Art. 61 lit. d din Codul muncii
Angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru lipsa pregătirii profesionale corespunzătoare locului de muncă pe care îl ocupă în condiţiile art.61 lit.d din Codul muncii.
Dacă fapta salariatului în legătură cu întruneşte elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, concedierea se va dispune, în baza art.61 lit.a Codul muncii, printr-o decizie emisă în condiţiile art.247-252 din acelaşi cod.
Condiţiile concedierii pentru motivele evocate sunt diferite, astfel că numai în cazul concedierii pentru lipsa pregătirii profesionale salariatul va fi supus unei evaluări prealabile, potrivit procedurii reglementate prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi în lipsa acestuia prin regulamente interne.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr.730/17.09.2014)
Prin cererea înregistrată la data de 06.09.2013, contestatoarea B.E. a formulat, în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Zona Nord Bloc A5, contestaţie împotriva deciziei nr.002/08.08.2013, solicitând anularea acesteia ca fiind netemeinică şi nelegală şi pe cale de consecinţă să se dispună repunerea contestatoarei în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere, acela de administrator la Asociaţia de proprietari din cadrul Asociaţiei de Proprietari Zona Nord Bloc A5 şi obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de la data încetării contractului individual de muncă şi până la data reintegrării efective. A solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la virarea către bugetul de stat a contribuţiilor la asigurările sociale de stat aferente drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit contestatoarei şi cheltuieli de judecată.
În motivare contestatoarea a arătat că a fost angajată de intimată cu contract individual de muncă pe perioadă determinată de un an, cu timp parţial de lucru, începând cu data de 22.07.2013 şi până la data de 22.07.2014. Începând cu data de 08.08.2013, contractul individual de muncă a încetat în baza art.61 lit.d din Codul Muncii, fiind emisă decizia nr.002/08.08.2013, pe motiv de necompetenţă profesională la locul de muncă ocupat şi refuzul de a îndeplini sarcinile şi obligaţiile prevăzute în fişa postului, respectiv pe două temeiuri de drept diferite.
Contestatoarea a susţinut că decizia a fost emisă în mod netemeinic şi nelegal pentru mai multe motive.
Astfel, potrivit art.27 lit.d din Legea nr.230/2007 angajarea şi eliberarea din funcţie a administratorului asociaţiei se face doar prin hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor care mandatează Comitetul Executiv să efectueze aceste operaţiuni, însă decizia contestată nefiind fundamentată pe o astfel de hotărâre este lovită de nulitate absolută.
De asemenea, în decizie se menţionează că măsura a fost luată pe baza Procesului verbal al Comitetului executiv din 7.08.2013 cu ocazia evaluării competenţei profesionale, conform procedurii stabilite prin Regulamentul intern, însă nu a fost niciodată convocată în vederea evaluării profesionale, iar pe de altă parte nu i s-a adus la cunoştinţă existenţa vreunui Regulament Intern.
A precizat contestatoarea că la data angajării a îndeplinit condiţiile prevăzute de art.34 alin.2, făcând dovada calificării sale cu înscrisuri, şi-a îndeplinit sarcinile şi obligaţiile prevăzute de fişa postului, în caz contrar aceasta reprezentând o abatere disciplinară, iar decizia de concediere trebuia să cuprindă procedura prevăzută de art.251 şi următoarele din Codul Muncii.
Contestatoarea a arătat că perioada cât a fost angajată, respectiv două săptămâni, a fost prea scurtă pentru a se putea realiza o evaluare obiectivă, reală şi serioasă care să conducă la justificarea măsurii luate.
În fine, contestatoarea a arătat că temeiurile de drept invocate prin decizia contestată, respectiv art.64, 74 din Codul muncii şi prevederile Legii nr.31/1990 nu au nici o legătură cu pretinsele învinuiri ce i se aduc.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.230/2007 şi Legii nr.53/2003.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca tardivă, faţă de dispoziţiile art.268 alin.1 lit.a din Codul Muncii.
A susţinut intimata că prin adresa nr.033/06.08.2013, contestatoarei i s-a pus în vedere să prezinte documentele şi situaţia financiară a asociaţiei către cenzor în vederea întocmirii listelor de cheltuieli, datorită faptului că termenul de lucru expirase, iar aceasta nu s-a conformat, desfăcându-i-se contractul de muncă.
În răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii, întrucât a respectat termenul prevăzut de art.268 alin.1 lit.a din Codul Muncii, iar în ceea ce priveşte susţinerea referitoare la refuzul de a prezenta documentele şi situaţia financiară a asociaţiei către cenzor este inexactă. De fapt, adresa 033 i-a fost comunicată în data de 7.08.2013, dată la care a luat cunoştinţă că i se solicită întocmirea documentelor „manual” şi în aceeaşi zi s-a întocmit procesul verbal prin care s-a hotărât desfacerea contractului său de muncă pe motiv că a refuzat să prezinte aceste documente întocmite „manual” şi pe motiv că ar mai fi lucrat ca administrator la o altă asociaţie unde se presupune că ar fi avut unele probleme. Ori, nu avea cum să întocmească în aceeaşi zi documentele contabile şi situaţia financiară, respectiv listele de cheltuieli în forma cerută de cenzor.
Instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată de intimată şi a respins-o pentru considerentele arătate în încheierea din 4.02.2014.
Prin sentinţa civilă nr.505 din data de 1 aprilie 2014, Tribunalul Vâlceaa admis contestaţia şi în consecinţă a dispus anularea deciziei nr.002/8.08.2013 emisă de intimată, care a fost obligată să o reintegreze pe contestatoare în postul deţinut anterior, acela de „administrator” şi să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Intimata a mai fost obligată să vireze către bugetul statului contribuţiile de asigurări sociale aferente drepturilor salariale cuvenite pe perioada de la concediere până la reintegrare, precum şi la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin contractul individual de muncă, contestatoarea a fost angajată în funcţia de administrator al intimatei Asociaţia de Proprietari începând cu data de 22.07.2013, pe perioadă nedeterminată, cu o normă de 4 ore/zi, şi un salariu de 1000 lei/lunar. Prin actul adiţional din 25.07.2013 a fost modificat elementul salarizare în sensul că s-a prevăzut un salariu brut lunar de 770 lei.
Prin decizia nr.002/8.08.2013 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, începând cu data de 8.08.2013, în temeiul art.61 lit.d din Codul Muncii.
Din conţinutul deciziei rezultă că aceasta a fost întemeiată pe Procesul verbal al Comitetului Executiv al Asociaţiei de Proprietari din 7.08.2013 întocmit „cu ocazia evaluării competenţei profesionale, conform procedurii stabilite prin Regulamentul Intern”, prin care s-a constatat că d-na Bran Elena „nu corespunde profesional locului de muncă ocupat şi refuză să îndeplinească sarcinile şi obligaţiile prevăzute în fişa postului”.
Măsura a fost întemeiată pe dispoziţiile art.61 lit.d, art.64 şi art.74 din Codul Muncii şi pe dispoziţiile Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale.
Astfel, s-a reţinut că s-a dispus concedierea contestatoarei pe motiv că nu corespunde profesional locului de muncă ocupat.
Deşi în cuprinsul deciziei se face referire şi la neîndeplinirea unor sarcini şi obligaţii prevăzute în fişa postului, acestea au caracter de abateri disciplinare şi puteau constitui temei pentru desfacerea disciplinară a contractului de muncă în temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii, însă decizia de faţă este întemeiată doar pe dispoziţiile art.61 lit.d, constituind deci o încetare a contractului pentru necorespundere profesională.
Potrivit dispoziţiilor art.63 alin.2 din Codul Muncii „concedierea salariatului pentru motivul prevăzut de art.61 lit.d poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă sau, în lipsa acestuia, prin Regulamentul Intern.”
În speţă, s-a reţinut în primul rând faptul că, aşa cum însăşi intimata recunoaşte, în perioada cât contestatoarea a fost angajata intimatei nu a existat un Regulament Intern al Asociaţiei care să prevadă o procedură de evaluare profesională a salariaţilor acesteia şi nici vreun contract colectiv de muncă.
În al doilea rând, deşi decizia de încetare a contractului face trimitere la Procesul verbal din 7.08.2013 prin care s-ar fi efectuat evaluarea competenţei profesionale a contestatoarei, din cuprinsul acestui proces verbal rezultă că acesta a fost întocmit cu ocazia Adunării Comitetului Executiv şi a avut ca obiectiv „schimbarea administratorului B.E.”. În acest proces-verbal au fost menţionate ca motive ale schimbării administratorului următoarele: nu a respectat atribuţiile din fişa postului; nu a depus garanţiile materiale impuse de lege; nu a vrut să întocmească documentele contabile manual; a omis să îi anunţe că a mai lucrat ca administrator în blocul I 5-6 şi F2 unde se presupune că ar fi avut anumite probleme.
De fapt, din Referatul întocmit de cenzorul V.I., adresa nr.033/6.08.2013 şi procesul verbal mai sus menţionat, rezultă că motivul real al concedierii contestatoarei a fost acela că nu a întocmit documentele contabile „manual” aşa cum a dorit cenzorul şi nu le-a prezentat acestuia la data la care le-a solicitat, deşi nu avea o astfel de obligaţie potrivit fişei postului.
Or, această împrejurare putea constitui eventual o abatere disciplinară care să atragă desfacerea disciplinară a contractului de muncă potrivit art.61 lit.a şi cu respectarea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă prevăzută de art.251 din Codul Muncii.
În schimb, intimata a dispus concedierea contestatoarei pentru necorespundere profesională în temeiul art.61 lit.d din Codul Muncii, concediere care s-a făcut fără efectuarea procedurii de evaluare prevăzute în mod imperativ de dispoziţiile art.63 al.2 din Codul Muncii, motiv pentru care decizia nr.002/8.08.2013 este lovită de nulitate absolută.
Faţă de aceste considerente, instanţa a reţinut că este întemeiată contestaţia şi a admis-o, dispunând anularea deciziei nr.002/8.08.2013, obligarea intimatei să o reintegreze pe contestatoare pe postul de administrator deţinut anterior concedierii, să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, reactualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă. De asemenea, a fost obligată intimata să vireze către bugetul statului contribuţiile de asigurări sociale aferente drepturilor salariale cuvenite pe perioada de la concediere până la reintegrarea efectivă.
În temeiul art.453 Noul Cod de procedură civilă, a fost obligată intimata aflată în culpă procesuală şi căzută în pretenţii, să plătească contestatoarei 500 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Împotriva sentinţei civile nr.505 din data de 1 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen apel intimata Asociaţia de Proprietari Zona Nord Bl. A5 Râmnicu Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, intimata arată că, contestatoarea a fost încadrată cu contract individual de muncă şi acesta prevedea o perioadă de probă de 30 de zile.
În această perioadă de probă, contestatoarea a avut o conduită necorespunzătoare în sensul că aceasta a refuzat semnarea contractului individual de muncă şi fişa postului, nu a depus garanţiile materiale prevăzute de lege şi a refuzat să prezinte cenzorului documentele şi situaţia financiară a asociaţiei de proprietari.
Întrucât nu a îndeplinit aceste cerinţe s-a emis adresa nr.033 din data de 6 august 2013 prin care, contestatoarea a fost înştiinţată că i se va desface contractul individual de muncă.
Apreciază intimata că hotărârea este nelegală întrucât, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.31 alin.(1) şi (3) din Codul Muncii, referitoare la perioada de probă, iar adresa mai sus menţionată are caracterul notificării prevăzute de art.31 alin.(3) din Codul Muncii.
De aceea, având în vedere toate acestea, intimata solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei, iar pe fond respingerea contestaţiei.
Contestatoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr. 730/17.09.2014, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Aşa cum a rezultat din cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de muncă, intimata a dispus concedierea contestatoarei conform dispoziţiilor art.61 lit.d) din Codul Muncii.
Potrivit dispoziţiilor art.63 alin.(2) din Codul Muncii ”concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art.61 lit.d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau în lipsa acestuia, prin regulamentul intern”, ceea ce intimata nu a făcut.
Aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond, dacă faptele imputate contestatoarei ar fi fost apreciate ca abateri disciplinare, temeiul de drept al concedierii ar fi fost art. 61 lit.a) Codul Muncii, iar în acest caz dispoziţiile art. 63 alin. (1) Codul Muncii prevăd faptul că, ”concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la disciplina muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod”.
Dar aşa cum s-a arătat, concedierea contestatoarei s-a dispus în baza art.61 lit.d) din Codul Muncii şi întrucât intimata nu a respectat cerinţele imperative prevăzute de dispoziţiile art.63 alin.(2) Codul Muncii, în mod temeinic şi legal, tribunalul a admis contestaţia.
Pe cale de consecinţă având în vedere toate cele expuse mai sus, Curtea a apreciat că apelul nu este fondat şi în baza art.480 Noul Cod de procedură civilă, a fost respins.
