Concediere disciplinară. Refuzul salariatului de a semna fişa postului. Consecinţe


Neîndeplinirea sarcinilor de serviciu trasate de şeful ierarhic superior nu poate fi justificată prin faptul că salariatul a refuzat semnarea fişei postului. Refuzul semnării a fost motivat prin faptul că sarcinile cuprinse în fişa postului erau ale unei persoane cu studii medii, dar instanta a constatat că salariatul a fost în măsură să ia cunoştinţă de atribuţiile cuprinse în fişa de post ce i-a fost prezentată şi pe care acesta a depus-o la dosar.

Potrivit regulamentului de ordine interioară, salariaţii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile ce le revin conform fişei postului, precum şi de a îndeplini orice alte obligaţii trasate de şeful ierarhic superior, în limita legii. Chiar şi în situaţia în care fişa de post menţionată nu a produs efecte juridice între părţi, ca urmare a nesemnării acesteia, recurentul a semnat, în calitatea sa managerială, regulamentul de ordine interioară al intimatului, neputând invoca necunoaşterea acestuia.

C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,

dec. nr. 617/R/25.01.2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VlII-a, Conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de

20.07.2010, sub nr. 34802/3/2010, contestatorul M.G. a chemat în judecată intimatul Spitalul C.P. Prof. Dr. A.O., solicitând instanţei anularea deciziei de concediere nr. 185/29.06.2010, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior, obligarea la plata dc despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, radierea menţiunii referitoare la desfacerea CIM din cartea de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 1665/21.02.2011, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a, Conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

La data de 29.06.2010, intimatul Spitalul C.P Prof. Dr. A.O. a emis decizia nr. 185 prin care a dispus, în temeiul art. 61 lit. a) C. muncii, art. 52 lit. a) din CCM încheiat la nivelul unităţii sanitare pe anii 2008-2010 şi art. 83 lit. f) din R.O.I. al Spitalului C.P. Prof. Dr. A.O., concedierea disciplinară a angajatului M.G., îndeplinind funcţia de economist în cadrul Serviciului financiar-contabilitate.

S-a reţinut în sarcina acestuia că nu a îndeplinit sarcinile de serviciu solicitate de şeful ierarhic superior, respectiv nu a efectuat şi predat analiza detaliată cu privire la mijloacele fixe şi obiectele de inventar existente în locaţia Ambulatoriu (policlinică) şi înregistrate în evidenţe, analiză ce a fost solicitată prin adresa nr. 8081/03.06.2010 şi adresa nr. 8492/10.06.2010; a avut un comportament neadecvat la locul de muncă în data de 10.06.2010 şi a absentat nemotivat de la locul de muncă în datele de 14, 15,

16.06.2010. în cuprinsul acestei decizii au fost făcute menţiuni cu privire la procedura cercetării disciplinare urmate în cazul contestatorului, precum şi cu privire la apărările făcute de acesta şi motivele pentru care au fost înlăturate de către comisia de disciplină.

Analizând cuprinsul deciziei nr. 185/29.06.2010, emisă de intimată, instanţa de fond a reţinut că aceasta a fost întocmită cu respectarea tuturor condiţiilor de formă prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii.

In ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de contes-tator, instanţa de fond le-a apreciat ca neîntemeiate. Astfel, instanţa a reţinut că din comisia de disciplină au făcut parte: S.T., F.C. şi I.S., aceştia fiind numiţi în baza deciziei nr. 173/17.06.2010. De asemenea, s-a reţinut că F.C. era angajat al intimatei, aşa cum rezultă din CIM înregistrat sub nr. 4/22.03.2010. Prin urmare, instanţa de fond a observat că această comisie a fost în mod legal constituită. Pe de altă parte, s-a constatat că, la efectuarea cercetării disciplinare, contestatorul a fost însoţit de liderul sindicatului din cadrul spitalului.

Referitor la condiţiile de fond, s-a reţinut că pentru antrenarea răspunderii disciplinare, fapta săvârşită de salariat trebuie să reprezinte abatere disciplinară, fiind necesar ca aceasta să îndeplinească următoarele condiţii: să fie comisă în legătură cu sa; prin

aceasta să se încalce normele legale, regulamentul intern, CIM sau CCM aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici; să fie comisă cu vinovăţie.

O primă faptă reţinută în sarcina contestatorului este reprezentată de neîndeplinirea sarcinii trasate în sarcina sa de directorul financiar-contabil prin adresa nr. 8081/09.06.2010. Prin această adresă i s-a solicitat contestatorului să realizeze o analiză detaliată cu privire la diferenţele constatate de comisia care a identificat ne-concordanţe între situaţia mijloacelor fixe şi obiectele de inventar existente pe teren în locaţia Ambulatoriu (policlinică) şi înregistrările din evidenţele contabile, anexat fiindu-i comunicată situaţia neconcordanţelor constatate. Totodată, s-a stabilit termenul de predare a situaţiei la data de 08.06.2010, ora 15.

Conform dispoziţiilor art. 15 lit. a) şi y) din R.O.I. al spitalului, salariaţii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile ce le revin conform fişei postului, precum şi de a îndeplini orice alte obligaţii trasate de şeful ierarhic superior, în limita legii.

în cazul contestatorului nu a fost semnată fişa de post, însă instanţa de fond a reţinut că această împrejurare s-a datorat atitudinii contestatorului, care a refuzat semnarea, aspect confirmat personal de contestator în faţa instanţei, precizând că refuzul s-a justificat prin faptul că sarcinile cuprinse în fişa postului erau ale unei persoane cu studii medii, astfel încât a refuzat semnarea ambelor fişe de post prezentate. Totodată, instanţa de fond a reţinut că acesta a fost în măsură să ia cunoştinţă de atribuţiile cuprinse în fişa de post ce i-a fost prezentată, dat fiind că acesta a fost în măsură să depună la dosar o copie a acesteia. Or, instanţa a apreciat că în situaţia în care era nemulţumit de performanţele profesionale pe care postul de economist le implica, contestatorul avea posibilitatea de a renunţa la funcţia ocupată, iar nu să refuze semnarea fişei de post.

Chiar şi în situaţia în care fişa de post menţionată nu a produs efecte juridice între părţi, ca urmare a nesemnării acesteia, instanţa de fond a reţinut că angajatului îi revenea, conform dispoziţiilor din R.O.I. menţionate, şi obligaţia de a îndeplini orice obligaţie trasată de şeful ierarhic superior, în limita legii. Or, prin adresa nr. 8081/03.06.2010, şeful ierarhic superior a trasat o obligaţie în sarcina acestuia, cu termen de predare 08.06.2010, şi care se circumscrie limitelor de legalitate. Aşadar, deşi nu avea o fişă a postului însuşită, contestatorul avea îndatorirea de a aduce la

îndeplinire sarcina astfel cum i-a fost solicitată, având în vedere prevederile regulamentului intern.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că lista de inventariere ce i-a fost comunicată contestatorului odată cu adresa nr. 8081/03.06.2010 este semnată de comisia de inventariere, iar ceea ce contestatorul avea de stabilit era referitor la neconcordanţe-le cantitative dintre datele înregistrate în evidenţele contabile şi cele găsite pe teren, ce rezultă din lista de inventariere furnizată. Totodată, instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiată apărarea contestatorului conform căruia i s-a dat cea mai grea sarcină la mai puţin de 2 luni de la data angajării, observând, pe de o parte, că nu există nicio dispoziţie legală care să interzică trasarea unor sarcini legale de serviciu angajaţilor anterior împlinirii unui anumit termen de la angajare, iar pe de altă parte, că acesta a fost angajat la intimată încă din data de 01.03.1996, cum însuşi a susţinut în cererea de chemare în judecată.

Având în vedere că obligaţia de a aduce la îndeplinire sarcinile stabilite în mod legal în sarcina contestatorului de către şeful ierarhic superior este prevăzută în R.O.I., independent de atribuţiile ce-i revin acestuia conform fişei de post, precum şi faptul că acesta nu a susţinut că a executat sarcina ce i-a fost stabilită prin adresa nr. 8081/03.06.2010, instanţa de fond a apreciat că săvârşirea primei fapte reţinute în sarcina contestatorului a fost pe deplin probată de intimată.

Cea de-a doua faptă reţinută de intimată se referă la faptul că, în data de 10.06.2010, contestatorul a avut un comportament neadecvat la locul de muncă, în sensul că, deşi avea o sarcină de serviciu

de efectuat, acesta a fost văzut plimbându-se pe aleile spitalului. In acest sens, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 15 lit. c) din R.O.I., salariaţii au obligaţia să respecte programul de lucru şi să folosească integral şi eficient timpul de lucru.

Prin adresa nr. 8510/10.06.2010 emisă de şeful serviciului finan-ciar-contabil a adus la cunoştinţa conducerii spitalului că angajatul G.C. a fost contactat telefonic în cursul zilei între orele 8.00-13.00, nerăspunzând la niciunul dintre apeluri, în jurul orei 13.00 a fost văzut pe aleile spitalului plimbându-se şi fumând, iar în jurul orei 14.00 plimbându-se pe lângă cantină.

Instanţa de fond a reţinut că săvârşirea acestei fapte de către contestator rezultă şi din declaraţiile martorilor ascultaţi în faţa instanţei. Astfel, martorul C.A. a arătat că l-a văzut pe contestator în jurul

orei 13.00-13.30 în faţa clădirii unde este amplasat restaurantul, iar martorul C.G. a confirmat că în data de 10.06.2010 l-a văzut de mai multe ori pe contestator plimbându-se pe aleile spitalului. Astfel, instanţa de fond a observat că şi această faptă reprezentând abatere disciplinară a fost reţinută în mod corect în sarcina contestatorului.

Cu privire la cea de-a treia faptă, instanţa de fond a apreciat că aceasta a fost reţinută în mod greşit ca fiind săvârşită de contestator.

In acest context, instanţa a observat că prin decizia de concediere s-a reţinut că a absentat nemotivat de la locul de muncă în zilele 14-16.06.2010. Cu toate acestea, la data de 08.06.2010 contestatorul a formulat o cerere prin care a solicitat aprobarea efectuării unei zile de concediu de odihnă neefectuată în anul 2009 în ziua de

14.06.2010 şi două zile fară plată începând cu data de 15.06.2010, cerere ce a fost avizată favorabil. Este adevărat că prin viză s-a dat avizul sub condiţia prezentării lucrării solicitate prin adresa nr. 8081/03.06.2010, însă instanţa de fond a apreciat că în situaţia în care se considera că cererea nu poate fi încuviinţată întrucât angajatul avea o sarcină de serviciu de îndeplinit, aceasta trebuia respinsă cu această motivare.

Instanţa de fond a observat că cele două fapte ce reprezintă abateri disciplinare săvârşite de către contestator sunt în legătură cu munca şi deosebit de grave, fiind de natură a perturba activitatea desfaşurată, apreciind că sancţiunea aplicată de către intimată este legală şi temeinică.

Mai mult, instanţa de fond a reţinut că aprecierea gravităţii abaterii disciplinare în funcţie de criteriile prevăzute de lege, dozarea şi aplicarea sancţiunii constituie prerogativa angajatorului, recunoscută acestuia de lege ca o consecinţă a raporturilor de subordonare existente între părţile CIM şi a obligaţiei salariaţilor de a respecta disciplina în muncă. Aşadar, angajatorul dispune de prerogativa de a individualiza sancţiunea disciplinară, aplicând-o pe cea pe care o consideră corespunzătoare. Abaterile disciplinare reţinute în sarcina salariatului sunt grave, întrucât prin faptele săvârşite cu intenţie acesta a încălcat dispoziţiile regulamentului intern. Astfel, s-a considerat că, la aplicarea sancţiunii, angajatorul a respectat principiul proporţionalităţii între abaterile disciplinare săvârşite şi sancţiunea dispusă.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul M.G.

In motivarea recursului, acesta a arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.

Instanţa de fond a reţinut că „refuzul semnării s-a justificat prin faptul că sarcinile cuprinse în fişa postului erau ale unei persoane cu studii medii”, dar „acesta a fost în măsură să ia cunoştinţă despre atribuţiile cuprinse în fişa de post ce i-a fost prezentată dat fiind faptul că acesta a fost în măsură să depună la dosar o copie a acesteia”, după care urmează interpretarea de-a dreptul hilară: „instanţa apreciază că în situaţia în care era nemulţumit de performanţele profesionale pe care postul de economist le implică, contestatorul avea posibilitatea de a renunţa la funcţia ocupată, iar nu să refuze semnarea fişei de post”.

Atunci când i s-a luat interogatoriul din oficiu, a învederat instanţei că nu a semnat în momentul prezentării fişei postului pentru că datele cuprinse în partea introductivă nu corespundeau poziţiei de economist, aşa cum era prevăzută în contractul de muncă. Nu a refuzat a priori să semneze orice fişă a postului, ci una care nu cuprindea calificările şi competenţele sale.

Instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de formă ale unei decizii legale în ceea ce priveşte participarea lui C.F. în cadrul comisiei, acesta fiind angajat al intimatului conform contractului nr. 4 din 22.03.2010. Numai că acest contract nu are semnătura serviciului juridic. Mai mult decât atât, instanţa nu a judecat deloc înscrisurile depuse în şedinţă publică, potrivit cărora aceeaşi persoană era angajată la alte 2 unităţi spitaliceşti, pe posturi de conducere, ambele fiind unităţi bugetare.

In ceea ce priveşte R.O.I., recurentul a arătat că nu există la dosarul cauzei dovezi că i s-ar fi adus la cunoştinţă acest regulament.

Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. A fost nesocotit sau chiar încălcat principiul proporţio-nalităţii.

Aşa cum a învederat recurentul instanţei de fond, dincolo de toate susţinerile referitoare la inexistenţa pretinselor fapte ce ar constitui abateri disciplinare, în situaţia în care totuşi acestea vor fi apreciate ca atare, a insistat ca instanţa să dea eficienţă juridică principiului proporţionalităţii. Astfel, dacă pentru 3 fapte intimatul a aplicat sancţiunea cea mai drastică, respectiv desfacerea contractului de muncă, pentru 2 se impunea aplicarea unei alte sancţiuni prevăzute de Codul muncii, respectiv de CCM şi CIM.

Instanţa de fond nu a făcut nicio referire la eventuala pagubă suferită ca urmare a aşa-ziselor abateri disciplinare, pentru că aceste pagube nu există.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât şi a dispoziţiilor art. 304′ C. proc. civ., Curtea a apreciat recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată nu cuprinde motive străine de natura pricinii, remarca legată de motivarea hilară fiind una nerezonabilă. Instanţa a coroborat răspunsul recurentului-contestator la interogatoriu cu celelalte probe administrate, reţinând că refuzul semnării s-a justificat prin faptul că sarcinile cuprinse în fişa postului erau ale unei persoane cu studii medii, dar a constatat în acelaşi timp că a fost în măsură să ia cunoştinţă despre atribuţiile cuprinse în fişa de post ce i-a fost prezentată, pentru că salariatul a fost în măsură să depună la dosar o copie a acesteia. Faptul că s-a continuat în sensul că recurentul putea renunţa la funcţie dacă era nemulţumit de performanţele profesionale ale postului nu are vreo relevanţă în cadrul analizei situaţiei de fapt şi de drept din cauză. Motivele de recurs nu sunt reprezentate de combaterea fiecărei fraze din motivarea unei instanţe, ci a ansamblului soluţiei, care trebuie să fie în concordanţă cu situaţia de fapt şi să se întemeieze pe dispoziţiile legii, lato sensu.

Referitor la fondul cauzei şi motivul de recurs privind greşita interpretare a actului dedus judecăţii, nici acesta nu se poate reţine.

Analizând cuprinsul deciziei nr. 185/29.06.2010 emise de intimată, instanţa de fond a reţinut temeinic că aceasta a fost întocmită cu respectarea tuturor condiţiilor de formă prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii, fiind descrise faptele ce constituie abateri disciplinare reţinute în sarcina contestatorului, prevederile din regulamentul intern aplicabil încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Motivul de nelegalitate privind compunerea comisiei de disciplină nu se verifică. F.C. era angajat al intimatei, aşa cum rezultă din CIM înregistrat sub nr. 4/22.03.2010, depus în primă instanţă, şi îşi desfăşură activitatea în spital, fiind înscris şi pe statele de plată, deci comisia a fost în mod legal constituită.

S-a constatat neîndeplinirea obligaţiei trasate în sarcina recurentului-contestator de directorul financiar-contabil prin adresa nr. 8081/09.06.2010, prin care i s-a solicitat să realizeze o analiză detaliată cu privire la diferenţele constatate de comisia care a identificat neconcordanţe între situaţia mijloacelor fixe şi obiectele de

inventar existente pe teren în locaţia Ambulatoriu (policlinică) şi înregistrările din evidenţele contabile, anexat fiindu-i comunicată situaţia neconcordanţelor constatate şi s-a stabilit termenul de predare a situaţiei la data de 08.06.2010, ora 15. Sarcina de serviciu nu presupunea deplasări, putând fi efectuată pe baza înscrisurilor deţinute de compartimentele spitalului.

în baza art. 15 lit. a) şi y) din R.O.I. al Spitalului C.P. Prof. Dr. A.O., salariaţii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile ce le revin conform fişei postului, precum şi de a îndeplini orice alte obligaţii trasate de şeful ierarhic superior, în limita legii. Chiar dacă din probe a rezultat că a refuzat să semneze fişa postului, recurentul a semnat, în calitatea sa managerială, R.O.I. al Spitalului C.P. Prof. Dr. A.O., neputând invoca necunoaşterea acestuia.

A doua faptă reţinută de intimată şi de prima instanţă se referă la faptul că în data de 10.06.2010 recurentul a avut un comportament neadecvat la locul de muncă, în sensul că, deşi avea o sarcină de serviciu de efectuat, acesta a fost văzut plimbându-se pe aleile spitalului, coroborând declaraţia martorului C.A., care a arătat că l-a văzut pe contestator în jurul orei 13.00-13.30 în faţa clădirii unde este amplasat restaurantul, cu declaraţia martorului C.G., care a confirmat că în data de 10.06.2010 l-a văzut de mai multe ori pe contestator plimbându-se pe aleile spitalului. în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 15 lit. c) din R.O.I. al Spitalului C.P. Prof. Dr. A.O., salariaţii au obligaţia de a respecta programul de lucru şi să folosească integral şi eficient timpul de lucru.

In cauză, cele două fapte ce reprezintă abateri disciplinare săvârşite de către contestator sunt în legătură cu munca şi deosebit de grave, tulburând profund activitatea angajatorului şi făcând imposibilă continuarea relaţiilor de muncă. Deşi îndeplinea o funcţie managerială, recurentul a încălcat cu intenţie dispoziţiile regulamentului intern, fapt care într-o unitate de tipul Spitalului C.P. Prof. Dr.

A.O., cu activitate în foc continuu şi în slujba bolnavilor, nu poate fi considerat o abatere puţin gravă. Probabil că situaţia de insubordonare a fost determinată şi de relaţiile tensionate dintre recurent şi colegii săi. Faptul că nu ar exista o pagubă materială imediată este nerelevant, insubordonarea ierarhică nefiind în mod necesar cuantificabilă pecuniar, dar fiind extrem de gravă pentru o unitate publică precum cea din cauză.

Alegaţiile recurentului legate de faptul că două fapte reţinute sunt mai uşoare decât trei şi automat trebuia schimbată sancţiunea

nu se pliază pe situaţia de fapt din cauză, cele două fapte reţinute fiind şi ele extrem de grave.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, în baza art. 312 C. proc. civ., însuşindu-şi şi argumentele primei instanţe, Curtea a respins recursul ca nefondat.