R O M Â N I A
CURTEA DE APEL B R A Ş O V
SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 14/M
Şedinţapublicădin 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREŞEDINTE_ _
Judecător G_
Judecător_ _
Grefier_ _
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupracontestaţiei în anulare formulată de contestatoarea S. N.împotriva deciziei civile nr.687/M/9.10.2007 pronunţată de Curtea de APEL B R A Ş O V în dosarul nr(…).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de faţă, au avut loc în şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de 15 ianuarie 2008.
CURTEA,
Constată că prin contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S. N. s-a solicitat anularea deciziei civile 687/9.10.2007 pronunţată de Curtea de APEL B R A Ş O V pentru următoarele considerente:
1. Instanţa a comis o greşeală materială în soluţionarea recursului întrucât a reţinut din eroare că măsura desfiinţării posturilor celor două persoane care lucrau la biroul preţuri a survenit ca urmare a dificultăţilor economice ale firmei. În realitate din probatoriul administrat (procesul verbal şi hotărârea Consiliului de administraţie al SC G. din 30.10.2006) nu reiese că pârâta se afla în dificultate economică.
2. Omiţând să observe scopul pentru care postul reclamantei a fost desfiinţat, instanţa de recurs a greşit pentru că a considerat serioasă această desfiinţare.
3. Deşi există la dosar liste cu angajaţii SC G. atât înainte de disponibilizare, cât şi după, instanţa nu le compară. S-ar fi observat că înainte de desfacerea contractului de muncă serviciul la care lucra contestatoarea avea 6 posturi la facturare, iar după desfacere, existau 7 posturi.
Analizând motivele contestaţiei în anulare, temeiul de drept invocat de contestatoare în susţinerea contestaţiei, instanţa constată următoarele:
Prin decizia civilă 687/9.10.2007 împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare s-a respins recursul formulat de recurenta S. N. şi s-a menţinut sentinţa civilă 747/2007 a Tribunalul u i B r a ş o v pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 747/2007 a Tribunalul u i B r a ş o v, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S. N. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA. Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele: Reclamanta a fost angajată în cadrul societăţii pârâte în postul de din cadrul Departamentului ,,S. Mărfuri”, începând cu data de 1.06.2004 iar în data de 5.03.2007 pârâta a decis concedierea acesteia în temeiul art.65 din C o d u l M u n c i i motivat de reorganizarea unităţii prin reducerea unor posturi. La baza acestei concedieri a stat Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 30.10.2006- act decizional prin care conducerea a hotărât reorganizarea unor compartimente din cadrul societăţii . Din cuprinsul acestui înscris rezultă că reorganizarea a privit Compartimentul Desfacere şi a constat în desfiinţarea Biroului S. Mărfuri (unde lucra reclamanta) şi preluarea activităţii acestuia de către Serviciul Facturare . Măsura respectivă are o cauză reală şi serioasă fiind justificată de eficientizarea activităţii societăţii – atribut exclusiv al conducerii, ce nu poate fi cenzurat de instanţă.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către recurenta S. N., criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că desfiinţarea locului de muncă al reclamantei nu a fost efectivă şi nu a avut o cauză reală şi serioasă. Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, instanţa a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente. Prin hotărârea Consiliului de Administraţie al SC G. SA B, din 30.10.2006 a fost aprobată reorganizarea compartimentului DESFACERE din cadrul societăţii, pentru eficientizarea activităţii acesteia. Măsura concretă adoptată în acest sens, a fost desfiinţarea biroului recepţie – preţuri, începând cu data de 1.11.2006, activitatea acestui birou fiind preluată de telesales. Astfel în subordinea directorului de vânzări a fost desfiinţat biroul preţuri, rămânând numai compartimentele FACTURARE, PROMOVARE, şi DEPOZITE. Motivul desfiinţării posturilor celor două persoane care lucrau la biroul preţuri, a fost acela de reducere a cheltuielilor şi eficientizarea activităţii compartimentelor aflate în subordinea directorului comercial, ca urmare a dificultăţilor economice ale firmei. Prima instanţă a analizat în cuprinsul considerentelor, faptul că desfiinţarea locului de muncă a vizat direct, posturile salariaţilor ce au fost concediaţi, şi a fost efectivă, prin faptul că a fost suprimat din organigrama unităţii. De asemeni, măsura a avut o cauză reală, fiind determinată de dificultăţile economice ale unităţii, (filele 44, 45 şi 46 dosar fond), şi serioasă pentru faptul că s-a urmărit eficientizarea activităţii, prin folosirea activităţii personalului telesales. Instanţa de judecată nu poate cenzura criteriile şi măsurile pe care unitatea le selecţionează în vederea eficientizării activităţii, acest aspect ţinând în exclusivitate de atribuţiile adunării generale a acţionarilor şi ale consiliului de administraţie. Din analiza situaţiei salariaţilor existenţi la data de 15.02.2007, după desfiinţarea biroului E., la compartimentul desfacere – facturare au rămas un număr de şase salariaţi, faţă de opt, câţi erau înainte de restructurare.
După cum se observă, contestaţia în anulare, deşi întemeiată pe dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă urmăreşte anularea deciziei susţinând greşeli de interpretare a probelor şi a stării de fapt dedusă judecăţii. Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestaţie în anulare, în înţelesul art.318 Cod procedură civilă, ea trebuie să existe şi să poată fi sesizată în mod corect, în dosarul în care s-a dat soluţia a cărei anulare se cere. Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă şi săvârşită de instanţă, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greşeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării hotărârii. Acesta este sensul urmat de legiuitor la redactarea acestui motiv de contestaţie în anulare, care are o interpretare restrictivă faţă de aria sa limitată de acţiune. O altă interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs. Prin urmare, o greşeală de apreciere a probelor cum este cea invocată de contestatoare, datorită căreia situaţia de fapt reţinută de instanţă ar fi eronată, este o greşeală de fond, de apreciere a probelor, ce nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare. Prevederea cuprinsă în art.318 Cod procedură civilă potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. În consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare drept pentru care instanţa va respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S. N.,împotriva deciziei civile nr.687/2007 a Curţii de APEL B R A Ş O V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 15 Ianuarie 2008.
