1. Potrivit dispoziţiilor art. 65 C. muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului
de muncă ocupat de salariat, dintr-unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
2. Potrivit dispoziţiilor art. 74m alin. (1) C. muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform dispoziţiilor art. 69 alin. (2)[2] lit. d) C. muncii, numai în cazul concedierilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenele în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condiţiile ar
