-a se constata ca decizia de desfacere a contractului de s-a facut fara respectarea normelor legale în materie;
– se constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 2/01.01.2011
-repunerea în situatia anterioara desfacerii contractului de munca
-cu obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În fine se solicita obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Din motivarea contestatiei se retine ca în baza sentintei civile nr. 1/2011 a Tribunalului Sibiu – trebuia sa fie reîncadrata, dar acest lucru nu s-a înfaptuit dupa cum rezulta si din adresa nr.1/2011 emisa de Inspectoratul Teritorial de Munca Sibiu, prin care se arata ca a fost încalcata HG 500/2011 prin nedepunerea în termen a Registrului Electronic de Evidenta al Salariatilor în termenul prevazut.
Mai mult de atât se arata ca instanta este „ mintita” prin decizia contestata întrucât se arata ca a înregistrat absente nemotivate din data 8.08.2011 desi contractul de munca nu a fost reactivat, dovedindu-se astfel reaua credinta a intimatului care nu a emis o decizie de reîncadrare conform sentintei civile nr. 1/2011.
Apoi contestatoarea arata ca decizia emisa de intimat nu cuprinde ceea ce ar fi trebuit sa cuprinda conform art.62 alin.2 Codul muncii sanctiunea fiind nulitatea absoluta.
În drept se invoca art.82 si 112 C. pr. civ. si art.281-291 din Codul muncii.
Conform art.270 Codul muncii contestatia este scutita de plata taxelor de timbru.
Intimata prin întâmpinarea depusa la fila 10-13 dosar solicita respingerea contestatiei cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata, motivând ca urmare a sentintei civile nr. 1/2011 prin care s-a anulat decizia de concediere emisa în baza art.65 Codul muncii prin adresa nr. 1 din 3.08.2011 contestatoarea a fost invitata la sediul unitatii în vederea reîncadrarii dar aceasta nu a dat curs invitatiei, anuntând telefonic ca se va prezenta în data de 9.08.2011 data la care dupa doar 20 min. a parasit locul de munca fara nici o explicatie, iar în 10.08.2011 se anunta conducerea unitatii ca nu mai revine la serviciu întrucât unitatea a formulat recurs împotriva sentintei civile 1/2011 a Tribunalului Sibiu , astfel ca la 21.09.2011 prin decizia nr. 2/2011 s-a dispus concedierea în conditiile art.61 lit. a Codul muncii retinându-se absenta nemotivata pentru o perioada de 30 de zile astfel ca decizia contestata se arata în continuare este una legala si temeinica .
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului precum si a probelor administrate în cauza respectiv înscrisuri si interogatoriu instanta retine urmatoarele:
Prin decizia nr. 1/2011 intimata a dispus concedierea contestatoarei în conditiile art.65 alin.1 Codul muncii. Prin sentinta civila nr. 1/17.06.2011 pronuntata de Tribunalul Sibiu s-a dispus anularea deciziei nr. 1/2011 si reîncadrarea contestatoarei în postul detinut anterior.
Urmare acestei hotarâri intimata prin adresa nr. 1/3.08.2011 – invita contestatoare la sediul unitatii pentru data de 8.08.2011- în vederea reîncadrarii ( adresa f.20 dos.). Dat fiind faptul ca nu s-a dat curs acestei invitatii, iar din data de 10.08.2011 contestatoarea nu s-a mai prezentat la locul de munca pe motiv ca angajatorul a promovat recurs împotriva acestei hotarâri judecatoresti, s-a emis decizia contestata – prin care se dispune concedierea în conditiile art.61 lit. a Codul muncii – retinându-se ca au fost încalcate clauzele contractului individual de munca , art.45 si 48 din Regulamentul de ordine interioara prin lipsa nejustificata de la serviciu pentru o perioada mai mare de 5 zile ( decizie f.4-5).
Împotriva acestei decizii se promoveaza în termen prezenta contestatie – solicitând a se constata nulitatea absoluta a deciziei – raportat la prev. art.76-78 Codul muncii si art.62 alin.2 Codul muncii.
Analizând decizia contestata sub aspectul motivelor invocate, instanta constata ca nu se poate retine nici un motiv de nulitate a deciziei întrucât angajatorul a respectat întocmai prev. art.252 alin.2 Codul muncii sub aspectul elementelor obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda decizia.
De altfel, contestatoarea nu precizeaza în ce consta nulitatea absoluta a deciziei fiind invocat doar art.62 alin.9 Codul muncii care face trimitere la prev. art.247-252 Codul muncii prevederi respectate întru-totul de angajator.
În fine, lipsa unei decizii de reîncadrare invocata de contestatoare nu poate fi retinuta ca motiv de nulitate ori anulare a deciziei de concediere, în conditiile în care angajatorul a facut dovada punerii în a unei hotarâri judecatoresti. Mai mult de atât, absentele nemotivate înregistrate de contestatoare din 8.08.2011 si pâna la data emiterii deciziei nr.29/2011 sunt dovedite de angajator si de altfel recunoscute de contestatoare, astfel ca si sub aspectul vinovatiei acesteia probele sunt evidente.
Pentru considerentele expuse instanta constata ca motivele de nulitate invocate de contestatoare sunt nefondate si lipsite de suport legal astfel ca prezenta contestatie va fi respinsa.
De altfel, prezenta contestatie a ramas fara obiect în conditiile în care la data de 8.12.2011 Curtea de Apel Alba Iulia admite recursul declarat de Colegiul T. M. M. împotriva sentintei civile nr. 1/2011 pe care o modifica în sensul respingerii contestatiei formulata împotriva deciziei de concediere nr. 1/8.03.2011. În atare situatie, raporturile de munca ale contestatoarei au încetat la data emiterii primei decizii de concediere, astfel ca, analizarea celei de-a doua decizii, ori obligarea angajatorului de ai plati contestatoarei despagubiri nu mai este actuala, motiv pentru care prezenta contestatiei, astfel cum s-a precizat va fi respinsa si ca lipsita de obiect.
Conform disp.art.274 C. pr. civ. contestatoarea va fi obligata sa-i plateasca intimatei suma de 3720 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat justificat prin ordinul de plata nr. 606/25.11.2011 depus la fila 105 dosar.
