Prin sentinţa civilă nr.646/16.06.2004 Tribunalul Prahova a admis contestaţia şi a constatat nulitatea absolută a deciziei, dispunând reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale calculate de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu au fost notificate în prealabil concedierii colective organele teritoriale de muncă şi formare profesională, iar decizia de concediere nu conţine elementele obligatorii prevăzute de art.74 din Codul Muncii.
Recursul declarat de societatea intimată a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Ploieşti prin decizia civilă nr. 725/11 octombrie 2004.
S-a reţinut că societatea a luat măsura concedierii contestatorului în cadrul unei concedieri colective la nivelul acesteia, fără însă a respecta obligaţia impusă de art. 69 din Codul Muncii, în sensul că nu a întocmit un plan de măsuri sociale cu consultarea sindicatelor, nu s-au propus programe de formare profesională şi nu a iniţiat nici întocmirea unor notificări adresate organelor teritoriale de muncă având ca obiect proiectul de concediere colectivă, încălcând astfel disp.art.70 din Codul Muncii, iar decizia de concediere nu conţine elementele prevăzute de art. 74 din Codul Muncii.
Aşa fiind, s-a concluzionat că în mod corect prima instanţă a constatat nulitatea absolută a deciziei şi a dispus măsurile corespunzătoare rezultate din aceasta.
