapt de către angajator. Consecinţe. Sarcina probei în litigiile de muncă


– Codul muncii: art. 287

Este inadmisibil a se completa decizia de sancţionare în faza de judecată a contestaţiei formulate împotriva ei, prin susţinerile din înscrisurile de puse în instanţă.

Pe de altă parte, raportat la cele două abateri de la disciplina muncii reţinute prin decizia contestată, Curtea constată că angajatorul, deşi deţinea mijloacele necesare, nu a lămurit împrejurările de fapt pentru a se putea concluziona fără dubii în sensul constatării încălcării disciplinei muncii de către reclamantă. Ca atare, se poate concluziona că angajatorul nu a probat starea de fapt care să permită angajarea răspunderii contestatoarei.

(Decizia nr. 2724/R din 24 noiembrie 2009)

Prin sentinţa civilă nr. 1435 din 21.05.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea T.D.C. în contradictoriu cu intimata S.N.T.F., având ca obiect un litigiu de muncă.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.D.C., cu motivarea că nu au existat motive obiective de suspendare, parţiale sau totale, a vânzării legitimaţiilor de călători, în sensul că nu s-a produs calamităţi în staţie şi nu au existat defecţiuni al sistemului electronic sau dispoziţii ale SNTFC C.F.R. Călători SA.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Recursul este fondat şi urmează a fi admis ca atare.

Esenţial în soluţionarea speţei este stabilirea, în primul rând, a obligaţiilor de serviciu pe care reclamanta le avea raportat la situaţia creată.

Prin decizia nr. 402/C/127/19.02.2009, reclamanta a fost sancţionată disciplinar pentru neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu în cazul defectării sistemului de emitere electronică a legitimaţiilor de călătorie, în sensul că nu a anunţat Help Desk despre defectare, nu a luat măsurile operative necesare, nu a solicitat dispoziţie de la OCESEE şi nu a avizat personalul din tren.

Prin indicarea dispoziţiilor interne încălcate, se face trimitere la două tipuri de obligaţii: unul, privind măsurile de luat în cazul suspendării, din motive obiective, a vânzării legitimaţiilor de călătorie într-o staţie, calamităţile produse în staţie, un accident suferit de casier sau imposibilitatea emiterii legitimaţiilor de călătorie datorită unor defecţiuni la sistemul electronic de emitere a legitimaţiilor de călătorie sau unor dispoziţii ale SNTFC C.F.R. Călători SA. or, nu s-a probat existenţa unei asemenea situaţii.

Cel de-al doilea tip de obligaţii la care face trimitere angajatorul prin decizia de sancţionare este că toţi utilizatorii sistemului xSell, atunci când constată că în funcţionarea sistemului apar erori să avizeze imediat telefonic Help Desk-ul central şi să consemneze evenimentul produs în registrul special al postului.

Consecutiv, se detaliază condiţiile emiterii biletului manual.

Trebuie subliniat că, deşi în decizia de sancţionare, angajatorul nu face nici o trimitere la obligaţiile privind emiterea biletului manual (nici prin reţinerea descriptivă a abaterii şi nici prin trimiterea la prevederile regulamentelor interne încălcate), în întâmpinările depuse în cele două faze ale procesului, face ample consideraţii privind încălcarea acestei obligaţii.

Or, este inadmisibil a se completa decizia de sancţionare în faza de judecată a contestaţie formulate împotriva ei.

Pe de altă parte, raportat la cele două abateri de la disciplina muncii reţinute prin decizia contestată, Curtea constată că angajatorul, deşi deţinea mijloacele necesare, nu a lămurit împrejurările de fapt pentru a se putea concluziona fără dubii în sensul constatării încălcării disciplinei muncii de către reclamantă.

Cu privire la cea de a doua faptă, cea privind neanunţarea Help Desk-ului despre defectare, reclamanta a circumstanţiat că nu a fost vorba despre vreo defectare a sistemului, ci a apărut doar un mesaj pe care la momentul respectiv l-a descifrat ca fiind aferent începutului perioadei de salvare a datelor.

Deşi intimata susţine că nu putea fi vorba despre perioada de salvare a datelor, această afirmaţie a intimatei este incertă, având în vedere anunţul destinat călătorilor care face referire la pauza pentru salvarea datelor ca fiind situată în intervalul orar 2.30-3.15, când nu se emit legitimaţii de călătorie. Deşi contestatoarea a notat în registrul postului în extenso mesajul afişat de calculator, angajatorul nu a procedat la descifrarea acestuia prin angajaţii săi specializaţi în domeniu, deşi este elementar că deţine licenţa programului folosit şi este deci în posesia clarificărilor necesare.

Ca atare, se poate concluziona că angajatorul nu a probat (deşi îi revine această sarcină conform art. 287 C. muncii) starea de fapt care să permită angajarea răspunderii contestatoarei.

Raportat la prevederile art. 312 alin. 1 şi art. 304 pct. 9 C. pr. civ., urmează a fi admis recursul formulat şi în consecinţă, modificată sentinţa atacată în sensul anulării deciziei de sancţionare nr. 402/C/127/10.02.2009 emisă de intimată, fiind totodată obligată intimata la restituirea către contestatoare a sumelor reţinute în baza acestei sentinţe, conform principiului „restitutio în integrum” (tot ce s-a executat în baza unui act anulat trebuie restituit). (Judecător Ioana Tripon)