Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 494 din data de 24.01.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.11.2011, reclamantul S.N. a chemat in judecată pe pârâtul Grupul Școlar George Bibescu Craiova, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie anulată decizia nr. 101/04 10 2011, reintegrarea sa pe postul deținut anterior încetării raportului de muncă , precum și să fie obligat pârâtul la plata drepturilor bănești aferente până la reintegrare .
În motivare, a arătat că decizia contestată este lovită de nulitate, deoarece nu conține mențiunile privind instanța competentă și termenul în care se poate contesta.
A susținut începând cu data de 01 09 2011 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă conform art. 65 alin 1 și 2 Codul muncii , iar pârâta avea posibilitatea conferită de art.52 alin 1 lit.c din C muncii , în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității , fără încetarea raportului de muncă, să plătească o indemnizație de minim 75% din salariul corespunzător locului de muncă ocupat.
Consideră că desființarea postului său nu a fost efectivă , menționând că existau posturi pe care să fi fost încadrat în situația desființării postului său.
A depus la dosar în fotocopii : decizia nr. 101/04.10.2011 , adresa nr. 19248/27 09 2011 emisă de ISJ Dolj, proces verbal din data de 16.09.2011, buletin de identitate,adresa nr.19248/27 09 2011 emisă de AJPPS Dolj.
La data de 10.01.2012 unitatea pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, arătând faptul că mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar a fost realizată în conformitate cu Metodologia – Anexă la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului nr. 5616/11 11 2010.
A aratat că prin adresa nr. 988/04.03.2011 s-a adus la cunoștința maiștrilor instructori auto că ,, începând cu anul școlar 2011-2012, la catedra de instruire practică-conducere auto, se va restrânge activitatea”,restrângerea de activitate fiind determinată de diminuarea numărului de clase care, prin planul de învățământ , au prevăzute ore de conducere auto .
Urmare a evaluării dosarului, au fost restrânși dl.Florea Ioan și contestatorul.
Prin decizia nr.56/01 09 2011 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului conform art-55 lit b din C muncii , urmare a faptului că acesta a solicitat încetarea contractului de muncă cu acordul părților( adresa nr.3963) și eliberarea actelor necesare pentru șomaj ( solicitarea înreg.la nr.4187/08 09 2011).
Pârâtul a mai arătat că la data de 30 09 2011 contestatorul a solicitat schimbarea temeiului juridic al concedierii, iar în ședința Consiliului de Administrație din 04 10 2011 s-a hotărât schimbarea temeiului de drept din art55 lit.b în art.65 C muncii.
A fost anulată dec.nr.56/01 09 2011 și s-a emis dec.101/04 10 2011 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă conform art.65 alin 1 și 2 C muncii.
A mai arătat că reducerea activității a fost obiectivă , planul de încadrare cu personal fiind verificat și aprobat anual de Comisia de mobilitate din cadrul ISJ Dolj , care are și competența de a rezolva restrângerile de activitate.
Prin sent.nr.775/2012 pronunțată în primul ciclu procesual, tribunalul a respins acțiunea .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin dec. nr.6524 din 23 mai 2012 , Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de reclamant , a casat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare .
A reținut că instanța de fond a omis să se pronunțe pe nulitatea deciziei pentru lipsa mențiunilor privind termenul și instanța la care decizia se poate contesta, astfel că nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 20799/63/2011* la data de 06 07 2012.
Reclamantul a formulat o precizare scrisă arătând că dorește ca pârâtul să fie obligat la plat a 75 % din salariul cuvenit pe perioada septembrie 2010 -iunie 2011, iar verbal, în fața instanței în ședința publică din 29 noiembrie 2012 a arătat că nu solicită reîncadrarea pe postul deținut anterior.
În cauză, în rejudecarea după casare a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de reclamant și cele înaintate de pârât la solicitarea instanței.
Asupra motivelor de nulitate a deciziei contestate, invocate de contestator, instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 15 noiembrie 2012 , în sensul respingerii , cu motivarea ce se regăsește în cuprinsul acestei încheieri.
Prin sentința nr. 494/24.01.2013 instanța a respins contestația reținând următoarele:
Prin decizia nr. 101/04 10 2011, intimatul a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art. 65 alin 1 și 2 din Codul Muncii, ca urmare a desființării postului de instructor auto deținut de acesta.
Anterior, prin decizia nr. 56/01.09.2011 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, începând cu data de 01.09.2011 prin acordul părților, conf. art.55 lit. b Codul Muncii. Această decizie a fost revocată de angajator la solicitarea reclamantului , întrucât nu putea beneficia de indemnizație de șomaj, astfel că intimatul a emis decizia contestată în prezenta cauză.
S-a avut în vedere concedierea determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat , desființare care trebuie să îndeplinească condițiile prev. de art 65 alin 2 Codul muncii , respectiv : să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Contestatorul a susținut că desființarea postului său nu a fost efectivă , iar pe de altă parte, că existau posturi pe care să fi fost încadrat în cazul desființării postului său.
Instanța constată că încetarea contractului individual de muncă al contestatorului a fost determinată de diminuarea numărului de clase și a numărului de posturi alocate pârâtului începând cu anul școlar 2010-2011, în raport de numărul absolvenților de clasa a VIII a din județ, restrângerea de activitate la nivelul catedrei de instruire practică -conducere auto și implicit desființarea locului de muncă al contestatorului .
Astfel, Inspectoratul Școlar Județean Dolj a transmis unității pârâte anual planul de școlarizare aprobat de către Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului , iar Consiliul de Administrație al unității de învățământ a hotărât modalitatea în care se va restrânge catedra de conducere auto( din care făcea parte și contestatorul ) și apoi s-au decis etapele în parcurgerea evaluării pentru restrângerea de activitate .
Prin procesul verbal din 30 03 2011 încheiat cu ocazia evaluării dosarelor maiștrilor instructori, s-au stabilit punctajele obținute de către fiecare, contestatorul realizând punctajul cel mai mic, astfel că s-a decis restrângerea catedrei sale , precum și a unui alt coleg ce a obținut punctajul următor.
Prin urmare, desființarea postului de instructor auto a fost determinată de modificarea structurii organizatorice și funcționale a unității, desființarea postului contestatorului fiind efectivă( așa cum rezultă din statele de funcții valabile pentru anul școlar 2010-2011 și respectiv 2011-2012 și din centralizatoarele cu numărul de posturi aprobate ) și a avut o cauză reală și serioasă, fiind îndeplinite cerințele art.65 din Codul Muncii.
In cazul concedierilor ce nu țin de persoana salariatului, întemeiate pe disp. art.65 Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează ca urmare a desființării locului de muncă al salariatului, iar măsura trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Restrângerea de activitate a fost determinată de diminuarea numărului de clase care, prin planul de învățământ , au fost prevăzute cu ore de conducere.
Deși contestatorul a susținut că existau posturi vacante în unitate pe care ar fi putut să fie angajat, la dosarul cauzei nu s-au administrat dovezi din care să rezulte temeinicia acestor susțineri. De altfel, potrivit disp.art.64 din C muncii, obligația angajatorului de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate există în cazul în care concedierea salariatului s-a dispus pentru motivele prevăzute la art.61 lit.c și d , precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 alin 1 lit.e din C muncii, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că decizia de încetare a contractului individual de muncă este temeinică, desființarea postului contestatorului fiind efectivă și având o cauză reală și serioasă.
Contestatorul a invocat și faptul că unitatea nu a aplicat dispozițiile art.52 alin 1 lit c din C muncii -reducerea temporară a activității pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
Acesta este un caz de suspendare a contractului individual de muncă lăsat de legiuitor la latitudinea angajatorului , pentru situația în care dispune întreruperea sau reducerea temporară a activității, fără încetarea raportului de muncă , pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
Or, în cazul de față, angajatorul nu a avut inițiativa suspendării contractului individual de muncă pentru a opera dispozițiile referitoare la plata indemnizației de minim 75 % din salariul corespunzător al salariatului .
Prin urmare, solicitarea contestatorului de a fi obligat intimatul la plata unei astfel de indemnizații nu are suport legal.
Inițiativa suspendării contractului individual de muncă în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității aparține, conform art.52 alin 1 lit c C muncii, exclusiv angajatorului , instanța neputându-se substitui acestuia și, cu atât mai mult, nu poate instanța să înlocuiască măsura încetării contractului individual de muncă cu cea a suspendării reglementată de acest text de lege.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța va respinge contestația astfel cum a fost precizată , ca fiind neîntemeiată.
