Potrivit art. 65 C.muncii republicat, angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive care nu ţin de persoana acestuia, ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat; desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Aspectele manageriale ce pot determina reducerea unor posturi din structura de personal pot fi dintre cele mai diverse, deoarece activitatea unui agent economic trebuie permanent eficientizată, fie global, fie în privinţa anumitor sectoare şi diviziuni, indiferent de rezultatele financiare înregistrate.
Atât criteriile de selecţie a personalului cu privire la care se dispune concedierea, cât şi modalitatea de reorganizare a activităţii reprezintă apanajul exclusiv al unităţii angajatoare, nefiind supuse cenzurii instanţei.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3112 din 26 septembrie 2012
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea C.M.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SC O.P. SA, să se dispună constatarea nulității absolute a deciziei de concediere, arătând că s-a creat o între angajați, iar motivarea privind desființarea postului nu este în concordanță cu perspectivele și dimensiunea institutului de cercetări din cadrul societății.
Prin sentința civilă nr. 3543/12.12 2011, Tribunalul Prahova a respins contestația ca neîntemeiată, reținând că a avut loc o desființare reală și efectivă a postului contestatoarei, obiectiv determinată de numărul mic de brevete înregistrate în ultimii ani și de rezultatele economice constant negative, angajatorul fiind singurul îndreptățit să ia toate măsurile pe care le consideră necesare pentru creșterea profitului.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea.
Curtea a constatat că măsurile privind reorganizarea și restructurarea activității Departamentului Tehnologii de Rafinare, în cadrul căruia și-a desfășurat activitatea și contestatoarea, prin reducerea unui număr de 45 de posturi, au fost stabilite prin Hotărârile Consiliului de Administrație din data de 5.07.2005 și din 9.08.2005, dar și prin Hotărârea Directoratului adoptată în ședința din data de 5.05.2010.
în aceste condiții, desființarea locului de muncă al recurentei a fost efectivă, fără ca acesta să se mai regăsească în organigrama societății, iar susținerile acesteia privind discriminarea față de alți colegi nu se confirmă de vreme ce au fost reduse mai multe posturi, iar desființarea postului ocupat de recurentă nu a fost subiectivă, ci a avut o cauză reală și serioasă.
în plus, așa cum corect a reținut prima instanță, contestatoarea nu și-a manifestat interesul pentru ocuparea unui alt post în cadrul societății, iar la momentul emiterii deciziei, aceasta îndeplinea condițiile legale de pensionare, la aplicarea efectivă a măsurii concedierii fiind avute în vedere criteriile precizate în art. 29 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Instanța nu poate cenzura criteriile de selecție a personalului cu privire la care se dispune concedierea, care sunt apanajul exclusiv al unității angajatoare.
De asemenea, Curtea nu poate dispune reîncadrarea recurentei, conform pregătirii sale, după cum a solicitat aceasta, deoarece pentru concedierea salariatului din motive neimputabile, în condițiile art. 65 C.muncii , este necesar să aibă loc o reorganizare a activității angajatorului care să corespundă unei nevoi a acestuia și care să conducă la desființarea efectivă a postului ocupat de salariat, cenzurii instanței fiind supusă numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu și oportunitatea acesteia, asupra căreia singurul îndreptățit să aprecieze este angajatorul.
Curtea constată că, pentru a se reține cauza reală și serioasă a reorganizării, nu este necesară dovedirea de către angajator a existenței unor dificultăți economice, ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 C.proc.civ., a respins recursul contestatoarei, ca nefondat.
(Judecător Mirela Grigore)
