C. muncii, art. 78 alin. (1)
Analiza organigramei societăţii din perioada anterioară desfacerii contractului de muncă al contestatorului dar şi după aceasta, conduce la concluzia că postul a înregistrat doar o modificare de titulatură, desfiinţarea nefiind reală şi efectivă. în acest caz, desfacerea contractului de muncă este nelegală impunându-se anularea deciziei de concediere de către unitatea angajatoare, reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior concedierii precum şi plata drepturilor salariale cuvenite acestuia de la data concedierii până la efectiva reintegrare.
Decizia civilă nr. 468/M din 15.12.2006 – N.G.
Prin sentinţa civilă nr. 608/2006 a Tribunalului B. a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul S.D., în contradictoriu cu intimata SC „V.B.C.” SRL şi s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 31/17.03.2006 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior concedierii şi a obligat intimata să îi plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă a acestuia.
A constatat nulitatea absolută a angajamentului semnat de contestator la data de 23.03.2004.
A respins restul pretenţiilor, şi a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 1200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Contestatorul S.D. a fost salariatul intimatei SC „V.B.C.” SRL începând cu data de 15.03.2001 îndeplinind funcţia de redactor, iar de la data de 01.11.2002, funcţia de redactor şef, astfel cum rezultă din menţiunile efectuate în carnetul său de muncă.
Prin decizia nr. 14 din 24.01.2006 intimata a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului, în sensul că a modificat funcţia de redactor şef în cea de redactor, şi i-a diminuat salariul.
Intimata a emis pe parcursul dezbaterilor decizia de concediere nr. 31/17.03.2006, pe care contestatorul a înţeles să o conteste.
Examinând organigrama societăţii intimate, înainte şi după 19 decembrie 2005, instanţa constată că postul ocupat de contestator, respectiv de redactor şef nu a fost desfiinţat, ci i-a fost schimbată doar denumirea de editorial manager.
De asemenea, din compararea celor două organigrame nu rezultă desfiinţarea nici a altor posturi.
în situaţia în care activitatea economico-financiară a revistei a fost în descreştere pe parcursul anului 2005, iar acest lucru s-ar fi datorat activităţii ineficiente a redactorului şef, intimata putea să uzeze de dispoziţiile art. 61 lit. d) C. muncii.
Având în vedere că postul de redactor şef nu s-a desfiinţat, ci i-a fost schimbată denumirea în ,Editorial Manager” şi ocupat de o altă persoană, instanţa, în temeiul art. 78 alin. (1) a dispus anularea deciziei de concediere nr. 31/17.03.2006 emisă de intimată, reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior concedierii, precum şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare.
Cât priveşte petitul privind constatarea faptului că decizia nr. 14 din 24 ianuarie 2006 reprezintă un act ce modifică unilateral contractul individual de muncă al contestatorului, iar nu o ofertă serioasă de ocupare a unui loc de muncă vacant în cadrul societăţii, s-a apreciat că acesta a rămas fară obiect, din moment ce intimata prin decizia nr. 15 din 14.02.2006 a revocat decizia nr. 14 începând cu data de
24.01.2006, data emiterii acesteia din urmă, iar părţile au fost repuse în situaţia anterioară.
în ceea ce priveşte nulitatea absolută a angajamentului de plată se constată următoarele:
Contestatorul a semnat un angajamentul prin care se obliga ca pe perioada angajării sale la „V.B.C.” SRL, în cazul în care solicită întreruperea contractului de muncă să nu aibă dreptul să se angajeze în decurs de douăzeci de luni de la data acesteia, la firme concurente sau la firme cu care colaborează editura. în caz contrar, este de acord să despăgubească societatea intimată cu suma de 20.000 Euro în 15 zile de la data întreruperii contractului
Potrivit art. 21 C. muncii, astfel cum a fost redactat anterior modificării din iulie 2005, „Clauza de neconcurenţă îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată de angajatorul său, sau să nu presteze o activitate în favoarea unui terţ care se află în relaţii de concurenţă cu angajatorul său şi îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizaţie lunară”.
Alin. (2), al aceluiaşi articol prevede următoarele: „Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt precizate în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului”.
Examinând angajamentul semnat de contestator la data de 23.03.2004, ce face parte integrantă din contractul individual de muncă, instanţa a reţinut că în cuprinsul acestuia nu au fost precizate, în mod conect activităţile ce îi sunt interzise contestatorului la data încetării raporturilor de muncă, fiind astfel lovit de nulitate.
Pentru aceste considerente, instanţa a mai constatat nulitatea absolută a angajamentului de mai sus pentru lipsa menţionării elementelor obligatorii a fi inserate.
împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta SC „V.B.C.” SRL, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că desfiinţarea postului ocupat de contestator, a avut loc ca urmare a dificultăţilor economice şi a măsurilor de reorganizare a activităţii impuse de această situaţie. Din probele administrate în cauză, rezultă faptul că revista a înregistrat multe retururi, în procent de 44 % din tiraj, motiv pentru care pierderea netă suferită de societate, a fost prea mare, iar principala cauză a constituit-o activitatea managerială defectuoasă, desfăşurată de contestator. Aşa cum se arată în doctrină şi jurisprudenţă, dificultăţile economice urmate de măsuri organizatorice de îmbunătăţire a activităţii unităţii, permit concedierea salariatului sau a salariaţilor. Aşadar desfiinţarea postului contestatorului, acela de redactor şef a fost una reală şi efectivă, fiind suprimată din statul de funcţii.
Se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs, faptul că măsura dispusă a avut o cauză reală şi serioasă, cu caracter obiectiv, generată de dificultăţile economice ale societăţii, şi a fost precisă, având drept scop stoparea evoluţiei financiare dezastruoase. De asemenea este subliniat şi caracterul serios al măsurii luate, întrucât la o astfel de situaţie economică se impuneau a fi luate măsuri energice, inclusiv cea a desfiinţării postului contestatorului.
O altă critică vizează modul de soluţionare al nulităţii absolute a angajamentului semnat de contestator la data de 23.03.2004, fără a dispune asupra efectelor nulităţii acestui act. Instanţa de fond nu a arătat cum, în ce măsură, şi faţă de cine se produc efectele nulităţii constatate.
Potrivit principiului „restitutio în integrum”, tot ce s-a executat în baza unui act juridic desfiinţat trebuie restituit, astfel încât, părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care, acel act nu s-a încheiat niciodată, motiv pentru care dispare temeiul juridic al executării prestaţiei efectuate de societate, respectiv acordarea indemnizaţiei de 877,5 RON pe lună începând cu 1.03.2004 şi până la desfacerea contractului de muncă.
Se mai arată că, în această situaţie sunt incidente dispoziţiile art. 272 C. muncii, conform cărora, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, motiv pentru care urmează ca acest aspect să fie soluţionat în cadrul prezentului recurs. Prin decizia civilă nr. 468/2006 a CA B., recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Raporturile de muncă dintre contestator şi intimată au încetat în baza dispoziţiile deciziei nr. 31 din 17.03.2006, în temeiul dispoziţiilor art. 65-67 C. muncii, reţinându-se faptul că s-a desfiinţat postul ocupat de contestator ca urmare a dificultăţilor economice suferite de angajator. Prima instanţă a analizat în mod corect starea de fapt şi a constatat că în realitate nu a fost vorba despre desfiinţarea postului de redactor şef, ci s-a dorit doar înlăturarea din această funcţie a contestatorului. Analiza organigramei societăţii din perioada anterioară desfacerii contractului de muncă al contestatorului dar şi după aceasta, conduce la concluzia că postul de redactor şef a înregistrat doar o modificare de titulatură, din redactor şef în „editorial manager”. Pentru aceste considerente, instanţa de fond în mod corect a apreciat că este nelegală desfacerea contractului de muncă.
în ceea ce priveşte criticile legate de nulitatea angajamentului semnat de contestator la data de 23.03.2004, şi omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra efectelor constatării nulităţii acestui înscris, instanţa de fond în mod corect s-a pronunţat numai asupra capetelor de cerere care au fost formulate de părţi în cauză. Pentru a dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară sub aspectul financiar, trebuia ca recurenta să formuleze cerere reconvenţională pe care urma ca instanţa de fond să o analizeze şi să se pronunţe într-un fel sau altul, lucru pe care nu l-a realizat. A se pronunţa asupra efectelor constatării nulităţii, înscrisului intervenit între părţi, sub aspectul restituirii de către contestator a sumelor de bani încasate pentru aceasta, ar fi însemnat ca instanţa de judecată să se pronunţe asupra a ceea ce nu s-a cerut, nefiind sesizată în acest sens.
