Codul muncii, art. 65
În cazul societăţilor comerciale este atributul exclusiv al conducerii fiecărei societăţi de a aprecia măsurile care se impun a fi luate pentru eficientizarea activităţii şi o bună organizare a acesteia potrivit scopului şi obiectului de activitate.
Având în vedere că angajatorul a adus justificări serioase legate de necesitatea desfiinţării postului reclamantului, raportat la motivele de ordin economic, prin care a dovedit că aceasta este o măsură necesară la nivelul unităţii şi totodată s-au depus actele în baza cărora s-a desfiinţat postul se impune a se reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, întrucât măsura luată nu a avut în considerare persoana reclamantului, ci postul în sine.
Prin Sentinţa civilă nr.1841 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Mureş s-a admis acţiunea formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. Tg. – Mureş; s-a dispus anularea Deciziei nr.130/09.06.2010 emisă de pârâtă şi repunerea în situaţia anterioară emiterii acestei decizii cu obligarea pârâtei la plata, în favoarea reclamantului, a unei despăgubiri egale cu salariile şi celelalte drepturi băneşti de care a fost lipsit acesta începând cu data concedierii şi până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că nu au fost respectate prevederile art.65 alin.1 Codul muncii şi art.74, art. 77 Codul muncii, că din decizia de concediere contestată nu reiese care au fost motivele care au determinat concedierea şi actul care a stat la baza desfiinţării postului reclamantului.
Din Hotărârea nr. 5/17.01.2008 a Adunării Generale Ordinare şi Extraordinare a Acţionarilor S.C. D. S.A. nu rezultă că s-a desfiinţat postul reclamantului şi nici din hotărârea adunării extraordinare din Linz.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta S.C. D. S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea în întregime a acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că Decizia de concediere nr.130/09.06.2010 cuprinde motivele care au determinat concedierea. Astfel, în cuprinsul deciziei de concediere, cât şi în Preavizul nr.8/22.01.2010, în procesul verbal de şedinţă din 22.01.2010, cât şi în referatul nr.3/18.01.2010 s-a arătat că: „Motivele de fapt ale concedierii sunt determinate de încheierea principalelor lucrări: -asfaltare drum acces, parcare şi drum trafic greu Ansamblu Comercial K. Mediaş; – reprofilare, ridicare cămine la cotă şi aşternere mixturi asfaltice – Cartier Rezidenţial Ş.M.; – consolidare corp drum DN1 – încheiat parţial, precum şi a situaţiei economico-financiare din perioada actuală, se impune luarea unor măsuri de restrângere a activităţii şi de reducere a cheltuielilor, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie referitoare la reorganizarea şi restructurarea unităţii”.
S-a arătat că postul reclamantului a fost desfiinţat pur şi simplu ca urmare a reorganizării şi restructurării activităţii societăţii, prin restrângerea activităţii şi reducerea drastică a cheltuielilor, întrucât din lipsă de comenzi din partea clienţilor societatea nu are ce să dea de muncă la toţi salariaţii. Situaţia economico-financiară precară a societăţii, lipsa de lichidităţi băneşti a impus reducerea cheltuielilor şi contractarea mai multor împrumuturi atât bancare, cât şi din partea acţionarului majoritar S.B. din Austria (1.140.000 Euro), în vederea evitării insolvenţei iminente şi menţinerea societăţii pe linie de plutire, încercând să se acumuleze o pierdere fiscală cât mai redusă.
De asemenea, s-a arătat că organele abilitate din cadrul S.C. D. S.A. au dispus în mod concret desfiinţarea postului ocupat de reclamant arătând că decizia de concediere atacată la aliniatul 2 cuprinde în mod expres menţiunea „desfiinţarea locului de muncă al d-lui. B.I. ca urmare a reorganizării activităţii”, iar art.1 stabileşte inclusiv temeiul legal ca fiind art.65 alin.1 din Codul muncii.
Această decizie are la bază Hotărârea Consiliului de administraţie nr.804/19.10.2009, la care face referire în mod expres, şi prin care s-a decis că este nevoie de o restructurare urgentă a activităţii, ce va fi concretizată primordial în reducerea costurilor avute cu personalul angajat, respectiv se hotărăşte comasarea unor posturi, desfiinţarea unor posturi şi implicit disponibilizarea unei părţi a personalului angajat de aşa natură încât societatea să nu devină nefuncţională şi să evite insolvenţa, urmând ca noua structură organizatorică să aibă la bază forma prezentată în organigrama anexată hotărârii.
S-a mai arătat că hotărârea cuprinde, totodată, menţiunea că „Consiliul de administraţie însărcinează conducerea operativă (directorul executiv, directorul tehnic şi directorul economic), cu ducerea la îndeplinire a hotărârii, prin adoptarea măsurilor legale, necesare în vederea restructurării activităţii întregii societăţi”.
Astfel, Hotărârea Consiliul de administraţie nr.804/19.10.2009 este cea la care se face referire în decizia de concediere nr.130/09.06.2010 ca fiind hotărârea referitoare la reorganizarea şi restructurarea unităţii. Consiliul de administraţie a decis care anume posturi trebuie comasate sau desfiinţate, anexând organigrama nouă depusă şi la dosarul cauzei, împuternicind totodată directorul cu ducerea la îndeplinire a procedurilor de concediere individuală. Acest demers era necesar întrucât toţi trei membri ai C.A. sunt cetăţeni străini cu domiciliul în străinătate, fiind mult mai operativ ca directorii din Tg. Mureş să emită actele necesare concedierii.
Mai mult, s-a arătat că acţionarii austrieci în data de 05.01.2010 la Linz au adoptat o Hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, prin care au stabilit încă o dată că se impune „desfiinţarea unora dintre compartimente şi funcţii ca I.T., Controlul gestiunii, topo şi comasarea respectiv, reducerea poziţiilor în altele ca Serviciul financiar contabil, secretariat, compartiment, M.I., Protecţia mediului, P.S.I., Siguranţa circulaţiei, C.Q., decontare, mecanizare, etc”,. La articolul 2 s-a statuat că „se vor desfiinţa posturile ocupate de persoanele angajate în cadrul compartimentelor afectate prin restructurare”.
Observând organigrama şi statul de funcţii înainte de concediere, reiese clar că reclamantul a fost trecut la postul de Controlul gestiunii, neexistând altă persoană angajată pe acest post în afară de B.I., al cărui loc de muncă a fost desfiinţat.
În consecinţă, toate organele societăţii au decis cu privire la desfiinţarea postului reclamantului – intimat:
– Consiliul de Administraţie în cuprinsul noii organigrame eliminând Controlul gestiunii (postul ocupat de B.I.);
– Adunarea Generală a Acţionarilor menţionând expres posturile desfiinţate printre care şi Controlul gestiunii, şi:
– directorul executiv cumulativ cu directorul economic prin decizia de concediere în care au menţionat expres desfiinţarea locului de muncă al d-lui. B.I.
Pentru argumentele expuse mai sus, s-a arătat că, în mod indubitabil decizia de concediere este perfect valabilă, cuprinzând toate elementele cerute de dispoziţiile Codului muncii.
S-a menţionat că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.
Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acesteia, ori în statul de funcţii. În speţă postul intimatului (Controlul gestiunii) a fost eliminat definitiv atât din organigramă cât şi din statul de funcţii.
Cauza este reală şi serioasă, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, etc, şi nu disimulează realitatea. S-a arătat că motivele concedierii au fost cât se poate de obiective, fiind impuse de criza economică prin care trece societatea în ultima perioadă. Conducerea societăţii recurente a efectuat studii temeinice şi pe termen lung privind modalităţile de restructurare a activităţii, scopul urmărit fiind de reducere a costurilor pe toate nivelele posibile. La măsurile de concediere s-a apelat în ultimă instanţă, după ce s-au închis punctele de lucru neproductive din Braşov, Sfântu – Gheorghe, Miercurea Ciuc şi Tg. – Mureş, după ce s-au redus cheltuielile curente şi cu furnizorii prin rezilierea mai multor contracte costisitoare (în special de leasing operaţional), după ce au fost casate zeci de autoutilitare şi utilaje vechi, care necesitau cheltuieli de exploatare nerentabile şi după ce au fost epuizate posibilităţile de creditare a societăţii.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.7, 8, 9 C. proc. civ.
Prin Întâmpinarea depusă reclamantul B.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea cererii s-a arătat că această concediere a avut loc din motive subiective iar în conformitate cu prevederile actului constitutiv al societăţii A.G.A. aprobă structura organizatorică şi numărul de posturi precum şi normativul de constituire a compartimentelor funcţionale şi de producţie iar Consiliul de Administraţie nu are această putere, iar actele nu dovedesc desfiinţarea postului, cum în mod corect a reţinut prima instanţă,.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041 şi art.306 alin.2 C. proc. civ., instanţa a constat că recursul declarat este fondat în sensul celor ce urmează:
Măsura restructurării postului reclamantului a avut la bază programul de reorganizare aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al S.C. D. S.A. înregistrată sub nr.804/19.10.2009, Hotărârea nr.5 din 17.01.2008 a Adunării Generale Ordinare şi Extraordinare a Acţionarilor S.C. D. S.A. şi Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a S.C. D. S.A. din 05.01.2010, program pe care instanţa de judecată nu are competenţa de a-l cenzura.
Este atributul exclusiv al conducerii fiecărei societăţi comerciale, de a aprecia măsurile care se impun a fi luate pentru eficientizarea activităţii şi o bună organizare a acesteia potrivit scopului şi obiectului de activitate.
Au fost respectate, astfel, dispoziţiile art.65 din Codul muncii, întrucât măsura luată nu a avut în considerare persoana reclamantului ci postul în sine.
Acest lucru este confirmat prin înscrisul de la fila 153 dosar fond, respectiv Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor S.C. D. S.A. din 05.01.2010 în cadrul unei adunări extraordinare din Linz, ocazie cu care s-a luat următoarea decizie: în scopul reducerii costurilor fixe şi evitării unei insolvenţe este indispensabilă restructurarea internă a societăţii, restructurare ce se va manifesta în desfiinţarea unora dintre compartimente şi funcţii ca I.T., controlul gestiunii, topo şi comasarea respectiv reducerea poziţiilor în altele ca serviciul financiar contabil, secretariat, compartiment M.I., Protecţia Mediului, P.S.I., Siguranţa Circulaţiei, C.Q., Decontare, Mecanizare, etc.
Postul ocupat de reclamant era cel de controlul gestiunii conform organigramei.
A fost respectată aşadar condiţia privind caracterul real şi serios al restructurării, care, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a întemeiat pe hotărârile Adunării Generale ale acţionarilor şi ale Consiliului de Administraţie, abilitate în acest sens, potrivit art.13 lit. „a” şi art.18 lit. „k” din actul constitutiv şi statutul societăţii comerciale.
De altfel, în decizia de concediere s-au arătat motivele de fapt şi de drept ale concedierii care sunt determinate de încheierea principalelor lucrări „Asfaltare drum acces, parcare şi drum trafic greu Ansamblu Comercial K. Mediaş”, „Reprofilare, ridicare cămine la cota şi aşternere mixturi asfaltice – Cartier Rezidenţial Ş.M.”, „Consolidare corp drum DN1 – încheiat parţial, precum şi a situaţiei economico-financiare din perioada actuală, se impune luarea unor măsuri de restrângere a activităţii şi de reducere a cheltuielilor, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie referitoare la reorganizarea şi restructurarea unităţii”.
Din cele arătate rezultă că angajatorul a adus justificări serioase legate de necesitatea desfiinţării postului raportat la motivele de ordin economic prin care a dovedit că este o măsură necesară la nivelul unităţii şi s-au depus actele în baza cărora s-a desfiinţat postul.
În această situaţie, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ., instanţa a admis recursul declarat de pârâtă, a modificat sentinţa civilă atacată şi a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamant.
