Codul muncii – art. 65 alin. 2
Dispariţia postului de consilier juridic din statutul de funcţii al societăţii pârâte, urmată de încheierea unui contract de asistenţă juridică cu o firmă de consultanţă nu reprezintă o desfiinţare efectivă a locului de muncă, bazată pe o cauză reală şi serioasă, în sensul art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă– complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 818 din 4 aprilie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 1606 din 14 decembrie 2005, Tribunalul Arad a respins ca nefondată contestaţia exercitată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta S.C. „ARDAF” S.A. C.N., având ca obiect constatarea nulităţii deciziei de concediere nr. 5212/25.05.2005 emisă de pârâtă.
S-a reţinut că reclamantul M.M. a fost în serviciul pârâtei S.C. „ARDAF” S.A C.N. începând cu anul 1999, iniţial în baza unei convenţii civile, iar din anul 2001 angajat cu contract individual de muncă în funcţia de consilier juridic. Prin decizia nr. 5212/25.05.2005 a directorului general al pârâtei contractul de muncă al reclamantului a fost desfăcut în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Din cuprinsul deciziei de concediere a rezultat că măsura a fost dispusă în baza hotărârii consiliului de administraţie al societăţii privind reorganizarea activităţii în vederea reducerii costurilor şi a unei mai bune organizări şi coordonări.
După concedierea reclamantului, societatea pârâtă a încheiat un contract de prestări servicii cu o altă societate de consultanţă juridică S.C. „L.C.” S.R.L., obiectul contractului fiind asigurarea de către această societate în beneficiul pârâtei a serviciului de asistenţă juridică constând în consultanţă, asistenţă juridică şi formularea de concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor de judecată, în schimbul unei sume lunare de 6.000.000 lei (600 RON).
Sub aspectul caracterului real al cauzei concedierii, instanţa a reţinut că acest caracter nu există. Aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, Sucursala din Arad a pârâtei a depăşit nivelul de cheltuieli estimat pentru anul 2004, astfel că reducerea unor posturi care nu aduc efectiv venituri în societate îşi are o justificare reală. Împrejurarea că ulterior concedierii au fost majorate salariile celorlalţi angajaţi, nu prezintă relevanţă deoarece echivalează cu inexistenţa cauzei la data concedierii.
Sub aspectul caracterului serios al cauzei concedierii, Tribunalul a reţinut că la nivelul S.C. „ARDAF” S.A. C.N. există o preocupare în sensul externalizării serviciului juridic prin încheierea unor contracte de prestării servicii cu anumite societăţi cu profil juridic, astfel de intenţii materializându-se deja în alte sucursale cum ar fi Zalău, Mureş, Cluj şi în prezent şi în Arad, urmare a reducerii postului de jurist ocupat de către reclamant. O reorganizare de asemenea manieră nu poate fi considerată ca neserioasă câtă vreme prin această formă, societatea şi-a redus nu numai costurile legate de salariul lunar al reclamantului, dar şi costurile suplimentare legate de contribuţiile datorate de către pârâtă în considerarea calităţii de angajat a reclamantului. Faptul că societatea de consultanţă juridică cu care s-a încheiat ulterior contractul de prestări servicii este o societate nouă ai cărei jurişti nu au experienţa reclamantului, este o chestiune necenzurabilă de către instanţa de judecată, managerul fiind liber să aprecieze care variantă îi este mai profitabilă, deoarece o face pe banii şi pe riscul său. Cu toate acestea, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în urma măsurii dispuse de către angajator, costurile sucursalei pentru următoarele 5 luni de zile s-au redus de la 71.584.942 lei la suma de 30.000.000 lei, aspect care demonstrează caracterul real şi serios al cauzei reorganizării activităţii prin externalizarea serviciului juridic.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatorul M.M. criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate, în motivare arătând următoarele:
Prima instanţă a dat o interpretare greşită probelor administrate în cauză apreciind că din înscrisurile depuse la dosar de către unitatea intimată rezultă necesitatea desfiinţări postului de consilier juridic, ca urmare a reorganizării activităţii intimatei. Cu toate acestea printr-o altă sentinţă, respectiv sentinţa civilă nr. 1574/07.12.2005 acelaşi Tribunal s-a pronunţat în mod total opus în sensul admiterii contestaţiei formulată de către B.C. care se afla în aceeaşi situaţie juridică.
Pe cale de excepţie a invocat nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă deoarece în conţinutul acestei decizii nu se arată motivele de fapt ale concedierii, ceea ce aduce o încălcare esenţială a prevederilor art. 74 lit. a din Codul muncii.
S-a mai arătat că temeiul concedierii contestatorului recurent nu se justifică prin motivaţia reorganizării economice a unităţii intimate deoarece după desfacerea contractului de muncă unitatea intimată a încheiat o convenţie cu S.C. „L.C.” S.R.L. pentru prestarea de către această societate în favoarea intimatei a unor servicii remunerate inclusiv în domeniu juridic, contract încheiat la 31.05.2005. Se mai arată că, în fapt motivul concedierii contestatorului l-a constituit animozităţile ivite între acesta şi conducătorul Sucursalei ceea ce s-a concretizat de altfel şi în declanşarea unei cercetări administrative pentru abateri disciplinare a contestatorului rămasă nefinalizată.
Recursul este fondat.
Din contractul individual de muncă nr. 1943/01.10.2001 rezultă că recurentul contestator a fost angajat în funcţia de consilier juridic Sucursala Arad în cadrul S.C. Reasigurare „ARDAF” S.A. C.N., având atribuţiile prevăzute în acest contact dar şi în fişa postului.
Sub nr. 3544 din 07.04.2005 unitatea intimată comunică Consiliului de administraţie al Sucursalei Arad necesitatea reorganizării activităţii acesteia, în vederea reducerii costurilor precum şi a unei mai bune organizări şi coordonări a activităţii, propunând în acest sens desfiinţarea postului de director de asigurări, postul urmând să fie preluat de directorul sucursalei, precum şi desfiinţarea postului de consilier juridic urmând ca problemele de natură juridică să se soluţioneze prin încheierea unui contract de asistenţă juridică, care este mai economic.
Conform procesului-verbal nr. 3634/11.04.2005, prin hotărârea Consiliului de administraţie din aceeaşi dată se iau măsuri organizatorice în sensul celor propuse de conducerea societăţii comerciale şi anume desfiinţare postului de consilier juridic deţinut de contestator căruia i se va oferi posibilitatea ocupării postului de inspector de asigurări în cadrul sucursalei, iar pentru problemele de natură juridică se va încheia un contract de asistenţă juridică.
La 25.04.2005 sub nr. 4088 preşedintele Consiliului de administraţie Arad comunică un preaviz contestatorului, prin care îi aduce la cunoştinţă desfiinţarea postului şi posibilitatea de a ocupa postul de inspector de asigurări în trei zile de la primirea preavizului, iar în cazul neoptării pentru acest post se precizează că urmează desfacerea contractului de muncă.
La 25.10.2005 sub nr. 5212 unitatea intimată emite decizia de desfacere a contractului de muncă a contestatorului, concedierea fiind determinată de „reorganizarea activităţii societăţii, în vederea reducerii costurilor precum şi a unei mai bune organizări şi coordonări a activităţii”.
Atât în primă instanţă cât şi în faţa Curţii contestatorul a ridicat excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere, pe temeiul că această decizie nu conţine motivele care au determinat concedierea sa, iar lipsa acestora este sancţionată conform art. 74 lit. a şi art. 76 din Codul muncii cu nulitatea absolută.
Soluţionând această excepţie, Curtea urmează a o respinge deoarece decizia contestată conţine în alin. 2 al preambulului, motivul de fapt al concedierii expus mai sus: reorganizarea activităţii societăţii, reducerea costurilor, mai buna organizare şi coordonare a activităţii. Nemulţumirea contestatorului pentru o eventuală detaliere a motivelor de fapt care au condus la concedierea sa, nu semnifică lipsa acestor motive şi nu se situează în câmpul de acţiune al nulităţii absolute ci al nulităţii relative, aceasta din urmă sancţiune privind decizia în întregul său în condiţiile în care se dovedeşte că motivele de fapt evocate prin decizie, nu sunt susţinute în termeni reali şi prin aceasta aduc o vătămare de neînlăturat drepturilor salariatului.
Pe fond Curtea apreciază că decizia de concediere emisă de unitatea intimată nu este susţinută de art. 65 alin. 2 din Codul muncii în sensul că desfiinţarea postului de consilier juridic deţinut de contestator nu se reflectă în acele măsuri de reorganizare a activităţii societăţii în vederea reducerii costurilor şi a unei mai bune organizări şi coordonări a activităţii, iar aceste motive să aibă un conţinut efectiv o cauză reală şi serioasă dintre cele prevăzute de art. 65 alin. 1 din Codul muncii, şi anume: dificultăţi economice, transformări tehnologice sau reorganizări ale activităţii.
Reducerea postului de consilier juridic nu are caracter efectiv din moment ce la data de 31.05.2005, deci la aceeaşi dată la care încetează preavizul de concediere al contestatorului, unitatea intimată încheie un contract de asistenţă şi reprezentare juridică cu S.C. „L.C.” S.R.L. pe o durată de un an. În consecinţă activitatea specifică de asistenţă şi reprezentare juridică nu a fost desfiinţată, ci dimpotrivă preluată de o altă persoană, şi anume societatea comercială mai sus menţionată, iar postul nu a fost redus efectiv. Apărarea unităţii intimate, conform căreia obligaţiile de plată faţă de societatea S.C. „L.C.” S.R.L. pentru activitatea de natură juridică prestată sunt mult mai reduse comparativ cu cele pe care le-ar fi datorat contestatorului, nu poate fi primită de Curte, întrucât o asemenea justificare ar conduce la ideea că ori de câte ori angajatorul îşi poate apropria o forţă de muncă mai ieftină, va proceda la concedierea propriilor salariaţilor, obţinând prin această ficţiune, justificarea concedierilor. De altfel, se observă din înscrisul depus la dosarul de primă instanţă, emis de către unitatea intimată, că o asemenea comparaţie nu este anterioară deciziei de concediere şi deci nu a fundamentat o asemenea decizie, tabelul comparativ fiind emis la 24.08.2005.
Sub aspectul cauzei reale şi serioase care trebuie să stea la temelia deciziei de concediere, Curtea constată că raportat la cele trei ipoteze prescrise de art. 65 alin. 1 din Codul muncii (dificultăţi economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activităţi), desfiinţarea unui post de consilier juridic, singurul de altfel în cadrul unei sucursale aparţinând de o societate comercială de asigurare reasigurare nu se poate încadra nicidecum în dificultăţi economice sau transformări tehnologice şi în consecinţă o atare desfiinţare nu are o cauză reală. Tot astfel cauza nu poate fi considerată serioasă dacă decizia de concediere se întemeiază pe motive străine de locul şi importanţa postului în structura organizatorică a unităţii intimate, post pe care de altfel intimata l-a acoperit în continuare prin angajarea unor prestări de servicii de natură juridică cu o altă societate comercială.
În fine, fundamentarea deciziei de concediere cu consecinţa desfiinţării postului de consilier juridic pe temeiul reorganizării activităţii sucursalei este lipsită de conţinut, deoarece în termeni manageriali reorganizare presupune redistribuirea unor activităţi operaţii sau funcţii în cadrul aceluiaşi compartiment, sau, prin delegare către alte structuri organizatorice preexistente sau, care se vor înfiinţa pentru a spori gradul de performanţă şi calitate activităţilor vizate. În acest context reorganizarea activităţii nu se confundă cu reducerile de personal, ci cu o redistribuire a lor.
Decizia de concediere nu se poate întemeia nici pe motivul reducerii costurilor întrucât locul obligaţiilor salariale datorate contestatorului a fost luat de obligaţia de onorariu către societatea nou angajată.
