Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, 953 din 17 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 3462 din 24.04.2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. …/117/2013, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta P.O. în contradictoriu cu pârâta S.C. H. S.A. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 1801/2013, reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă potrivit art. 65 alin.1 din Codul Muncii, republicat.
In decizia de concediere s-a reţinut că motivul concedierii l-a constituit Hotărârea Tribunalului Bucureşti din data de 20.06.2012 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva S.C. H. S.A.
De asemenea, s-a avut în vedere decizia nr. 1419/20.05.2013 a Administratorului judiciar prin care s-a aprobat noua structură organizatorică a societăţii.
Contractul individual de muncă a reclamantei a încetat la data de 12.06.2013, în baza art. 86 alin.6 din Legea insolvenţei nr. 86/2006.
Măsura a fost determinată de desfiinţarea postului ocupat de salariată ca urmare a reorganizării activităţii societăţii. Astfel, prin decizia nr. 1499/20.05.2013, a fost aprobată structura organizatorică şi statul de funcţii a S.C. H. S.A. – Sucursala Hidrocentrala Cluj începând cu data de 20.05.2013.
Aşa cum rezultă din Statul de funcţii pentru Sucursala H. Cluj şi din organigrama la Biroul Chimic a fost menţinut doar un post.
Concedierea în temeiul art. 65 alin.1 din codul Muncii este o concediere determinată de motive care nu ţin de persoana salariatului.
În condiţiile în care desfiinţarea postului de chimist din cadrul pârâtei a fost determinată de reorganizarea activităţii, reorganizare definită de lege ca fiind o cauză reală şi serioasă de desfiinţare a locului de muncă, instanţa a considerat că decizia nr.1801/2013 este temeinică şi legală, fapt care nu impune anularea acesteia.
Selecţia personalului ce urmează a fi angajat sau disponibilizat este un atribut exclusiv al societăţii ori unităţii şi în acest context este de reţinut că, desfiinţarea postului de chimist deţinut de către reclamantă, a fost reală şi serioasă, câtă vreme în statul de funcţiuni al unităţii, întocmit ulterior emiterii deciziei contestate, nu mai există acest post.
Acţiunea reclamantei nu are temei întrucât, desfiinţarea locului de muncă ocupat de către acesta a fost una efectivă, a avut o cauză reală şi a prezentat un caracter obiectiv iar din analiza organigramei şi a statului de funcţii rezultă că postul deţinut de către aceasta a fost desfiinţat.
În această situaţie, pârâta nu poate reînfiinţa un post doar pentru reclamantă, în caz contrar s-ar încălca dreptul angajatorului prevăzut de art.40 alin.1 pct. a din Codul Muncii, respectiv dreptul de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii.
Pârâta a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza cărora a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantei, conform prevederilor art.272 din Codul Muncii.
Concretizarea în practică a unei asemenea concedieri se face prin intermediul unei decizii care trebuie să aibă conţinutul prevăzut de dispoziţiile art. 76 din Codul Muncii. Conform acestuia, decizia de concediere se comunică în scris salariatului şi trebuie să conţină în mod obligatoriu, următoarele: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi conform art. 69 alin.2 lit. d în cazul concedierii colective şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru un loc de muncă valabil în condiţiile art. 64 din Codul Muncii.
Tribunalul a analizat larg condiţiile de legalitate a deciziei de concediere şi a constatat că aceasta îndeplineşte toate cerinţele prevăzute de art.76 din Codul Muncii şi art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006 republicată, adică aceasta cuprinde menţiunile obligatorii specifice unei concedieri individuale respectiv sunt descrise motivele pentru care a intervenit concedierea iar termenul de preaviz prevăzut în contractul individual de muncă a fost respectat şi acordat.
Din decizia de concediere rezultă că în cadrul societăţii pârâte a avut loc o reorganizare în urma măsurilor dispuse de către administratorul judiciar, prin decizia nr. 1419/20.05.2013, fapt ce a determinat desfiinţarea postului ocupat de către reclamantă, acela de chimist din Compartimentul Chimic.
În ceea ce priveşte modul în care a avut loc acest lucru, raportat la criteriile anterior menţionate, instanţa nu a putut, din punct de vedere legal să cenzureze aspectele ce ţin de organizarea, reorganizarea şi eficientizarea activităţii pârâtei, pentru că, în caz contrar, ar cenzura unul dintre drepturile principale ale angajatorului, acela prevăzut de art. 40 alin.1 lit. a şi b din Codul Muncii.
Aşa cum s-a arătat mai sus, pe baza noii organigrame, postul deţinut de către reclamantă, acela de chimist a fost desfiinţat. Prin urmare, prima condiţie de desfiinţare efectivă a postului a fost îndeplinită.
În ceea ce priveşte celelalte condiţii constând în cauza reală şi serioasă, tribunalul a constatat că şi acestea au fost îndeplinite, ţinând cont de faptul că pe de o parte, au fost desfiinţate mai multe posturi, în trei etape, iar pe de altă parte, desfiinţarea acestor posturi sa întemeiat pe planul de reorganizare în urma căruia în luna ianuarie au fost concediaţi 9 salariaţi, în luna mai au fost concediaţi 20 de salariaţi iar în luna iunie au fost concediaţi 3 salariaţi din cadrul Sucursalei H. Cluj, aşa cum chiar reclamanta a arătat în acţiunea introductivă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta P.O., solicitând rejudecarea cauzei, având în vedere motivele de fapt şi de drept invocate, pe baza probelor care au fost administrate, schimbarea în tot a sentinţei civile atacate în sensul admiterii contestaţiei, anularea deciziei de concediere nr. 1801/2013, reintegrarea pe postul deţinut anterior acela de chimist în cadrul Compartimentului Chimic al Sucursalei Hidrocentrale Cluj, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi – conform prevederilor art.80 codul muncii – pe perioada 12.06.2013 până la reintegrare, cu obligarea şi la plata cheltuielilor de judecată la fond şi recurs.
În motivare a arătat în esenţă că în contestaţia formulata a menţionat că nu contestă dreptul şi prerogativa pârâtei – de reorganizare a activităţii şi de desfiinţare a unor locuri de muncă.
Însă, motivele invocate atât în preambul deciziei de concediere, reluate în art.3 din decizia de concediere prezentate ca motive care au fundamentat desfiinţarea locului de muncă ocupat de apelantă au un caracter general, care nu permit analizarea condiţiilor de legalitate ale măsurii în raport cu desfiinţarea postului de chimist ocupat de apelantă.
Reorganizarea activităţii, ca atribut al angajatorului (administratorul judiciar) a cărei oportunitate a fost apreciată de acesta, – prin decizia nr. 1419/2013 – nu poate fi folosită ca pretext pentru concedierea salariaţilor, astfel că ori de câte ori în urma reorganizării sunt desfiinţate locuri de muncă şi sunt concediaţi salariaţi, angajatorul (administratorul judiciar în cazul în speţă) trebuie să fundamenteze întreg raţionamentul pentru care odată cu reorganizarea activităţii a ajuns la concluzia că se impune a fi desfiinţat tocmai postul ocupat de apelantă, cu atât mai mult cu cât în art. 4 a deciziei de concediere – pârâta a menţionat că „în mod concret s-a impus desfiinţarea postului de chimist în urma analizei realizate de conducerea H”.
S-a mai invocat că desfiinţarea postului de chimist ocupat în cadrul compartimentului chimic, nu putea avea loc, având în vedere ca actele normative speciale care reglementează organizarea activităţii în cadrul compartimentelor/laboratoarelor chimice, prevăd că activitatea în astfel de locuri de muncă se desfăşoară cu cel puţin 2 salariaţi. Recurenta a invocat în acest sens dispoziţiile art. 13 lit. e din Legea nr. privind securitatea şi sănătatea în muncă, art. 15 alin 3 din H.G. nr. 1425/2006 cu modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 955/2010; şi H.G. nr. 1242/2011, respectiv instrucţiunile elaborate de intimată privind activitatea din laboratoarele chimice ale centralelor hidroelectrice cod. ISSM -HE -003 /2009 şi ISSM HE 011/2011, unde conform art.38 se prevede că „la executarea lucrărilor de laborator vor participa cel puţin 2 persoane”.
De asemenea conform prevederilor art. 181 raportat la art. 40 alin 2 lit. b din Codul muncii locurile de muncă trebuie sa fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor sens în care angajatorul va asigura condiţii tehnice şi organizatorice şi condiţii corespunzătoare de munca.
In aceste condiţii, pârâta la momentul la care şi-a reorganizat activitatea şi a decis desfiinţarea unui post, din cele 2 posturi existente în structura compartimentului chimic, pentru o mai eficienta organizare a activităţii, pentru reducerea unor costuri, pe principiile eficienţei economice, în vederea creşterii productivităţii muncii şi reducerii costurilor cu scopul îmbunătăţirii rezultatelor a nesocotit prevederile actelor normative speciale la care a făcut trimitere, care impun măsuri speciale pentru organizarea activităţii unor locuri de muncă, în speţa în cadrul acestui compartiment chimic.
Apelanta a mai susţinut nulitatea deciziei de concediere din perspectiva dispoziţiilor art.86 alin 6 din Legea nr. 85/2006, şi a art.65 din codul muncii – prin raportare la prevederile art.76 alin 1 lit. c din codul muncii.
In opinia recurentei instituirea regimului derogator al desfacerii contractelor individuale de muncă, consacrat de art. 86 alin 6 din Legea nr. 85/2006, a avut în vedere degrevarea angajatorului de obligaţia îndeplinirii procedurii concedierii colective, conform art. 69-73 din codul muncii, adică de neaplicarea etapelor procedurii concedierii colective şi urgentarea operaţiunii de disponibilizare, dar celelalte cerinţe prevăzute de codul muncii rămân aplicabile, inclusiv obligaţiile prevăzute de art.76 lit. c din codul muncii, adică menţionarea în cuprinsul deciziei de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate avute în vedere la concediere.
Pârâta a motivat – că nu subzista obligaţia de a respecta prevederile art.76 alini lit. c din codul muncii în privinţa indicării în cuprinsul deciziei de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate, deoarece prevederile acestui articol se referă la indicarea acestor criterii doar în cazul concedierii colective.
Aceasta susţinere, este nu numai neavenită dar este contrazisă de menţiunile din decizia de concediere, respectiv de cele arătate de pârâtă în întâmpinare.
Raportat la aceste menţiuni – pârâta era obligată raportat la prevederile art.76 alin 1 lit. c din codul muncii – să indice în concret în chiar cuprinsul deciziei de concediere, care dintre criteriile de selecţie/de disponibilizare enumerate la punctul II sub. 1-6 din decizia de concediere au fost avute în vedere în cazul disponibilizării apelantei.
În întâmpinarea depusă la dosar – pârâta prezintă argumentele care au fost avute în vedere pentru menţinerea postului de chimist principal ocupat de d-na Rebreanu Simona, şi desfiinţarea postului ocupat de apelantă.
Raportat la aceste argumente – se solicită instanţei sa aibă în vedere că desfiinţarea postului de chimist ocupat de apelantă şi păstrarea postului de chimist principal ocupat de dna Rebreanu, a avut în vedere atât vechimea şi experienţa profesionala a acesteia cât şi rezultatele bune şi îndeplinirea cu succes a atribuţiilor de serviciu.
Prezentarea acestor argumente pentru prima dată în întâmpinarea depusă la dosar, încalcă prevederile art.79 din codul muncii conform căruia, „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele prezentate în decizia de concediere.
Dacă în decizia de concediere pârâta a motivat că postul de chimist a fost desfiinţat ca urmare a reorganizării activităţii, iar cauza care a determinat desfiinţarea acestui post este una reală şi serioasa – şi anume constituirea unei structuri organizatorice menită să ducă la desfăşurarea unei activităţi mai eficiente cu scopul îmbunătăţirii rezultatelor economice şi ieşirea din starea de insolvenţa în mod concret s-a impus desfiinţarea postului de chimist în urma analizei realizate de conducerea H., fără să se arate ce analiză s-a efectuat şi cum anume în urma acestei analize realizate la nivel de H. – s-a impus desfiinţarea acestui post. In întâmpinarea depusă la dosar pârâta a motivat că desfiinţarea postului ocupat de apelantă a avut în vedere motive care au mai degrabă legătura cu persoana sa, şi anume legate de vechimea şi experienţa profesională, inculcând din acest punct de vedere prevederile art.65 din codul muncii, care prevede că desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, are la baza unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului.
În drept, a invocat prevederile art.466; 468; 470; 471; 476; 478 şi urm. NCPC;
art.453.
întâmpinarea formulată de intimata S.C. P.E.E.H. H. S.A. a fost tardiv depusă (11 august 2014) în raport de termenul stabilit de instanţă în acest sens, respectiv 17.07.2014, motiv pentru care în temeiul art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă s-a constatat decăderea intimatei din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Primul motiv de apel nu este întemeiat. Astfel, în decizia de concediere contestată în cauză (filele 4-5 dosar fond) se menţionează următoarele motive care au determinat desfiinţarea postului apelantei:
– „Hotărârea Tribunalului Bucureşti din data de 20.06.2012, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva H. SA;
– situaţia specială în care se află societatea, respectiv starea de , stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor necesare plăţii datoriilor certe, lichide şi exigibile, care justifică măsuri urgente, inclusiv derogări de la normele generale şi speciale de protecţie a salariaţilor, necesare redresării activităţii economice şi reducerii cheltuielilor de orice natură, inclusiv a cheltuielilor de natură salariale, prin redimensionarea personalului salariat;
– atribuţia conferită de către judecătorul sindic prin hotărârea din data de
20.06.2012, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 2 din Legea 85/2006, privind procedura insolvenţei, potrivit căreia „pe durata perioadei de observaţie administratorul judiciar se va îngriji de redimensionarea organigramei, astfel încât să corespundă acestei etape şi va asigura continuarea activităţii în scopul obţinerii unui rezultat financiar cât mai bun posibil”;
– având în vedere Raportul cu privire la cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă precum şi Nota de fundamentare a măsurilor ce trebuie adoptate în vederea reorganizării societăţii, inclusiv în ce priveşte crearea unei structuri organizatorice eficiente şi de natură a reduce şi costurile (anexa 3 la Decizia nr. 1419/20.05.2013);
– în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de administratorul financiar prin Decizia nr. 1419/20.05.2013, prin care a fost aprobată structura organizatorică a societăţii;
– pentru punerea în aplicare a deciziei administratorului judiciar 1419/20.05.2013 s-au impus transformări şi/sau desfiinţări de posturi, printre care şi desfiinţarea postului de chimist, din Compartimentul chimic ocupat de salariata P.O. în cadrul SH Cluj; aceste transformări şi desfiinţări de posturi fiind determinate de necesităţi de ordin managerial, pentru o mai eficientă organizare a activităţii, pentru reducerea unor costuri, care alături de celelalte măsuri dispuse în cadrul procedurii speciale a insolvenţei să ducă, în cel mai scurt timp posibil la redresarea activităţii şi ieşirea societăţii din insolvenţă”.
Examinând motivele care au determinat desfiinţarea postului apelantei, aşa cum sunt acestea menţionate în decizia contestată, Curtea constată că administratorul judiciar, în exercitarea atribuţiilor conferite de art. 20 alin. 2 din Legea 85/2006 (citate anterior), a luat această măsură prin Decizia nr. 1419/20.05.2013 pentru redresarea angajatorului apelantei aflat în procedura de insolvenţă. Or, pe de o parte atât motivele care au determinat redimensionarea organizării, cât şi organizarea în sine au fost detaliate în Planul de reorganizare a debitoarei SC H. SA, cât şi în Raportul de activitate întocmit de administratorul judiciar, fiind aprobate de judecătorul sindic. Pe de altă parte, desfiinţarea postului apelantei s-a realizat în cadrul procedurii insolvenţei, care presupune prin ea însăşi luarea unor măsuri organizatorice speciale inclusiv cu privire la organigrama societăţii. În concret, redimensionarea structurii de personal s-a realizat printr-o procedură de concediere care a vizat desfiinţarea a 600 de posturi, astfel încât în niciun caz nu se poate susţine că reorganizarea activităţii angajatorului a reprezentat un pretext pentru desfiinţarea locului de muncă ocupat de apelantă.
Relativ la al doilea motiv de apel, se reţine, că, aşa cum s-a arătat chiar în memoriul de apel, obligativitatea executării lucrărilor din laboratoarele chimice de către două persoane s-a prevăzut doar în Instrucţiunile cod ISSM -HE- 003/2009 şi ISSM HE 011/2011 elaborate de angajator în aplicarea art. 13 lit. e din Legea 319/2006 şi art. 15 alin. 3 din HG 1425/2006. Or, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 13 lit. e din Legea 319/2006 angajatorul are obligaţia să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea sa. Drept urmare, este la latitudinea angajatorului să elaboreze norme interne privind securitatea şi sănătatea în muncă, referitoare inclusiv la organizarea diferitelor sale structuri, cu condiţia să respecte dispoziţiile legale. Astfel, având în vedere şi situaţia specială a angajatorului apelantei, Curtea constată că restructurarea laboratorului chimic prin desfiinţarea postului de chimist şi menţinerea doar a postului de chimist principal, reprezintă o măsura care se înscrie în prerogativa organizatorică conferită angajatorului prin dispoziţiile art. 40 alin. 1 lit. a din Codul muncii şi, în condiţiile în care nu se încalcă prevederi legale, ci doar acte interne, care pot fi modificate de angajator, nu se poate reţine nelegalitatea deciziei de concediere din perspectiva desfiinţării a unuia dintre posturile existente în cadrul laboratorului chimic.
Referitor la lipsa din decizia de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate, se constată că, aşa cum s-a invocat prin întâmpinarea de la fondul cauzei (filele 42-53 dosar fond), independent de aplicarea sau nu a dispoziţiilor art. 76 lit. c din Codul muncii în situaţia prevăzută de art. 86 alin. 6 din Legea 85/2006, în situaţia în care în cadrul concedierii colective se dispune concedierea unui salariat ca urmare a desfiinţării unui post apreciat ca fiind unic în structura organizatorică, nu se mai impune redarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi, întrucât nu au nici o relevanţă faţă de inexistenţa unor salariaţi aflaţi în situaţii comparabile.
În concret, nerespectarea criteriilor de selecţie, ar fi intrat în discuţie doar în situaţia în care în cadrul compartimentului în care activa apelanta se regăseau două posturi similare, ceea ce nu este însă cazul în speţă, câtă vreme postul de chimist era singurul din cadrul compartimentului chimic, celălalt post fiind de chimist principal, cu atribuţii distincte, aşa cum rezultă din interpretarea comparativă a fişelor celor două posturi de la filele 225-227, respectiv 257-261 .
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
