1. Conform art. 65 C. muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat
de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor
i 7
tehnologice sau a reorganizării activităţii. Desfiinţarea trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este
suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama şi statul de funcţii.
2. Desfiinţarea nu este efectivă dacă are loc doar schimbarea
denumirii postului, atribuţiile corespunzătoare acestuia fiind similare postului desfiinţat, sau modificările sunt nesemnificative.
Trib. Bucureşti, s. a Vlll-a confl. muri. şi asig. soc., sent. nr. 6632 din 27 octombrie 2009, irevocabilă prin dec. nr. 1701 din 13 aprilie 2010
a C.A. Bucureşti, nepublicată
Prin cercrca înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VII I-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatorul B.G. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.N. contestaţie împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea acesteia şi, în consecinţă, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii; obligarea intimatei la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale – salarii indexate, majorate şi reactualizate, calculate de la data emiterii deciziei de concediere şi până la efectiva reintegrare, obligarea intimatei la plata unei compensaţii prevăzute în contractul colectiv de muncă, daune morale în cuantum de 10.000 lei.
în fapt, în perioada 15.09.2006 -14.11.2007, a fost angajat la S.N., în calitate de expert jurist, până când, prin decizia din 14.11.2007, i s-a desfăcut contractul individual de muncă nemotivat. Faţă de această măsură a formulat contestaţie împotriva deciziei menţionate, iar instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 6050 din 01.10.2008, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII I-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a anulat decizia de conccdiere, a dispus reintegrarea, precum şi plata tuturor drepturilor salariale şi nu numai, până la reintegrare. La data de 07.01.2009, a solicitat intimatei, prin cerere scrisă, să procedeze la punerea în a sentinţei civilc definitive, menţionate mai sus, prilej cu care a luat cunoştintă de faptul că a declarat recurs la data de
12.12.2008.
Cu toate acestea, până la soluţionarea sentinţei recurate, i s-a comunicat, prin adresa nr. 165 din 15.01.2009, că postul de expert jurist nu mai există în statul de funcţii şi că pentru reintegrarea în funcţia deţinută anterior conducerea S.N. se va adresa Consiliului de administraţie şi organelor abilitate pentru soluţionare. Ulterior, la data de 05.02.2009, a fost anunţat telefonic să se prezinte la sediul S.N. pentru a lua la cunoştinţă de două decizii, respectiv nr. 18 şi nr. 19, ambele cu data de
14.01.2009. în cuprinsul celor două decizii (comunicate la data de 09.02.2009), fară ştampila registraturii cu număr de ieşire, deşi sunt datate anterior adresei nr. 165/15.01.2009, s-au luat măsuri, pe de o parte, în decizia nr. 18, de anulare a deciziei nr. 333/14.11.2007 (anulată de instanţa de judecată), iar pe de altă parte, în decizia nr. 19, de
desfacere a contractului individual de muncă pe motivul reorganizării. Contestatorul susţine faptul că nu a fost reîncadrat nici măcar o zi, că nu a beneficiat de preaviz conform art. 73 alin. (1) C. muncii şi, totodată, că aşa-zisa reorganizare nu este efectivă, reală şi serioasă, în condiţiile în care la începutul lunii februarie 2008 a fost angajată o altă persoană pe postul de expert jurist. Susţine contestatorul faptul că reorganizarea nu este efectivă, reală şi serioasă şi solicită anularea deciziei nr. 19 din
14.01.2009.
Prin sentinţa civilă nr. 6632/27.10.2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost admisă contestaţia, dispunându-se anularea deciziei de concediere, reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii, obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii – 14.01.2009 – până la data reintegrării.
Tribunalul a reţinut că prin decizia nr. 19/14.01.2009 intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, angajat în funcţia de expert jurist, determinată de desfiinţarea locului de muncă ca urmare a reorganizării S.N. Anterior emiterii deciziei de concediere, intimata a emis decizia nr. 18/14.01.2009 prin care anulează decizia nr. 333/14.112007, decizie ce prevedea încetarea contractului de muncă al contestatorului şi care a fost anulată printr-o sentinţă rămasă irevocabilă.
La cererea contestatorului de punere în executare a sentinţei civile nr. 6050/01.10.2008 a Tribunalului Bucureşti, intimata a comunicat adresa nr. 165/15.01.2009, prin care aduce la cunoştinţa contestatorului imposibilitatea reintegrării în funcţia anterioară, cauzată de desfiinţarea postului. Concret, reintegrarea dispusă prin sentinţa 6050/2008 nu a avut loc, în fapt nefiind reluate raporturile de muncă, care, doar teoretic, nu au fost întrerupte prin anularea măsurii concedierii, angajatorul emiţând o nouă decizie de încetare a raporturilor de muncă pentru desfiinţarea postului, în temeiul art. 65 C. muncii.
Potrivit statului de funcţii aprobat prin hotărârea nr. 8/2008 a Consiliului de administraţie, societatea deţine un post de jurist în cadrul Compartimentului achiziţii publice şi un post de în cadrul Compartimentului juridic. Anterior reorganizării, în structura angajatorului exista Compartimentul achiziţii, în cadrul căruia funcţiona un post de expert jurist, ocupat de contestator, dar şi un post de consilier juridic, fară a se preciza compartimentul în cadrul căruia funcţionează.
La momentul concedierii intervenite la 14.01.2001, ambele posturi ce impuneau studii de specialitate juridică erau ocupate. Se observă că în noua organigramă nu mai apare Compartimentul achiziţii, care avea un post de expert jurist, fiind însă înfiinţat Compartimentul achiziţii publice, cu un post de jurist.
Concedierea contestatorului a fost justificată prin desfiinţarea postului de expert jurist, desfiinţare care trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, conform art. 65 alin. (2) C. muncii. Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama şi statul de funcţii. însă desfiinţarea nu este efectivă dacă are loc doar schimbarea denumirii postului, adică atribuţiile corespunzătoare acelui post sunt acelaşi sau modificările sunt nesemnificative.
Comparând fişa postului de jurist, existent în statul de funcţii actual, şi cea de expert jurist, post ce nu se mai regăseşte în cadrul societăţii intimate, care a fost ocupat de contestator până la concediere, se observă că cerinţele de studii şi competenţele necesare sunt aceleaşi: studii juridice, cunoaşterea legislaţiei specifice, operare calculator, comunicare interpersonală, dezvoltarea muncii în echipă, dezvoltare profesională.
Obiectivul esenţial al postului este identic: activităţi legate de achiziţii publice, ceea ce înseamnă că nici schimbarea denumirii Compartimentului achiziţii în Compartimentul achiziţii publice nu presupune modificări de esenţă în structura acestui compartiment.
Atribuţiile specifice postului sunt legate de realizarea achiziţiilor publice, astfel că, indiferent de formulările folosite în cele două fişe de post, nu se poate vorbi despre posturi diferite, între care există deosebiri
esenţiale. In realitate, postul de expert jurist a fost redenumit, astfel că desfiinţarea invocată în decizia de concediere nu poate fi considerată efectivă, cerinţa articolului 65 alin. (2) C. muncii nefiind îndeplinită.
