(2) Conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondurile de stimulare sau de premiere, precum si perioada la care se acorda cota parte cuvenita salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate si, dupa caz, institutie”.
(2) Conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondurile de stimulare sau de premiere, precum si perioada la care se acorda cota parte cuvenita salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate si, dupa caz, institutie”.
Din prevederile contractului colectiv de munca, invocate mai sus, rezulta în mod clar ca prima de operare cu celeritate va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit la încasarea lor.
Din prevederile contractului colectiv de munca, invocate mai sus, rezulta în mod clar ca prima de operare cu celeritate va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit la încasarea lor.
Dispatch money reprezinta suma de bani care se plateste de catre beneficiar operatorului portuar atunci când acesta din urma, prin angajarea si folosirea de resurse suplimentare reuseste sa presteze operatiunea într-un timp mai scurt decât timpul prevazut în contractul încheiat între beneficiar si operatorul portuar.
Dispatch money reprezinta suma de bani care se plateste de catre beneficiar operatorului portuar atunci când acesta din urma, prin angajarea si folosirea de resurse suplimentare reuseste sa presteze operatiunea într-un timp mai scurt decât timpul prevazut în contractul încheiat între beneficiar si operatorul portuar.
Contributia directa a salariatilor la realizarea dispatch-ului poate fi retinuta atunci când acestea participa la diminuarea timpului de operare fata de cel contractual, în functie de atributiile pe care le au în procesul tehnologic utilizat pentru operatiunile de încarcare–descarcare.
Contributia directa a salariatilor la realizarea dispatch-ului poate fi retinuta atunci când acestea participa la diminuarea timpului de operare fata de cel contractual, în functie de atributiile pe care le au în procesul tehnologic utilizat pentru operatiunile de încarcare–descarcare.
Atât timp cât partile s-au înteles prin contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi sa acorde prime de celeritate doar salariatilor care au contribuit direct la încasarea ei, iar pârâta sustine ca datorita perfectionarilor tehnologice contributia factorului uman a scazut, se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru lamurirea acestor aspecte.
Atât timp cât partile s-au înteles prin contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi sa acorde prime de celeritate doar salariatilor care au contribuit direct la încasarea ei, iar pârâta sustine ca datorita perfectionarilor tehnologice contributia factorului uman a scazut, se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru lamurirea acestor aspecte.
1. Prin cererea de chemare în judecata formulata la 02.06.2008, reclamanta B.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. CONSTANTA si pe baza probelor administrate, sa se dispuna:
– anularea deciziei nr.358/06.05.2008, prin care a fost desfacut contractul individual de munca al reclamantului si ca urmare a acestui fapt, reintegrarea în functia avuta anterior, cu plata drepturilor pentru perioada ulterioara desfacerii contractului si pâna la reintegrarea în functie, reactualizate si majorate cu rata inflatiei;
– plata, în cazul respingerii primului capat de cerere, în conformitate cu prevederile art. 132 din contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.C. C. S.A., înregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006, a sumei de 9.850 lei, reprezentând diferenta plata salarii compensatorii neacordate;
– plata sumei de 500 lei, reprezentând “prima de Craciun 2007”;
– plata sumei de 230 lei, reprezentând “prima de Pasti 2008”;
– plata sumei de 990,16 lei reprezentând drepturi salariale brute neacordate pentru lunile martie si aprilie 2008;
– plata unei despagubiri reprezentând reactualizarea cu rata inflatiei a drepturilor salariale neacordate pe lunile martie, aprilie 2008, de la data scadentei acestora si pâna la momentul achitarii;
– contravaloarea tichetelor de masa neacordate pe lunile martie si aprilie 2008;
– plata sumei de 894 lei, reprezentând cel de-al 13-lea salariu pentru anul 2007;
– plata sumei de 3.562 lei, reprezentând dispatch pentru perioada 01.01.2007 – 31.06.2007;
– plata sumei de 1.235,4 lei, reprezentând diferenta spor conditii nocive, pentru perioada 2005-2008, ce nu i-au fost acordate;
– cu cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
În considerente s-a aratat ca la data de 06.05.2008 i-a fost comunicata reclamantei decizia nr. 358/06.05.2008, prin care i s-a adus la cunostinta ca dupa expirarea perioadei de preaviz de 20 de zile lucratoare, contractul individual de munca înceteaza; decizia a fost emisa ca urmare a procedurii de concediere colectiva ce s-a desfasurat în S.C. C. S.A.
A fost invocata nulitatea absoluta a procedurii de concediere colectiva, pentru urmatoarele considerente:
a) încalcarea prevederilor art. 711 C. muncii;
Conform acestei dispozitii legale, angajatorul poate decide aplicarea masurii concedierii colective numai dupa consultarea prealabila a organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor.
b). nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale cu 30 de zile înainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national;
Art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national dispune ca angajatorul are obligatia de a initia consultari cu sindicatul în situatia în care intentioneaza sa efectueze concedieri colective, în “timp util”; aceasta dispozitie contractuala reia si explica în acelasi timp dispozitiile legale cuprinse în art. 69 Codul muncii, partile semnatare stabilind în mod imperativ un termen.
c) emiterea deciziilor de concediere anterior împlinirii termenului de 60 de zile, stabilit prin notificarea de anuntare a intentiei de concediere colectiva, conform dispozitiilor art. 69 din contractul colectiv la nivel national, coroborat cu dispozitiile art. 711 Codul muncii;
Mai mult, la 06.05.2008, când a fost emisa decizia de concediere, termenul minim de 60 de zile nu era împlinit, acesta epuizându-se la 09.05.2008.
d). nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale, cu 45 de zile înainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 81 din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi;
Astfel, conform art. 79 din CCM la nivel national, angajatorul are obligatia de a initia consultari cu sindicatul în scopul ajungerii la o întelegere, cu cel putin 30 de zile înainte de comunicarea notificarii prevazute la art. 711 C. muncii.
e). nerespectarea dispozitiilor contractelor colective de munca în vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere;
Cu privire la capatul 2 de cerere, subsidiar, privitor la plata salariilor compensatorii, reclamanta a mentionat ca la finalul negocierilor colective din luna august 2006, la nivelul S.C. C. S.A. a fost încheiat contractul colectiv de munca înregistrat la D.M.S.S. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006.
Art. 7 alin. 1 din contract a stabilit ca acesta este valabil pâna la data de 31.08.2007, dar în acelasi timp, alin. 3 prevedea ca: “daca nici una din parti nu denunta contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungeste pâna la încheierea unui nou contract, dar nu cu mai mult de 12 luni, respectiv un an calendaristic.”
În luna august 2007, deci anterior împlinirii unui an de la încheierea acestui contract, reprezentantii conducerii societatii si-au exprimat intentia de denuntare a contractului colectiv si în acest sens au înstiintat Sindicatul Lucratorilor Portuari C.; aceasta adresa, înregistrata sub numarul 4403, a fost înaintata catre SLP în data de 03.07.2007. Astfel, nu a fost respectat termenul de 30 de zile stabilit de art. 7 alin. 3 din contract, denuntarea nerealizându-se în conditiile de validitate contractuale convenite, motiv pentru care îsi produce efectul dispozitia ce stabileste ca în lipsa unei denuntari valide, contractul colectiv se prelungeste cu înca un an.
Reclamanta a concluzionat ca din acest punct de vedere contractul este în vigoare pâna la data de 31.08.2008.
Ori, în aceasta situatie, art. 132 din contractul colectiv la nivel de unitate stabileste o plata compensatorie, în functie de vechimea în munca.
În contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.C. C. S.A., înregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006, art. 96 a stabilit ca prima de Craciun pentru fiecare angajat este de 500 lei, suma ce nu a fost primita pe anul 2007. Acelasi text a prevazut ca prima de Pasti este în cuantum de 230 lei, drept care nu a mai fost achitat pentru anul 2008.
Art. 43 alin. 2 lit. a) din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi prevede totodata pentru toti salariatii încadrati în aceasta ramura de activitate (în care sunt inclusi si salariatii S.C. C. S.A.) dreptul de a primi al 13-lea salariu; acesta este stabilit ca fiind egal cu salariul de baza brut al angajatului avut în luna decembrie al anului precedent. Reclamanta a mentionat, în privinta termenului în care acest drept este acordat, ca aceeasi clauza stabileste ca plata se face în primul semestru al anului urmator – în cazul de fata, în primul semestru din anul 2008.
Sub aspectul platii sumei de 3.562 ron reprezentând dispatch pentru perioada 01.01.2007 – 31.06.2007:
Reclamanta a mentionat, în ce priveste aceste pretentii, ca în cursul anului 2007 Sindicatul Lucratorilor Portuari C. Constanta, în numele unora dintre membrii de sindicat, a chemat în judecata S.C. C. S.A. pentru a fi obligata sa respecte prevederile art. 42 alin. 1 lit. d) din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi, modificat prin Actul aditional din data de 18.12.2006, înregistrat la M.M.S.S.F. sub nr. 2837/27.12.2006, care stabilesc ca primele de operare cu celeritate (dispatch money) vor fi folosite pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la încasarea acestora.
2. Societatea pârâta a depus întâmpinare, invocând ca, situatia ce a determinat luarea deciziei de catre Consiliul de Administratie de a desfiinta un numar de posturi a constituit-o importanta scadere a traficului de marfuri operat în anul 2007 (la sfârsitul anului fiind înregistrata o scadere a traficului de marfa cu 36% fata de anul 2006), dar si greva generala declansata în data de 26.10.2007 si care a durat aproximativ 3 luni (pâna la 14.01.2008), care a generat o întrerupere a activitatii si pe cale de consecinta pierderea unor clienti traditionali.
S-a sustinut ca decizia de concediere a fost dispusa cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege în aceasta materie.
Astfel, în sedinta Consiliului de Administratie s-au analizat motivele care au dus la declinul financiar al societatii si solutiile necesare pentru cresterea eficientei economice, propunându-se desfiintarea unui numar de 187 de posturi; nu s-a decis însa aplicarea masurii concedierii colective, ci doar reorganizarea societatii si stabilirea posturilor pe care patronatul preconiza sa le desfiinteze.
Dispozitiile legale speciale care reglementeaza procedura concedierii colective confera sindicatului în acest caz un statut cu caracter special, de consultant, iar în situatia în care, în urma consultarilor cu sindicatul nu se ajunge la nici o solutie de evitare sau de diminuare a numarului concedierilor, angajatorul va decide aplicarea masurii concedierii colective si desfiintarea posturilor care sunt afectate de aceasta masura.
Pârâta a mentionat ca din perspectiva art. 69 alin. (1) din Codul muncii, termenul de „timp util” poate fi definit ca fiind un termen limita în care sindicatul îsi poate formula propunerile privind masurile de evitare a concedierilor ori de diminuare a numarului de salariati concediati, respectiv 10 zile de la momentul primirii notificarii prevazute de art. 69 alin.(2) din Codul muncii si a informatiilor necesare.
Având în vedere ca sindicatul si societatea, cu ocazia consultarii, nu au gasit solutii optime care sa fie în masura sa elimine cauzele care generau reorganizarea preconizata, în data de 04.04.2008 Consiliul de Administratie a dispus aplicarea masurii concedierii colective si desfiintarea celor 187 de posturi, iar în 04.04.2008, potrivit art.711 din Codul muncii, au fost notificati ITM Constanta, AJOFM Constanta si sindicatul cu privire la acest fapt.
Societatea pârâta a precizat ca desfiintarea posturilor ca urmare a reorganizarii a fost reala si efectiva, iar faptul ca, în unele cazuri, anumite atributii au fost absorbite de posturi care presupun un grad mai mare de specializare si de complexitate, nu poate duce la concluzia ca postul nu a fost desfiintat.
Cu privire la cererile reclamantei referitoare la obligarea la:
– plata unei diferente, reprezentând salarii compensatorii neacordate, conform art. 132.1 din contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.C. C. S.A. înregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub nr.19510/27.09.2006 ;
– plata primei de Craciun pe anul 2007 si a primei de Pasti pe anul 2008, conform art. 96 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.C. C. S.A. înregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub nr.19510/27.09.2006, societatea le-a apreciat ca fiind nefondate, deoarece contractul colectiv de munca invocat si-a încetat efectele începând cu data de 27.09.2007.
Cererea reclamantei referitoare la plata celui de-al 13-lea salariu aferent anului calendaristic 2007 a fost apreciata ca neîntemeiata, deoarece contractul colectiv de munca la nivel de ramura pe care reclamanta îsi întemeiaza cererea produce efecte începând cu data de 24.02.2008.
În legatura cu solicitarea vizând plata sumei reprezentând dispatch-ul aferent perioadei 01.01.2007 – 31.06.2007, pârâta a sustinut ca aceasta este inadmisibila, fiind prematura, iar pe fond, neîntemeiata.
Printr-un Protocol încheiat în data de 05.03.2007 între Organizatia Patronala „Operatorul Portuar Constanta” si Federatia Nationala a Sindicatelor Portuare Constanta s-a prevazut ca: „Prima de operare cu celeritate (dispatch money), va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit la încasarea ei, precum si pentru plata penalitatilor de depasire a termenului de stationare a navelor. Modalitatea concreta, procentele în care se acorda si categoriile de salariati care beneficiaza de aceste prime, se stabilesc prin contract colectiv de munca la nivel de unitate”.
Prin sentinta civila nr.558/14.04.2009 Tribunalul Constanta a admis în parte actiunea reclamantei..
A obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 2.605 lei cu titlu de prima de dispatch corespunzatoare perioadei 01.01.2007 – 31.06.2007, precum si drepturile cuvenite cu titlu de spor conditii nocive reprezentând diferenta dintre 10% din salariul de baza minim brut la nivel de unitate si 5% din salariul de baza minim individual, pentru perioada 01.09.2005 – 31.05.2008.
A respins celelalte pretentii ale reclamantei, precum si capatul de cerere privitor la anularea deciziei de concediere nr.358/06.05.2008.
A obligat pârâta la plata, catre reclamant, a sumei de 125 lei reprezentând ˝ din cheltuielile de judecata (onorariu avocat ).
Pentru a solutiona astfel Tribunalul a avut în vedere urmatoarele:
În analiza legalitatii concedierii reclamantei prin prisma concedierii colective desfasurate în cadrul societatii, vor fi avute în vedere urmatoarele aspecte:
a). cu privire la încalcarea disp. art. 711 Codul muncii.
Alin. 1 al textului indicat precizeaza ca: ,,În situatia în care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere’’.
În fapt, sustinerile reclamantei s-au raportat la momentul anterior celui reglementat prin art. 711 Codul muncii, anume, ca masura concedierii colective s-a hotarât în Consiliul de Administratie la 26.02.2008, la a carui sedinta sindicatul reprezentativ nu a fost invitat.
O asemenea sustinere nu este, însa, fondata, în masura în care legea impune angajatorului, conform art. 69 alin. 1 Codul muncii, doar obligatia de a initia consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire la: metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati, precum si la posibilitatile de atenuare a consecintelor concedierii.
Nici o dispozitie legala nu impune si nici nu sanctioneaza cu nulitatea absoluta situatia invocata de catre reclamanta, anume, stabilirea de catre angajator, în forul de conducere si fara invitarea reprezentantilor salariatilor, a masurilor de concediere colectiva.
Ceea ce reglementeaza disp. art. 69 Codul muncii este obligatia informarii sindicatului asupra intentiei de realizare a unor concedieri colective si de a se initia în acest sens consultari între partenerii sociali, cu prezentarea tuturor informatiilor necesare identificarii solutiilor (motivatia masurii preconizate, numarul si categoriile de salariati afectati etc.).
Aceasta obligatie legala vine în concordanta cu cele statuate prin art. 70 si art. 711 Codul muncii, referitoare la emiterea notificarilor scrise.
Ori, aceste obligatii au fost îndeplinite în cauza.
În privinta prevederilor art. 87 din contractul colectiv de munca la nivel national, art. 98 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi si respectiv, art. 140 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, privitoare la obligatia patronatului de a invita la sedintele Consiliului de Administratie pe reprezentantii sindicali în cazul în care sunt luate în discutie probleme cu caracter social economic, se va retine ca acestea – desi au forta juridica data prin art. 7 din Legea nr. 130/1996 republicata (legea partilor ) – nu stabilesc si nici nu pot determina peste vointa legiuitorului alte situatii de nulitate absoluta.
b). cu privire la încalcarea disp. art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national.
Reclamanta a precizat ca, în speta, angajatorul nu a respectat termenul de 30 de zile reglementat prin textul enuntat ( având în vedere încadrarea S.C. C. S.A. în categoria societatilor cu peste 250 de angajati ), stabilind în conditiile art. 711 Codul muncii o durata mai redusa pentru aceste consultari.
Se va retine, astfel, ca în speta, societatea pârâta a comunicat Sindicatului Lucratorilor Portuari C. (ca de altfel si I.T.M. si A.J.O.F.M. Constanta) o notificare fondata pe disp. art. 69 alin. 2 Codul muncii la data de 03.03.2008, reprezentantul sindicatului primind sub semnatura acest înscris.
Între data primirii acestei notificari si cea emisa în conditiile art. 711 Codul muncii (înregistrata la institutii si primita de sindicat la 04.04.2008) sunt mai mult de 30 de zile calendaristice, norma de trimitere nefacând distinctie sub aspectul modalitatii de calcul (zile calendaristice sau zile lucratoare).
Faptul ca acest termen a fost respectat este demonstrat, de altfel, de formularea, la 21.03.2008 (si înaintarea cu adresa nr. 3301 din aceeasi data), a propunerilor sindicale.
c). în privinta emiterea deciziilor de concediere anterior împlinirii termenului de 60 de zile, stabilit prin notificarea de anuntare a intentiei de concediere colectiva, conform dispozitiilor art. 69 din contractul colectiv la nivel national, coroborat cu dispozitiile art. 711 Codul muncii.
Motivarea referitoare la modalitatea de calcul a acestei perioade – anume, cu luarea în calcul a zilei de comunicare catre reprezentantul sindical a Addendum-ului la notificare – este însa neîntemeiata si nefundamentata, întrucât termenul de initiere a concedierii colective a fost prorogat în corelare cu data la care angajatorul si-a facut cunoscuta intentia de reorganizare, în speta, 03.03.2008.
Art. 711 Codul muncii, singurul aplicabil în acest context, impune respectarea de catre patronat a unui termen de cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, calculat de la data comunicarii notificarii scrise reglementate de acest text. Ori, în cauza, fata de data de 04.04.2008 a notificarii formulate în temeiul art. 711 Codul muncii, emiterea deciziei reclamantei a respectat aceasta cerinta legala.
d). cu privire la nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale, cu 45 de zile înainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 81 din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi.
Textul art. 81 din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008 – 2010, publicat în Monitorul Oficial Partea a V-a nr. 3/11.02.2008, dispune în sensul ca în cazul reducerilor de personal efectuate la societatile supuse acestui CCM, determinate de restrângerea activitatii, retehnologizare, automatizare si robotizare a procesului de productie, patronul va pune la dispozitia organizatiei sindicale, cu 45 de zile calendaristice anterioare, justificarea tehnico-economica în legatura cu masurile privind posibilitatile de redistribuire a personalului, modificarea programului de lucru, etc., precum si va informa organizatia sindicala asupra motivelor ce stau la baza reducerii numarului de salariati.
Astfel cum s-a aratat în precedent, dispozitia nu este de natura sa completeze, în sensul denaturarii normelor legale si nici nu este susceptibila a produce vreo nulitate câta vreme asemenea prevederi urmaresc protejarea drepturilor salariatilor de a cunoaste, prin intermediul sindicatelor si de a face în termen util propuneri pentru evitarea disponibilizarilor.
e). în ce priveste nerespectarea dispozitiilor contractelor colective de munca în vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
În speta, însa, criticile vizeaza modificarea unor posturi si implicit a unor contracte individuale de munca în derulare, prin condensarea si preluarea unor atributii de catre unii dintre salariati în conditiile desfiintarii altor posturi de natura celor mentionate în notificarea datata 03.03.2008.
Aceasta masura nu este nelegala, câta vreme angajatorul are posibilitatea de a stabili posturile caror salariati sunt afectate de reorganizare, sindicatul având dreptul de a propune, la rândul sau, punctual, alte masuri.
În cauza, SLP C. nu a propus, cu ocazia formularii adresei din 21.03.2008, impunerea unor criterii de selectie, ci doar initierea unor cursuri de formare profesionala pentru cei supusi concedierii.
Nu se poate sustine întemeiat ca societatea a actionat într-un mod nelegal stabilind în final, pe baza evidentei de ansamblu a numarului de posturi ce urmau a fi restructurate, care personal ramâne în activitate si care este concediat, câta vreme nu s-a dovedit ca au fost concediati exclusiv salariatii membri de sindicat si ca nu au fost respectate criterii de selectie convenite de partenerii sociali.
Nu s-a dovedit, pe de alta parte, ca sunt neîntemeiate apararile vizând desfiintarea tuturor posturilor de aceeasi natura cu cele ocupate de salariatii afectati de concedierea colectiva, motiv pentru care nu mai avea obiect aplicarea criteriilor de prioritate la concediere.
Cu toate ca derularea unei greve legale nu poate constitui în sine o motivatie pentru operarea concedierilor colective, în cauza, masurile propuse de patronat au fost justificate de situatia economico-financiara a societatii, restrângerea de personal, pe sectoare de activitate, fiind motivata si prezentata sindicatului în raport de situatia efectiva a posturilor.
Cu toate ca derularea unei greve legale nu poate constitui în sine o motivatie pentru operarea concedierilor colective, în cauza, masurile propuse de patronat au fost justificate de situatia economico-financiara a societatii, restrângerea de personal, pe sectoare de activitate, fiind motivata si prezentata sindicatului în raport de situatia efectiva a posturilor.
Faptul ca ulterior concedierii, în cadrul S.C. C. S.A. au fost realizate angajari nu contrazice demersul angajatorului, fiind dovedit ca personalul nou angajat s-a încadrat, ca titulatura a functiei si a atributiilor locului de munca, în structura noii organigrame.
4.2. În ce priveste capatul de cerere subsidiar, vizând obligarea societatii la plata diferentelor rezultate din drepturile corespunzatoare salariilor compensatorii, conform art. 132 din contractul colectiv de munca încheiat la nivelul societatii, înregistrat sub nr. 19510/27.09.2006 la D.M.S.S.F. Constanta.
Astfel, art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 r. stabileste ca regula este cea a aplicarii contractelor colective de munca de la data înregistrarii (în speta, 27.09.2006 ), partile având doar posibilitatea de a conveni ca data aplicarii sa fie ulterioara (deci, nu anterioara) celei de înregistrare.
Art. 23 alin. 1 din lege dispune, totodata, ca un contract colectiv de munca se încheie pe o perioada determinata, care însa nu poate fi mai mica de 12 luni.
Ori, în cauza, textul enuntat, coroborat cu cel al art. 25 alin. 3, atesta ca CCM la nivel de societate putea sa-si produca în mod legal efectele pâna la 27.09.2007.
Mai mult, art. 13 din Legea nr. 168/1999 dispune în sensul ca pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca salariatii nu pot declansa conflicte de interese, cu exceptiile strict prevazute (inaplicabile în litigiu). În cauza, însa, la data de 4.10.2007 Sindicatul Lucratorilor Portuari C. a înregistrat cererea de conciliere prealabila, invocând existenta unui conflict de interese având ca principal obiectiv încheierea unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate.
Pornind de la acest punct de vedere, se va retine ca dupa data mentionata, niciuna dintre clauzele contractului colectiv de munca la nivel de unitate nu mai putea sa produca efecte, fiind incidente, într-o asemenea situatie, prevederile contractului colectiv aplicabil la nivel superior – în speta, contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 – 2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 6 din 17.04.2006.
Textul aplicabil era, asadar cel al art. 79, care prevedea ca la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, salariatii sa primeasca pe lânga celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestata, si o plata compensatorie în valoare de minimum 6 salarii de baza brute negociate.
Nu s-a contestat acordarea acestor compensatii, astfel cum de altfel a sustinut si societatea.
4.3. Aceleasi considerente ca în precedent, legate de valabilitatea contractului colectiv de munca la nivel de unitate ulterior datei de 27.09.2007, vor fi avute în vedere si în raport de pretentiile vizând plata primei de Craciun pe anul 2007 si a celei de Pasti pe anul 2008, invocate si întemeiate în actiune prin raportare la prevederile art. 96 din CCM la nivel de unitate.
Aceste drepturi de natura salariala nu sunt cuprinse în contractul colectiv de munca la nivel superior (respectiv, cât priveste prima de Craciun, în contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 – 2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 6 din 17/04/2006, iar cât priveste prima de Pasti 2008, contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 – 2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din 11.02.2008 ), motiv pentru care aceste pretentii nu pot fi întemeiate nici pe dispozitii ale acestor contracte.
4.4. Cât priveste plata celui de-al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent si acordat în primul semestru al anului urmator, instanta va retine ca aceasta dispozitie nu s-a regasit în contractul colectiv de munca la nivel de ramura (art. 43 alin. 2) decât în forma publicata la 11.02.2008.
Prin urmare, acest drept nu va putea fi pretins cu titlu retroactiv, pentru o perioada care nu intra sub incidenta dispozitiilor contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 – 2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din 11.02.2008.
4.5. În fine, cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 3.562 lei cu titlu de dispatch pentru perioada 01.01.2007 – 31.06.2007, instanta va retine urmatoarele aspecte:
Prin Actul aditional la Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 – 2007 încheiat la 18.12.2006 si înregistrat la M.S.S.F. sub nr. 2837/27.12.2006 a fost completat textul art. 42, în sensul ca la lit. d s-a consemnat, prin vointa partenerilor sociali semnatari, ca:
,,În domeniul transportului naval, primele platite de catre armatori (dispatch money), indiferent de pavilionul navei, pentru operarea navelor în porturi, într-un termen mai scurt decât cel prevazut de normele portuare, se încaseaza de catre unitatile de operare portuare care au efectuat operatiunile de încarcare-descarcare a navei respective. Prima de operare cu celeritate (dispatch money) va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit, direct la încasarea acesteia’’.
Conform art. 11 alin. 1 lit c din Legea nr. 130/1996 republicata, ,,clauzele contractelor colective de munca produc efecte, dupa cum urmeaza: ( … ) – pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca’’.
Modalitatea în care prima de dispatch trebuie repartizata între salariati, anume, în mod egal sau, dimpotriva, în directa corelare cu contributia adusa de fiecare salariat la încasarea sumei de catre operator, reprezinta însa o chestiune ce urma a fi stabilita de Comisia Paritara si solutionata de comun acord sau prin mediere de catre partenerii sociali.
Acesta este considerentul pentru care nu a fost retinuta ca fiind concludenta în cauza efectuarea unei expertize contabile judiciare, dupa cum nu va fi recunoscuta în favoarea reclamantului nici suma pretinsa prin actiune cu acest titlu, întrucât calculul abstract efectuat în cauza excede prevederilor contractuale aplicabile.
4.6. În temeiul art. 274 cod proc. civila, având în vedere admiterea într-o masura redusa a pretentiilor reclamantului, pârâta urmeaza a fi obligata la plata doar a ˝ din cheltuielile de judecata (onorariul avocatial), respectiv, la 125 lei.
Împotriva sentintei tribunalului au formulat recurs reclamanta B.I. si pârâta S.C. C. S.A.
I. Critica sentintei prin motivele de recurs formulate de S.C. C. S.A. a vizat în esenta urmatoarele:
Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila.
Tribunalul si-a depasit atributiile judecatoresti, subrogându-se rolului partenerilor sociali în ceea ce priveste acordarea primei de dispatch în cuantum de 2.605 lei.
Prin actul aditional la contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pentru anii 2006–2007 încheiat la 18.12.2006 si înregistrat la M.S.S.F. sub nr. 2837/27.12.2006 a fost completat art. 42, în sensul ca la lit. „d” s-a stabilit prin vointa partenerilor sociali modalitatea si conditiile de acordare a primei de operare cu celeritate.
Modalitatea în care prima urmeaza sa fie repartizata egal sau dimpotriva în directa corelare cu contributia adusa de fiecare salariat la încasarea sumei de catre operator, reprezinta o chestiune ce urmeaza a fi stabilita de comisia paritara. Tribunalul nu a avut de asemenea în vedere faptul ca suma totala retinuta cu titlu de dispatch nu este neta, ci bruta, din ea urmând a fi scazute în prealabil toate cheltuielile societatii care au fost efectuate pentru realizarea primei de dispatch.
Dupa stabilirea valorii nete a dispatch-ului încasat pentru operatiunile derulate în perioada 01.01.2007 – 31.06.2007 urmeaza a se stabili care sunt salariatii care au contribuit direct la obtinerea acestuia si care este ponderea în care respectivul dispatch se datoreaza acestora.
II. Recursul reclamantei:
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat, în esenta, urmatoarele:
În motivarea solutiei date, instanta de fond a retinut ca în cazul concedierii colective ce a avut loc la S.C. „C” S.A. în perioada martie–iunie 2008, proces în urma caruia a încetat si contractul individual de munca al recurentei reclamante, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 76 din Codul muncii.
Au fost avute în vedere argumente construite pe o aplicare gresita a legii, prin indicarea dispozitiilor art.711 din Codul muncii si art.79 din CCM National.
Astfel, în conformitate cu dispozitiile art. 711, angajatorul are dreptul de a adopta o asemenea masura, de concediere colectiva numai dupa ce în prealabil s-a consultat cu reprezentantii sindicatului sau reprezentantii salariatilor.
Masura concedierii colective a fost luata la 26.02.2008 în timp ce prima notificare cu privire la intentia de a lua în considerare posibilitatea de concediere colectiva a unei parti dintre salariati s-a transmis sindicatului în data de 3.03.2008, dupa ce decizia de concediere colectiva în cadrul Consiliului de administratie al societatii fusese luata.
Cu privire la încalcarea art. 79 din CCMN a învederat ca în conformitate cu acesta angajatorul are obligatia de a initia consultari cu sindicatul, „în timp util”, în situatia în care intentioneaza sa efectueze concedieri colective. Practic aceasta dispozitie contractuala reia si explica în acelasi timp dispozitiile legale cuprinse în art. 69 din Codul muncii, partile semnatare stabilind în mod imperativ un termen.
În continuarea aceleiasi clauze se precizeaza ca prin sintagma „timp util” în cazul unei societati cu peste 250 salariati, se întelege un termen de 30 de zile înainte de notificarea prevazuta de art. 71 Codul muncii.
În ceea ce priveste notificarea în forma finala întocmita conform art. 69 Codul muncii, care anunta intentia de realizare a concedierii colective, aceasta a fost adusa la cunostinta sindicatului în data de 10.03.2008.
Astfel, angajatorul a emis, în conformitate cu art. 711 Codul muncii, notificarea prin care anunta hotarârea sa de aplicare a masurii concedierii colective în data de 4.04.2008, anterior împlinirii termenului stabilit prin art. 79 din CCM, care ar fi fost 11.04.2008.
Decizia de concediere este nelegala si pentru ca a fost emisa anterior împlinirii termenului de 60 de zile stabilit prin notificarea de anuntare a intentiei de concediere colectiva, conform dispozitiilor art. 79 din CCMN, coroborate cu prevederile art. 711 Codul muncii.
De la momentul transmiterii intentiei angajatorului de realizare a unei concedieri colective si pâna la data emiterii deciziei ar fi trebuit sa existe un termen de 60 de zile. În acest caz nu s-a întâmplat asa, notificarea transmisa conform prevederilor art. 69, în forma finala, (inclusiv addendumul la notificare) a fost transmis reprezentantilor sindicatului salariatilor în data de 10.03.2008, în timp ce decizia de concediere a fost transmisa salariatilor în data de 6.05.2008, dupa 56 de zile si nu dupa 60.
Angajatorul nu a respectat termenul de informare a organizatiei sindicale, cu 45 de zile înainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 81 din CCMR.
A învederat, totodata ca, nu au fost respectate dispozitiile contractelor colective de munca în vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
A sustinut ca încadrarea pe posturile de mecanizatori a celor care au fost de acord cu modificarea contractului individual de munca, în conditiile impuse de conducerea societatii, cu câteva zile anterior comunicarii notificarii prin care era anuntata concedierea colectiva, fara ca în prealabil sa fie comunicata o noua organigrama a societatii în care sa apara si aceasta functie sau criteriile în baza carora unora dintre angajati le-a fost schimbata încadrarea, se constituie într-o masura inegala al carui unic scop este eludarea prevederilor art. 81 din CCMN dar si ale art. 83 din CCM la nivelul ramurii transporturi care prevedeau criteriile de stabilire a ordinii de prioritate.
Dupa momentul concedierii societatea a facut noi angajari încalcând astfel si prevederile art.72 din Codul muncii care interzice noi angajari pe locurile celor concediati. Au fost angajati docheri, operatori dana, astfel cum rezulta din înstiintarea I.T.M. Constanta, apararea societatii fiind în sensul ca nu a fost posibila angajarea de „mecanizatori” pentru ca aceasta meserie nu este prevazuta în C.O.R., iar de aceea a angajat „docheri”, însa cu privire la „operatori dana” nu a sustinut nimic.
Reclamanta a criticat solutia si sub aspectul solicitarii de obligare la plata sumei reprezentând cel de-al 13-lea salariu pentru anul 2007.
A sustinut ca al 13-lea salariu este un drept salarial prevazut în contractul colectiv de mu ca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008–2010 si ca acest temei de drept a fost precizat în fata instantei de fond, inclusiv prin precizarile scrise depuse la dosarul cauzei.
A învederat ca în interpretarea temeiului conventional al acestui drept salarial, adoptat de Tribunal, se omite unul din elementele definitorii ale contractului colectiv: acesta a fost încheiat pentru o perioada de trei ani.
Acceptarea interpretarii propuse de pârâta intimata si adoptata de instanta ar fi de natura sa lipseasca de efecte, pentru un an acest contract.
Fiind încheiat pentru o perioada de 3 ani în mod evident, salariatii carora le este aplicabil acest contract colectiv trebuiau sa beneficieze, de trei ori, de acest drept, ori interpretarea intimatei presupune acordarea acestui drept doar de doua ori, în anii 2009 si 2010.
Conform art.43 alin.2 lit.„a”, toti salariatii încadrati în ramura transporturi beneficiaza de acest drept salarial numit al 13-lea salariu, atât în anul 2008, cât si în anii 2009 si 2010.
Recurenta a criticat hotarârea primei instante sub aspectul neacordarii diferentelor de plati compensatorii, a primei de Pasti si a Primei de Craciun, apreciind ca în cauza era aplicabil CCM la nivel de unitate si nu CCM la nivel de ramura transporturi cum a apreciat instanta în mod gresit.
În final, recurenta a criticat hotarârea instantei de fond întrucât pârâta a fost obligata la plata primei de dispatch într-un cuantum diferit decât cel solicitat prin actiune.
Recurenta a criticat totodata hotarârea instantei de fond, aratând ca aceasta a admis obligarea pârâtei la plata diferentei reprezentând spor conditii nocive, însa calculat conform bazei stabilite în contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi(conform punctului de vedere al pârâtei) si nu conform bazei din contractul individual de munca al recurentei (la care i-au fost calculate toate sporurile).
Curtea analizând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, va admite recursul reclamantei si al pârâtei, va casa în parte sentinta recurata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare cu privire la prima de dispatch si spor conditii nocive, în vederea efectuarii unei expertize contabile.
Cu privire la recursul reclamantei.
a)Cu privire la încalcarea dispozitiilor art. 711 Codul muncii:
Alineatul 1 al textului indicat precizeaza ca: „În situatia în care ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
Recurenta critica hotarârea raportat la împrejurarea ca masura concedierii colective s-a hotarât de Consiliul de Administratie la 26.02.2008, la a carui sedinta sindicatul reprezentativ nu a fost invitat.
Legea impune în conformitate cu art. 69 alin.1 Codul muncii doar obligatia de a initia consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire la metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati, precum si la posibilitatea de atenuare a consecintelor concedierii.
Nici o dispozitie legala nu impune si nici nu sanctioneaza cu nulitatea absoluta situatia invocata de catre reclamantul recurent, anume, stabilirea de catre angajator, în forul de conducere si fara invitarea reprezentantilor salariatilor, a masurilor de concediere colectiva.
Articolul art.69 din Codul muncii reglementeaza obligatia informarii sindicatelor asupra intentiei de realizare a unor concedieri colective, de a se initia în acest sens consultari cu partenerii sociali, cu prezentarea tuturor informatiilor necesare identificarii solutiilor (motivatia masurii preconizate, numarul si categoriile de salariati afectati).
Obligatia instituita de art.69 Codul muncii vine în concordanta cu cele statuate prin art. 70 si art. 711 Codul muncii, referitoare la emiterea notificarilor, iar aceste obligatii au fost îndeplinite în cauza.
b)Cu privire la încalcarea dispozitiilor art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national:
Recurenta critica hotarârea cu motivarea ca Tribunalul nu a sanctionat în mod corespunzator încalcarea savârsita de patronat prin nerespectarea termenului de 30 de zile între momentul notificarii intentiei de realizare a concedierii colective si aplicarea masurii, respectiv 4.04.2008.
Articolul 69 Codul muncii nu expliciteaza notiunea de „timp util”, astfel ca art. 79 din CCM la nivel de ramura prevede urmatoarele: „Prin sintagma timp util se întelege: – la întreprinderile cu peste 250 de salariati, cu 30 de zile înainte de notificarea prevazuta la art. 711 din Codul muncii, cu modificarile ulterioare”.
În speta, societatea a comunicat Sindicatului Lucratorilor Portuari C. înca de la 3.03.2008 intentia de concediere colectiva, astfel cum rezulta din Addendumul la Notificarea nr.2357/3.03.2008 înregistrat sub nr.2580 din 7.03.2008 si primit de reprezentantii sindicatului în data de 10.03.2008.
c)În privinta emiterii deciziilor de concediere anterior împlinirii termenului de 60 de zile, stabilit prin notificarea de anuntare a intentiei de concediere colectiva, conform dispozitiilor art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national si art. 711 din Codul muncii si aceasta critica este nefondata.
Recurenta apreciaza ca prin emiterea deciziei de concediere la 6.05.2008 au trecut numai 56 de zile – prin raportare la 10.03.2008 momentul transmiterii notificarii de concediere – si nu 60 de zile, cum prevad dispozitiile art. 79 din CCMN prin raportare la art. 711 Codul muncii.
Motivarea referitoare la modalitatea de calcul a acestei perioade – anume cu luarea în calcul a zilei de comunicare catre reprezentantul sindical a Addemdumului la notificare – este neîntemeiata, întrucât termenul de initiere a concedierii colective a fost prorogat în corelare cu data la care angajatorul si-a facut intentia de reorganizare si concediere colectiva, în speta la 3.03.2008.
Articolul 711 Codul muncii, impune respectarea de catre patronat a unui termen de cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, calculat de la data comunicarii notificarii scrise reglementate de acest text. Ori, în cauza, fata de data de 4.04.2008 a notificarii formulate în temeiul art. 711 Codul muncii, emiterea deciziei reclamantului a respectat aceasta cerinta legala.
d). O alta critica vizeaza nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale, cu 45 de zile înaintea luarii masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 81 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Textul art. 81 din CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008– 2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 3/11.02.2008 dispune în sensul ca, în cazul reducerilor de personal efectuate la societatile supuse acestor CCM, determinate de restrângerea activitatii, retehnologizare, automatizare si robotizare a procesului de productie, patronul va pune la dispozitia organizatiei sindicale, cu 45 de zile calendaristice anterioare – justificarea tehnico-economica în legatura cu masurile privind posibilitatile de redistribuire a personalului, modificarea programului de lucru, etc., precum si va informa organizatia sindicala asupra motivelor ce stau la baza reducerii numarului de salariati.
Ne însusim considerentele Tribunalului Constanta, în sensul ca acest termen nu se constituie într-o conditie de validitate, nefiind deci susceptibil a produce vreo nulitate, nerespectarea acestora atâta timp cât oricum s-a respectat termenul de 30 de zile prevazut de art. 79 din CCM la nivel national, aceste prevederi urmaresc protejarea salariatilor de a cunoaste prin intermediul sindicatelor si de a face în termen util propuneri pentru evitarea disponibilizarilor.
e)Reclamanta critica hotarârea si sub aspectul încalcarii dispozitiilor contractelor colective de munca în vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
Recurenta învedereaza încalcarea prevederilor art. 81 din CCM la nivel national si art. 83 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, dar trebuie aratat ca aceste prevederi legale creeaza cadrul negocierilor între patronat si sindicat/reprezentantii salariatilor în vederea identificarii conditiilor concrete de reducere a personalului.
În cuprinsul acestei critici se arata si faptul ca în luna februarie 2008, din totalul celor 100 de docheri angajati ai S.C. „C”, pentru 45, s-au modificat contractele individuale de munca, prin schimbarea functiei în cea de „mecanizator”, însa reclamantul nu a investit Tribunalul cu o cerere având ca obiect sanctionarea masurii de modificare unilaterala a contractului individual de munca sub acest aspect.
Pe de alta parte, condensarea si preluarea unor atributii de catre unii dintre salariati, în conditiile desfiintarii altor posturi de natura celor mentionate în notificarea datata 3.03.2008 nu este nelegala, câta vreme angajatorul are posibilitatea de a stabili posturile caror salariati sunt afectate de reorganizare, sindicatul având dreptul de a propune, la rândul sau, punctual, alte masuri.
Trebuie aratat si faptul ca S.L.P. C. nu a propus, cu ocazia formularii adresei din 21.03.2008, impunerea unor criterii de selectie, ci doar initierea unor cursuri de formare profesionala pentru cei supusi concedierii.
Criticile referitoare la angajarea altor persoane dupa efectuarea concedierilor colective cu încalcarea dispozitiilor art.72 din Codul muncii nu poate fi primita, situatia de fapt fiind corect retinuta din acest punct de vedere de Tribunalul Constanta, care dupa verificarea comparativa a atributiilor categoriilor de personal nou angajate a stabilit ca prin fisa postului acestea sunt diferite de cele ale personalului concediat.
Pe de alta parte, nerespectarea prevederilor art. 72 din Codul muncii nu se poate constitui într-un temei de nulitate a deciziei de concediere întrucât ea este ulterioara si nu concomitenta sau anterioara emiterii actului, ea putându-se eventual constitui într-un motiv de nulitate a contractelor colective individuale nou încheiate.
Având în vedere ca în cuprinsul recursului au fost conturate si alte aspecte are vizeaza legalitatea concedierii, se va analiza în ansamblu situatia aratata de societatea pârâta – prin prisma dificultatilor economice evocate si retinute în mod judicios de Tribunalul Constanta.
În acest context, se va avea în vedere faptul ca documentatia prezentata la dosar (decizia Consiliului de Administratie întrunit la 26.02.2008, organigrama anterioara si ulterioara concedierii colective, raportul administratorilor societatii pentru perioada 1.01.–31.12.2007, hotarârea A.G.A. din 17.04.2008 cu privire la aprobarea situatiei financiare a societatii) atesta ca S.C. „C” S.A. a finalizat anul 2007 cu pierderi în ansamblul înregistrarii unor cheltuieli totale mai mari decât veniturile, determinate îndeosebi de reducerea traficului de marfuri ca urmare a închiderii unor capacitati de productie nationale în domeniul produselor chimice, dar si de greva generala a salariatilor, derulata pe perioada 26.10.2007–14.01.2008, care au condus la neoperarea în cursul lunii noiembrie a nici unei nave si operarea în luna decembrie 2007 a unui volum de cca. 12% din traficul realizat în aceeasi perioada a anului precedent.
Faptul ca ulterior concedierii, în cadrul S.C. „C” S.A. au fost realizate angajari nu contrazice demersul angajatorului, fiind dovedit ca personalul nou angajat s-a încadrat, ca titulatura a functiei si a atributiilor locului de munca, în structura noii organigrame.
Pe cale de consecinta, se va retine ca, procedura concedierii colective nu a fost initiata si derulata contrar legii, astfel ca masura desfacerii contractului individual de munca al reclamantului a fost legala si temeinica.
O alta critica vizeaza respingerea pretentiei referitoare la plata salariului 13 pentru anul 2007.
Critica va fi respinsa ca nefondata, întrucât aceasta dispozitie nu s-a regasit în contractul colectiv de munca la nivel de ramura (art. 42 (2) decât în forma publicata la 11.02.2008.
Prin urmare, acest drept nu va putea fi pretins cu titlu retroactiv pentru o perioada care nu intra sub incidenta dispozitiilor contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008–2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 3 din 11.02.2008.
În ceea ce priveste diferentele de plati compensatorii, prima de Pasti si Prima de Craciun, în mod corect prima instanta a apreciat ca în cauza este aplicabil CCM la nivel de ramura transporturi.
Conform art. 25 al.3 din legea 130/1996 regula referitoare la efectele contractelor colective de munca este cea a aplicarii lor de la data înregistrarii partile având posibilitatea de a conveni ca data aplicarii sa fie ulterioara celei de înregistrare.
Aceste dispozitii legale se coroboreaza cu cele ale art. 23 al.1 care prevad ca un contract colectiv de munca se încheie pe o perioada determinata care nu poate fi mai mica de 12 luni.
În speta, fata de prevederile legale enuntate mai sus, CCM la nivel de societate îsi producea efectele pâna la data de 27.09.2007.
În plus, art. 13 din legea 168/1999 dispune în sensul ca pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca salariatii nu pot declansa conflicte de interese cu exceptiile strict prevazute de lege, inaplicabile în speta.
Din documentatia transmisa Directiei de munca rezulta ca sindicatul a precizat ca în perioada 27.08 – 28.09.2007 au avut loc negocieri între parteneri sociali pentru a se ajunge la modificarea anumitor clauze ale contractului. În cadrul conflictului de interese a fost parcursa procedura concilierii, iar la data de 23.10.2007 a fost anuntata greva generala, greva a carui legalitate a fost recunoscuta de instantele judecatoresti.
În aceste conditii, este evident ca efectele CCM la nivel de unitate au încetat la data de 27.09.2007.
În ceea ce priveste prima de dispatch, instanta nu poate stabili suma exacta cuvenita reclamantei, deoarece determinarea ei nu poate fi facuta prin simpla împartire a sumei obtinuta de pârâta pentru operatiunile efectuate de societate pentru perioada 1.01.2007 – 31.06.2007, la numarul de salariati, ci numai dupa scaderea cheltuielilor suportate de unitate, urmând a se stabili de asemenea, care sunt salariatii ce pot beneficia de aceasta prima în raport de contributia adusa la obtinerea acestei prime.
Cu privire la sporul pentru conditii nocive.
Prin cererea formulata reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata diferentei sporului conditii nocive pentru perioada 2005-2008.
Prima instanta a calculat diferentele de drepturi banesti aferente acestui spor raportat la contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi. Pentru toti cei trei ani.
Pentru anul 2008, în mod corect prima instanta s-a raportat la CCM – ramura 2008, având în vedere faptul ca efectele CCM unitate au încetat la data de 27.09.2007 pentru considerentele expuse mai sus.
Contractul colectiv de munca la nivel de ramura 2008 prevede la art. 42 al.1 lit.b) ca sporul pentru conditii nocive de 10% se calculeaza din salariul de baza minim brut la nivel de unitate.
Pentru anii anteriori, prima instanta trebuie sa se raporteze la contractele colective de munca în vigoare pentru acea perioada.
În mod gresit prima instanta a retinut ca din adresa nr.2068/25.02.2008 emisa de Sindicatul Lucratorilor Portuari C. rezulta ca acesta a solicitat calcularea sporului de 10% pentru toti salariatii raportat la CCM la nivel de ramura.
Dimpotriva, din aceasta adresa rezulta ca sindicatul a solicitat pentru anii 2005 -2007 calcularea sporului de 10% raportat la salariile de baza ale angajatilor, în functie de prevederile CCM la nivel de unitate.
Întrucât în cauza este necesara o cuantificare a sumelor tinând cont de prevederile contractelor colective de munca aplicabile, Curtea a apreciat ca si pe acest capat de cerere se impune casarea sentintei si administrarea probei cu expertiza contabila.
Cu privire la recursul pârâtei S.C. „C” S.A.
În conformitate cu dispozitiile art. 42 alin. 1 lit. „d” din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi, astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 2837/27.12.2006: „în domeniul transportului naval primele platite de catre armatori (dispatch money), indiferent de pavilionul navei, pentru operarea navelor în porturi într-un termen mai scurt decât cel prevazut de normele portuare, se încaseaza de catre unitatile de operare portuare care au efectuat operatiunile de încarcare–descarcare a navei respective. Prima de operare cu celeritate (dispatch money) va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la încasarea acesteia.
Fata de sustinerile contradictorii ale partilor, în cauza era utila efectuarea unei expertize tehnice contabile prin care expertul sa stabileasca care sunt salariatii care au contribuit în mod direct la încasarea primei de operare cu celeritate (dispatch money) si care este cuantumul sumei încasata de pârâta cu titlu de dispatch pentru perioada 1.01.2007–iunie 2007.
Prin raportul semestrial privind situatia economico-financiara si analiza activitatii S.C. C. S.A. la data de 30.06.2007, s-a mentionat ca în semestrul I 2007 veniturile societatii au crescut si ca aceasta crestere se datoreaza depasirii ratelor de operare a navelor.
Expertiza reprezinta un mijloc de dovada la care instanta sau partile por recurge atunci când pentru lamurirea unor împrejurari de fapt sunt necesare cunostinte de specialitate dintr-un anumit domeniu de activitate.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea a casat în parte sentinta recurata cu privire la obligarea pârâtei la achitarea primei de dispatch pe perioada 1.01.2007–iunie 2007 si spor conditii nocive si a trimis cauza la aceeasi instanta spre rejudecare în vederea efectuarii unei expertize tehnice contabile, cu obiectivele aratate în considerentele expuse mai sus.
Dosar nr. 4094/118/2008
