Potrivit art. 55 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta de drept, ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea, ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege iar în conformitate cu art. 65 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Prin sentinţa civilă nr.151 din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă – complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale – a fost admisă în parte contestaţia formulată şi precizată de contestatoarea G.S. în contradictoriu intimata A.P.”P.A.” în Sibiu, şi pe cale de consecinţă intimata a fost obligată să vireze la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate contribuţiile datorate acestuia pe durata executării contractului de muncă al contestatoarei, celelalte capete de cerere fiind respinse.Instanţa de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa civilă nr.591 din data de 26 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost respinsă contestaţia formulată şi precizată de contestatoarea G.S. împotriva intimatei A.P.„P.A.” Sibiu. Prin decizia nr.959/2008 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis recursul declarat de reclamanta G.S., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond.
Prin contestaţia formulată şi precizată în primul dosar de fond, contestatoarea solicită:
– anularea Hotărârii nr.1/2008 privind încetarea contractului individual de muncă ca fiind nelegală;
– anularea deciziei nr.2/27.03.2008 prin care s-a dispus încetarea aceluiaşi contract de muncă;
– repunerea părţilor în situaţia anterioară încetării raportului de muncă, respectiv obligarea intimatei la reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior, obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate începând cu data încetării contractului individual de muncă şi până la reîncadrarea efectivă în muncă;
– obligarea pârâtei să vireze la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate contribuţiile datorate asupra fondului de salarii realizat în condiţiile Legii nr.95/2006.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea susţine, în esenţă, că desfacerea contractului de muncă este nelegală deoarece nu există o hotărâre validă a AGA de prin care să se dispună încetarea contractului individual de muncă, numitul R.C. nu a fost desemnat preşedinte al asociaţiei şi deci nu are competenţa să semneze hotărârea de concediere aceasta fiind lovită de nulitate.
Decizia nr.2 din data de 27.03.2008 a AGA este nelegală deoarece în baza acesteia s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatoarei care deja era încetat iar prin această hotărâre s-a schimbat motivul încetării raportului juridic de muncă. În ceea ce priveşte decizia nr.2/2008 s-a acordat un nou termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare.
În drept, contestaţia este întemeiată pe prevederile art.283, 103, 62, 75,76,78 din C.M., Legea nr.95/2006.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea contestaţiei. În apărare, intimata susţine că preşedintele asociaţiei a fost ales statutar, în cadrul Adunării Generale din data de 18 noiembrie 2007 iar Legea nr.230/2007 nu prevede înregistrarea modificării numelui preşedintelui la registrul aflat la Judecătoria Sibiu. Intimata arată că potrivit art.26 din Legea nr.230/2007 numai membrii asociaţiei pot contesta lucrările sau hotărârile acesteia, ori, contestatoarea nu este membră a asociaţiei. În cadrul A.G.A. din data de 14.02.2008 s-a discutat bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2008 şi s-au dispus măsuri menite să realizeze economii, una dintre aceste măsuri fiind şi reducerea postului contestatoarei, sarcinile acesteia urmând a fi preluate de o persoană care să nu fie remunerată, deoarece asociaţia dispune de resurse financiare reduse fiind compusă din persoane care în majoritate sunt pensionari care au venituri mici.Din probatoriul administrat în cauză instanţa de judecată a reţinut că în baza contractului individual de muncă nr.1/2006 înregistrat la ITM Sibiu, contestatoarea a fost angajată la intimată pe durată nedeterminată în calitate de administrator, activitatea urmând a se desfăşura începând cu data de 01.09.2006.Cu ocazia Adunării Generale a Asociaţiei de Proprietari din data de 18.11.2007 urmare a demisiei preşedintei acesteia, s-a ales un nou Comitet executiv, preşedinte fiind desemnat R.C., proprietar al unui apartament din asociaţie, membru al asociaţiei. Deasemenea, Adunarea Generală a delegat Comitetul Executiv ca împreună cu preşedintele să întocmească balanţa de verificare şi casa la predarea-primirea între noul şi vechiul comitet executiv. Procesul-verbal este semnat de 14 persoane.
În cadrul AGA a asociaţiei din data de 14.02.2008, Comitetul Executiv prin preşedinte a propus încetarea contractului individual de muncă al administratorului având în vedere proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli mic din care o parte din sume urmează a fi alocate reabilitării clădirii iar atribuţiunile administratorul să fie preluate de preşedintele asociaţiei care le va îndeplini fără a fi remunerat, întrucât majoritatea membrilor asociaţiei sunt pensionari şi au venituri mici iar numărul familiilor din asociaţie este mic.
Prin Hotărârea AGA nr.1/2008 s-a hotărât reducerea postului contestatoarei urmând să înceteze contractului individual de muncă al administratorul în baza art.65 C.M. având în vedere considerentele prezentate în şedinţa AGA din data de 14.02.2008, respectiv preluarea atribuţiilor de administrator al asociaţiei de către preşedintele asociaţiei, au fost împuternicite persoanele care să reprezinte asociaţia în relaţia cu CEC şi alte măsuri ce vizează activitatea asociaţiei.La data de 19 februarie 2008, contestatoarea a fost notificată de asociaţie că urmează să-i înceteze raportul de muncă deoarece asociaţia nu îşi mai permite financiar să achite drepturile salariale lunare pentru activitatea prestată şi i se acordă acesteia un preaviz de 20 de zile lucrătoare, perioadă după care contractul de muncă va înceta în baza art.65 din C.M.Prin Decizia nr.2/27.03.2008 se dispune încetarea contractul de muncă al contestatoarei în baza ar.65 C.M. începând cu data de 1 aprilie 2008.
La dosarul cauzei s-a depus Acordul de asociere al proprietarilor, acord dat de aceştia la data de 28 iunie 2005 din care rezultă că sunt 21 de proprietari iar potrivit adresei din data de 18 aprilie 2008 în asociaţie mai erau înscrişi 19 membri. La dosarul cauzei s-a depus şi Statutul Asociaţiei de Proprietari şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2008.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa de judecată a constatat următoarele:
Potrivit art.65 C.M. încetarea contractului de muncă este determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Din conţinutul proceselor verbale încheiate cu ocazia AGA din data de 18.11.2007 şi 14.02.2008 instanţa de judecată constată că desfiinţarea postului ocupat de contestatoare are o cauză reală prin raportare la veniturile de care dispune asociaţia şi lucrările ce trebuie efectuate pentru reabilitarea clădirii în contextul în care numărul membrilor asociaţiei este redus şi majoritatea acestora sunt pensionari. Deasemenea şi cerinţa seriozităţii desfiinţării este argumentată prin aceea că sarcinile contestatoarei vor fi preluate de un membru al asociaţiei care este şi preşedintele acesteia, activitatea nefiind remunerată, asigurându-se astfel, o economie prin neacordarea lunară a drepturilor salariale acestuia. Desfiinţarea postului contestatoarei este şi efectivă deoarece asociaţia nu a angajat un alt administrator după încetarea raportului juridic de muncă al contestatoarei.
Sub aspect procedural, decizia de concediere întruneşte exigenţele textului legal în sensul că în mod eronat a reţinut contestatoarea că prin Hotărâre nr.1/2008 dată de AGA s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei ci prin acest act asociaţia a concretizat prin raportare la discuţiile ce au avut loc în cadrul AGA mai multe măsuri privind gestionarea fondurilor asociaţiei, act care nu echivalează cu desfacerea contractului individual de muncă. Deasemenea, se poate observa din succesiunea actelor că după data de 14.02.200, respectiv la data de 19 februarie 2008, contestatoarea a fost notificată asupra încetării contractului de muncă, notificare prin care acesteia i se acorda preaviz iar abia în 27.03.2008 s-a emis decizia de concediere.
Potrivit art.26 din Legea nr.230/2007 orice membru al asociaţiei nemulţumit de hotărârile luate de adunarea generală atunci când acestea sunt contrare legii, statutului sau acordului de asociere de natură a prejudicia interesele proprietarilor pot ataca hotărârile în termen de 45 zile de la data adoptării, administratorul nefiind membru la asociaţiei, şi ca atare, legea nu-i recunoaşte competenţa de a ataca hotărârile luate de asociaţie.
Deasemenea, contestatoarea contestă calitatea lui R.C. de preşedinte al asociaţie, dar potrivit reglementării cuprinse în art.8 din lege se înregistrează la Judecătorie orice modificare a Statutului sau Acordului de asociere şi nu alte modificări cum este de pildă schimbarea componenţei Comitetului Executiv. Mai mult decât atât, nici un membru al asociaţiei nu a contestat calitatea acestuia deşi potrivit legii numai aceştia aveau prerogativa de a o contesta.Această persoană potrivit legii mai sus menţionată reprezintă Comitetului Executiv care potrivit art.27, lit. d din Legea nr.230/2007 este mandatată să angajeze sau să elibereze din funcţie pe administratorul asociaţiei în scopul administrării şi bunei funcţionări a clădirii, astfel încât preşedintele are abilitarea legală să semneze decizia de concediere a contestatoarei şi sub acest aspect, decizia de concediere nu este nulă.
Pentru aceste considerente, instanţa de judecată constată că măsura concedierii a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale în materie şi pe cale de consecinţă a fost respinsă contestaţia în ceea ce priveşte aspectul concedierii ceea ce atrage şi respingerea celorlalte capete de cerere subsidiare acestui aspect potrivit principiului accesoriu urmează soarta principalului.
În ceea ce priveşte capătul de cerere ce se referă la obligarea intimatei la plata sumelor ce reprezintă contribuţiile la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, intimata nu a făcut dovada achitării acestora pe durata executării contractului de muncă al contestatoarei, drept pentru care o va obliga pe intimată să achite aceste contribuţii având în vedere că obligaţia acesteia derivă din prevederile Legii nr.95/2006.Instanţa a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către reprezentanta asociaţiei.
