Instanţa de judecată poate verifica şi dacă selectarea personalului s-a făcut după criteriile prestabilite în programul de restructurare şi în proiectul de concediere colectivă, chiar dacă stabilirea criteriilor de selectare a personalului reprezintă opţiunea angajatorului.
în lipsa probelor care să ateste modalitatea în care s-a procedat la aplicarea criteriilor ordinii de concediere, nu se poate stabili dacă posturile rămase în urma restructurării au fost sau nu ocupate în totalitate de persoanele excluse de la concediere potrivit criteriilor de prioritate, şi prin aceasta nu se poate stabili, în ipoteza în care rămâneau mai multe posturi de aceeaşi natură cu cel ocupat de salariatul concediat, iar cei vizaţi de măsura concedierii se aflau în situaţie de egalitate, dacă mai subzistă sau nu obligaţia angajatorului de a proceda la o evaluare profesională prealabilă a angajaţilor, urmând ca disponibilizarea să se facă în funcţie de rezultatul evaluării.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. muri. şi asig. soc., dec. nr. 2273/R din 19 martie 2012, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 2554/F/22.11.2011, Tribunalul Ialomiţa, Secţia civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu S.N.T.F.M. – CFR M. SA. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Reclamantul a fost încadrat în funcţia de revizor tehnic vagoane RTV I în cadrul Reviziei de Vagoane Palas – Post de Revizie Medgidia. Ca urmare a aplicării măsurilor de restructurare şi reorganizare, au fost redimensionate posturile de revizor tehnic vagoane RTV, la nivelul prestaţiilor, astfel că organigrama valabilă de la data de 08.07.2011, modificată prin act nr. H 1.3/188/2011, prevede doar 24 de posturi de natura celui ocupat de reclamant.
Prin decizia nr. A13/2367/08.06.2011, pârâta a dispus încetarea CIM al reclamantului în temeiul art. 65 alin. (1) C. muncii. Conform art. 65 C. muncii, concedierea individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi dispusă numai ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat determinată de dificultăţi economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activităţii. Totodată, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, instanţa poate să verifice doar dacă desfiinţarea locului de muncă are
o cauză reală şi serioasă, dar şi dacă selectarea personalului s-a făcut după criterii prestabilite. Instanţa de judecată nu poate cenzura criteriile prestabilite în programul de restructurare şi în proiectul de concediere colectivă, stabilirea criteriilor de selectare a personalului fiind o apreciere liberă a angajatorului.
Făcând aplicabilitatea acestor dispoziţii legale la situaţia de fapt analizată anterior, Tribunalul a constatat că organigrama şi statul de funcţii aferente subunităţii Post Revizie Medgidia, anterioară restructurării din iulie 2011, avea normat un număr total de 328 posturi, dintre care 52 de posturi muncitori în cadrul Compartimentului de pregătire tehnică a trenurilor, 39 posturi dintre acestea fiind de revizor tehnic vagoane RTV (grad profesional I şi II), funcţie de aceeaşi natură cu cea deţinută de reclamant.
în acest sens, s-a prezentat statul de funcţii cu valabilitate de la data de 01.01.2011 şi actul nr. H. 1.3/85/2011 privind aprobarea modificării statelor de funcţii începând cu data de 01.04.2011. Din cele două înscrisuri prezentate, a rezultat că anterior restructurării CFR M. din iulie 2011, erau normate 39 posturi de revizor tehnic vagoane RTV, ca urmare a transformării unor posturi din structura compartimentelor de exploatare. Conform înscrisurilor, din totalul posturilor RTV, existau 35 de posturi de RTV I şi 4 de RTV II.
Analizând prin diferenţă organigrama anterioară restructurării cu cea valabilă din 08.07.2011, modificată conform actului nr. H. 1.3/188/2011, rezultă că s-a redus un număr total de 15 posturi RTV, reducerea fiind defalcată pe funcţii, astfel: 11 posturi reduse de RTV I şi 4 posturi reduse de RTV II.
Selectarea personalului pentru continuarea în bune condiţii a activităţii a fost efectuată avându-se în vedere criteriile prioritare şi minimale prevăzute în art. 4 din decizia de concediere, criterii prestabilite de părţi în CCM al CFR M. din 2011.
Tribunalul a analizat dacă selectarea reclamantului pentru a-1 concedia s-a făcut în conformitate cu criteriile proiectului de concediere colectivă şi CCM aplicabil. întrucât concedierea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 65 C. muncii, decizia nu trebuia să cuprindă şi lista locurilor de muncă disponibile din unitate, conform art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii, în acest sens pronunţându-se înalta Curte de Justiţie şi Casaţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. 6/2011), pârâta nefiind obligată să-i ofere reclamantului un alt loc de muncă.
Din susţinerile pârâtei rezultă că la disponibilizare au fost avute în avute în vedere pregătirea profesională superioară, cât şi suplimentară necesare postului deţinut de fiecare dintre salariaţi, cazurile sociale, dacă au fost sancţionaţi disciplinar sau nu, dacă aceştia au sau nu copii în întreţinere. Instanţa de fond a constatat că dintre salariaţii încadraţi în
funcţia de RTV I în cadrul Postului de Revizie Vagoane Medgidia se regăsesc doi care au fost sancţionaţi cu avertisment în anul 2008, lucru recunoscut şi de pârâtă la interogatoriul formulat de reclamant, însă aceste persoane sunt unici întreţinători de familie.
Mai mult decât atât, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i s-a mai aplicat o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. în cazul celor doi salariaţi sancţionaţi în anul 2008, sancţiunea cu avertisment a fost radiată de drept, operând o reabilitare disciplinară de drept, la data concedierii colective din iulie 2011. Conform criteriilor minimale prevăzute de C.C.M. art. 60 alin. (6) II lit. K, prestabilite de părţi, măsura concedierii trebuie să afecteze numai în ultimul rând pe întreţinătorii unici de familie, în condiţii de competenţă egală.
Raportat la situaţia sus-menţionată reiese faptul că reclamantul nu are copii minori în întreţinere cum sunt cele două persoane rămase în funcţie (a se vedea fişele fiscale înaintate la dosar, astfel încât cele relatate de reclamant că au fost păstrate la serviciu persoane sancţionate şi fară copii nu se susţin din punct de vedere probator.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că pârâta a respectat criteriile minimale de selectare a personalului propus pentru disponibilizare. Astfel, unul dintre criterii [art. 4 II lit. j)] se referea la salariaţii care nu au în întreţinere copii minori. Instanţa constată că reclamantul nu are copii în întreţinere, spre deosebire de cei rămaşi în funcţie care sunt unici întreţinători de familie şi au obţinut cu toţii calificativ „corespunzător” la examinările profesionale periodice din ultimii 3 ani.
Totodată, avându-se în vedere că, potrivit probatoriului administrat în cauză de pârâtă, reclamantul a fost concediat pentru motive ce nu ţin de persoana sa, fiind reduse efectiv o parte dintre posturile de natura celui ocupat de acesta, că desfiinţarea locului de muncă a avut la bază o cauză reală şi serioasă, că la nivelul întregii unităţi a avut loc o restructurare care a afectat toate structurile şi subunităţile CFR M., nu se mai poate dispune nici reintegrarea sa pe o altă funcţie corespunzătoare pregătirii sale profesionale.
în aceste condiţii, constatând că pârâta a respectat criteriile minimale stabilite pentru selectarea personalului în vederea concedierii, fapt ce atrage menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei de concediere nr. 413/2367/08.06.2011, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de CG.
în termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat recurentul C.G., criticând sentinţa civilă recurată ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Aşa cum s-a reţinut şi de instanţa de fond, prin decizia nr. A13/2367/
08.06.2011, intimata a dispus încetarea CIM al recurentului-reclamant, în temeiul art. 65 alin. (1) C. muncii, acesta fiind încadrat în funcţia de revizor tehnic vagoane RTV I în cadrul Reviziei de Vagoane Palas – Post de Revizie Medgidia.
în baza art. 65 C. muncii, concedierea individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi dispusă numai ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat determinată de dificultăţi economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activităţii. Totodată, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Instanţa de judecată poate verifica şi dacă selectarea personalului s-a făcut după criteriile prestabilite în programul de restructurare şi în proiectul de concediere colectivă, chiar dacă stabilirea criteriilor de selectare a personalului reprezintă opţiunea angajatorului. în cauză, văzând organigramele prezentate de angajator, reiese reducerea unui număr total de 15 posturi RTV, respectiv 11 posturi reduse RTV I şi 4 posturi RTV II.
Selectarea recurentului dintre persoanele supuse concedierii nu a respectat însă criteriile prioritare şi minimale prevăzute în art. 4 din decizia de concediere, incluse în CCM al CFR M. din anul 2011. Pe postul ocupat de recurentul-reclamant, intimata a redistribuit alte persoane, iar doi dintre salariaţii încadraţi în funcţia de RTV I în cadrul Postului de Revizie Vagoane Medgidia au fost sancţionaţi cu avertisment în anul 2008, intimata recunoscând acest fapt la interogatoriul formulat de recurent, chiar daca operează dispoziţiile art. 248 (fostul articol 264) alin. (3) C. muncii, modificat prin Legea nr. 40/2011.
în baza criteriilor minimale prevăzute de art. 60 alin. (6) II lit. K din CCM, prestabilite de părţi, măsura concedierii trebuie să afecteze numai în ultimul rând pe întreţinătorii unici de familie, în condiţii de competenţă egală.
Din procesul-verbal nr. 2.8.1/499/2010, emis de C.E.N.A.F.E.R. -Centrul Teritorial Constanta, reiese că recurentul a obţinut, cu ocazia examenului de verificare profesională periodică a salariaţilor încadraţi în funcţia de revizor tehnic de vagoane, media generala 7,90, cea mai mare dintre toţi cei 39 de angajaţi pe acelaşi post examinaţi. în plus, acesta nu a fost sancţionat disciplinar niciodată.
Unul din criteriile de selecţie avute în vedere la disponibilizarea personalului de către intimată a fost chiar pregătirea profesională superioară, iar din coroborarea dispoziţiilor art. 61 alin. (5) din CCM al CFR M. pe anul 2011, angajatorul trebuia să stabilească criterii de apreciere a competenţei profesionale şi a disciplinei. Or, a înlătura din post tocmai pe cel mai bine pregătit profesional salariat reprezintă practic o nesocotire a aprecierii competenţei profesionale, pe care angajatorul trebuia să o aibă în vedere în concedierile dispuse.
în lipsa probelor care să ateste modalitatea în care s-a procedat la aplicarea criteriilor ordinii de concediere, nu se poate stabili dacă posturile rămase în urma restructurării au fost sau nu ocupate în totalitate de persoanele excluse de la concediere potrivit criteriilor de prioritate şi nu se poate stabili, în ipoteza în care rămâneau mai multe posturi de aceeaşi natură cu cel ocupat de contestator (cum este în cazul de faţă), iar cei vizaţi de măsura concedierii se aflau în situaţie de egalitate, dacă mai subzistă sau nu obligaţia pârâtei de a proceda la o evaluare profesională prealabilă a angajaţilor, urmând ca disponibilizarea să se facă în funcţie de rezultatul evaluării.
Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 3041 şi art. 312 alin. (l)-(3) C. proc. civ., Curtea a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţia, a anulat decizia de concediere nr. 413/2367/08.06.2011, a obligat pârâta să reintegreze reclamantul în funcţia deţinută anterior, precum şi la plata despăgubirilor egale cu salariile actualizate, majorate şi indexate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii la data reintegrării.
