1. Potrivit art. 39 alin. (2) C. muncii, salariatul are obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în contractul individual de muncă, precum şi obligaţia de a respecta disciplina muncii.
Angajatorul poate dispune, ca sancţiune disciplinară, concedierea în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractual individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
2. Chiar dacă s-a făcut dovada că în perioada de absenţă salariatul s-a prezentat la o serie de medici în vederea efectuării unor
analize medicale ca urmare a deteriorării stării de sănătate, simpla efectuare a controalelor medicale nu poate conduce la motivarea absenţelor, fiind relevant sub acest aspect doar certificatul de concediu medical eliberat de medic.
Incapacitatea temporară de muncă se constată prin certificat medical, eliberat de medic în cazul unor afecţiuni ce impun o perioadă de repaus.
C.A. Galaţi, s. confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 100/R din 27 ianuarie 2010, Jurindex
Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr. 3651/121/29.06.2009 pe rolul Tribunalului Galaţi, contestatorul E.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC S.N. E.G. SA, anularea deciziei nr. 5010-8398/30.05.2009, reintegrarea pe postul ocupat anterior emiterii deciziei, plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii nelegale până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Contestatorul, motivându-şi în fapt contestaţia, a arătat că a fost salariatul intimatei din august 1976 şi până în iunie 2009. învederează că în tot acest interval nu a primit nicio sancţiune disciplinară, îndeplinindu-şi toate atribuţiile conform contractului individual de muncă şi fişei postului. Arată ca la data de 13.04.2009 s-a prezentat la medicul de familie care, după consult, i-a dat trimitere la un medic specialist.
întrucât starea sănătăţii s-a agravat, la data de 23.04.2009 l-a anunţat pe maistrul care-i superviza activitatea că a doua zi intenţionează să se ducă la un medic cardiolog, la Spitalul judeţean Sf. B.B., pentru consultul recomandat. A arătat că în intervalul 24.04.2009 – 30.04.2009 a fost la mai mulţi medici, fară a se prezenta la locul de muncă decât la data de
04.05.2009. In momentul în care s-a prezentat la serviciu s-a început cercetarea disciplinară cu privire la absenţele disciplinare înregistrate în perioada 24 – 30.04.2009. (…)
Prin sentinţa civilă nr. 1554/22.10.2009, Tribunalul Galaţi a admis contestaţia, a anulat decizia nr. 5010-8398/30.05.2009, emisă de pârâta (…) S.N. E.G. (…) şi a dispus reintegrarea reclamantului E.E. în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei. A obligat-o pe pârâtă să îi plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite în perioada începând cu
30.05.2009 şi până la reintegrarea efectivă în funcţie, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective. In motivare, instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia nulităţii absolute invocată de către contestator cu referire la lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta în timpul cercetării, instanţa a respins-o ca nefondată, faţă de faptul că din cuprinsul deciziei contestate rezultă că intimata a
considerat că „argumentele pe care acesta le invocă pentru zilele în care absentează nemotivat de la serviciu nu pot fi reţinute”.
Prin decizia contestată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, având în vedere faptul că ar fi lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 24 – 30.04.2009.
Instanţa a reţinut că, deşi contestatorul nu a făcut cerere pentru acordarea unor zile libere sau nu a prezentat certificate medicale de concediu medical pentru perioada respectivă, totuşi acesta a dovedit faptul că în perioada respectivă s-a prezentat la o serie de medici în vederea efectuării unor analize medicale, ca urmare a deteriorării stării de sănătate.
Instanţa, având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, respectiv faptul că salariatul a lipsit datorită stării sale de sănătate, precum şi comportarea generală în serviciu a salariatului şi lipsa altor sancţiuni disciplinare anterioare, a constatat că desfacerea disciplinară dispusă de socictate este o sancţiune severă, motiv pentru care a anulat decizia contestată şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia.
Prin decizia civilă nr. 100/R/27.01.2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, recursul a fost apreciat ca fondat pentru următoarele considerente:
Salariatul E.E. a lipsit mai multe zile de la serviciu, fară a avea o învoire sau un concediu de orice fel, aprobat de angajator, în scopul de a-şi face unele investigaţii medicale.
Potrivit art. 39 alin. (2) C. muncii, salariatul are obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi obligaţia de a respecta disciplina muncii. Chiar dacă s-a făcut dovada că, în perioada de absenţă, acesta s-a prezentat la o serie de medici în vederea efectuării unor analize medicale, ca urmare a deteriorării stării sale de sănătate, aşa cum reţine instanţa de fond, simpla efectuare a controalelor medicale nu poate conduce la motivarea absenţelor, fiind relevant sub acest aspect doar certificatul de concediu medical eliberat de medic. Prin urmare, afirmaţiile recurentei în sensul că salariatul se putea prezenta la medic şi în afara orelor de program, întrucât biletele de trimitere completate de medicii de familie nu au bifată rubrica „urgent”, sunt întemeiate. De asemenea, dacă medicii considerau că are anumite afecţiuni, care impun o perioadă de repaus, i-ar fi eliberat un certificat medical pentru constatarea incapacităţii temporare de muncă.
In consecinţă, având în vedere că salariatul a lipsit nemotivat de la serviciu, iar aceasta reprezintă o abatere disciplinară gravă ce se sancţionează cu desfacerea contractului individual de muncă, aşa cum rezultă din regulamentul de ordine interioară al societăţii, în baza art. 312
C. proc. civ., instanţa a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată, iar în rejudecare a respins contestaţia ca nefondată.
