O.G. nr. 19/2006, art. 3 Ordinul ministrului apărării nr. 159/2002, art. 69 alin. (3)
H.G. nr. 585/2002, art. 175 lit. d)
■ Sporurile la salariu, ca şi indemnizaţiile, formează partea variabilă a salariului şi se plătesc numai în raport cu performanţele individuale ale fiecărui salariat, pentru desfăşurată în anumite condiţii deosebite sau speciale, pentru riscuri sau răspundere suplimentară faţă de ceilalţi salariaţi ori pentru complexitatea sau importanţa sarcinilor încredinţate prin fişa postului sau regulamentul de ordine interioară.
■ Autorizaţia de acces la informaţiile clasificate îşi încetează valabilitatea şi se va retrage în cazul schimbării locului de muncă al deţinătorului, dacă noul loc de muncă nu presupune lucrul cu astfel de informaţii secrete de stat; în lipsa accesului la informaţii de gradul strict secret, sporul de confidenţialitate nu mai poate fi acordat, chiar dacă autorizatia nu a fost retrasă în termen.
7 9
■ Acordarea sporului de confidenţialitate se face doar în limita în care se vor identifica resurse bugetare pentru alocarea fondurilor necesare, astfel că, în lipsa resurselor bugetare alocate în acest scop, nu mai poate fi dispusă plata acestuia.
■ Faptul că reclamantul a primit salariul cu prima de 10% inclusă nu are nicio relevanţă, orice salariat putând cere acordarea de drepturi salariale oricând în cadrul termenului de prescripţie, fără a i se cere drept condiţie prealabilă să fi formulat obiec-ţiuni la data primirii salariului, prin ipoteză, diminuat.
C.A. Cluj, s. civ., mun., asig. soc., min. şi fam., decizia civilă nr. 180 din 22 ianuarie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 2008 din 11 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul
H.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării şi Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. D.E.” C.-N. – U.M. 02454, având ca obiect conflict de drepturi.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul îndeplineşte funcţia de medic primar chirurg în cadrul Spitalului Militar de Urgenţă „Dr. D.E.” C.-N. – U.M. 02454, fiind şeful secţiei chirurgie şi având gradul militar de colonel.
Potrivit autorizaţiei de acces la informaţii clasificate seria (…) nr. 531 din 12.03.2007, reclamantul are acces la informaţii clasificate în perioada 12.03.2007 – 12.03.2011.
Conform art. 3 din O.G. nr. 19/2006, aşa cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 444/2006, „pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate obţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarca în limitele bugetelor aprobate”.
In aplicarca art. 3 din O.G. nr. 19/2006, Ministrul Apărării a emis Ordinul nr. Ml94 din 15.12.2006 privind acordarca sporului de confidenţialitate, care arată, în art. 3 alin. (1), că acest spor se acordă persoanelor carc deţin, au acces şi lucrează cu informaţii clasificate. La alin. (2) se precizcază că „pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de acordare a sporului de confidenţialitate, comandantul/şeful unităţii militare numeşte prin ordin de zi de unitate o comisie formată din 5 persoane al cărci preşedinte este un locţiitor al comandantului/şefului unităţii militare, iar secretarul acestuia este şeful structurii de securitate care propune nominal, prin proces-verbal, personalul care beneficiază de spor de confidenţialitate sau, după caz, persoanele cărora le încetează acest drept”.
Pârâtul Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. D.E.” C.-N. – U.M. 02454, prin comandantul său, a aprobat prin procesul-verbal încheiat la data de
08.01.2007 comisia numită pentru verificarea condiţiilor legale de acordare a sporului de confidenţialitate persoanelor acreditate de a deţine, de a avea acces şi de a lucra cu informaţii clasificate.
In urma analizei efectuate s-au propus un număr de 30 de cadre militare şi personal civil, între care nu se regăseşte reclamantul, întrucât nu a fost propus de cătrc comisie.
Ulterior, la data de 13.04.2007, prin procesul-verbal încheiat la data de 11.04.2007, comisia numită pentru verificarea condiţiilor legale de acordare a sporului de confidenţialitate persoanelor acreditate de a deţine, de a avea acces şi de a lucra cu informaţii clasificate, îl propune şi pe reclamant pentru a beneficia de sporul de confidenţialitate de 10% (poziţia 1).
Salariul reprezintă remuneraţia în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelaţia dintre prestarea muncii de către salariat şi salarizarea muncii de către angajator, se respectă principiul echivalenţei prestaţiilor în contractele sinalagmatice – do ut des – respectiv poţi pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiectul, dar şi cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestaţia pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obţinerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligaţia principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, orice reţinere din salariu putând fi operată doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Reţinerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă şi exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Sporurile la salariu, ca şi indemnizaţiile, formează partea variabilă a salariului şi se plătesc numai în raport cu performanţele individuale ale fiecărui salariat, pentru munca desfăşurată în anumite condiţii deosebite sau speciale, pentru riscuri sau răspundere suplimentară faţă de ceilalţi salariaţi ori pentru complexitatea sau importanţa sarcinilor încredinţate prin fişa postului sau regulamentului de ordine interioară.
Deşi, în acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat acest spor până la data de 31.05.2006, acesta i-a fost acordat începând cu 01.04.2007, semnând angajamentul de confidenţialitate la data de 14.03.2007, fară a formula obiecţiuni.
De altfel, potrivit extrasului din statul de plată al Spitalului Militar de Urgenţă „Dr. D.E.” C.-N. – U.M. 02454 pe luna aprilie, reclamantul a ridicat suma de 278 lei, reprezentând primă de confidenţialitate în procent de 10%, aceasta demonstrând că a acceptat cele dispuse prin procesul-verbal încheiat la data de 11.04.2007 de comisia numită prin Ordinul nr. 3/2007.
Aşa cum rezultă din extrasul din ordinul de zi al comandantului Spitalului Militar de Urgenţă „Dr. D.E.” C.-N. – U.M. 02454 nr. 115/14.06.2005,
reclamantului i s-a schimbat funcţia din cea de comandant al acestci unităţi în cea de şef de secţie chirurgie la aceeaşi unitate sanitară.
Intre timp, prin Ordinul ministrului apărării nr. Ml94/15.12.2006, s-a schimbat şi procedura de acordare a sporului de confidenţialitate, procedură care i se aplică şi reclamantului. Pârâtul Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. D.E.” C.-N. – U.M. 02454 s-a conformat acestor prevederi şi, în funcţie de specificul activităţii şi a fondurilor bugetare alocate, a nominalizat salariaţii îndreptăţiţi a primi acest spor.
Actul de reglementare a procedurii, anterior menţionat, lasă la latitudinea comisiei posibilitatea de a nominaliza personalul îndreptăţit a beneficia de acest spor, fară însă a indica numărul persoanelor şi funcţiile pe care trebuie să le deţină. Raţiuni bugetare au îngrădit dreptul pârâtului de a acorda tuturor celor îndreptăţiţi, la aceeaşi dată, acest spor, propunerile nominale fiind atributul exclusiv al comisiei, după ce aceasta a verificat condiţiile privind nivelul de secretizare la care au acces cei îndreptăţiţi.
Faţă de cele ce preced, instanţa, în temeiul art. 283 şi unu. C. muncii, a respins acţiunea reclamantului, întrucât acesta nu a îndeplinit condiţiilc legale pentru a beneficia de sporul de confidenţialitate în cuantum de 14% din solda lunară de la data de 10.12.2006, pârâţii respectând dispoziţiile Ordinului ministrului apărării nr. Ml94/15.12.2006, emis în aplicarca prevederilor art. 3 din O.G. nr. 19/2006, aşa cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 444/2006. Astfel, acest spor a fost acordat reclamantului, numai după ce comisia numită în acest scop a verificat şi propus persoanele îndreptăţite să beneficieze de sporul respectiv de la data de 01.04.2007.
împotriva acestci sentinţe a formulat recurs reclamantul H.G., solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate şi a apărărilor invocate, Curtea a reţinut că recursul este nefondat, fiind respins ca atare.
Este corectă afirmaţia din cuprinsul cererii de recurs că interpretarea propusă de prima instanţă prin sentinţa pronunţată în ce priveşte dispoziţiile Ordinului ministrului apărării nr. 194 din 15.12.2006 este inexactă.
La data când a fost emis acest ordin fusese adoptată Legea nr. 444/2006 de aprobare a O.G. nr. 19/2006, lege prin care a fost abrogat alin. (2) al art. 3 din O.G. nr. 19/2006, astfel încât la acea dată nu era aplicabil art. 3 alin (2) din O.G. nr. 19/2006, care stipula că sporul de confidenţialitate se acordă doar pentru un număr de 5% din
numărul total de posturi prevăzute în statul de organizare al Ministerului Apărării Naţionale.
Prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 444/2006, sporul de confidenţialitate nu a mai fost prevăzut doar pentru o parte din angajaţii acestui minister.
Ca urmare, într-adevăr, rolul comisiei prevăzute prin Ordinul ministrului apărării nr. M194/15.12.2006 nu putea fi acela de a sclccta doar anumite persoane care să primească menţionatul spor, ci acela de a clarifica, de la caz la caz, cuantumul sporului datorat, în funcţie de nivelul de acces la informaţii.
Este, în schimb, nefondată susţinerea recurentului-reclamant că ar fi fost îndrituit la un spor de 14% pe o perioadă în care nu mai activa în
funcţia de comandant al unitătii.
Astfel, motivul principal reţinut de prima instanţă în considerentele sale este tocmai acela că, de la data de 14.06.2005, reclamantul fusese schimbat din această funcţie în aceea de şef secţie chirurgie. Or, se deduce din această împrejurare că autorizaţia de acces la informaţii clasificate de nivel strict scerct nu mai corespundea activităţii depuse de reclamant, respectiv accesului efectiv pe care îl avea la informaţii clasificate. Aşa fiind, chiar în condiţiile în care autorizaţia reclamantului nu a fost retrasă în mod efectiv decât la data de 12 martie 2007, nu se contestă de cătrc acesta că după schimbarea din funcţia de comandant al unitătii nu a mai bcneficiat de accesul la informaţii strict secrete.
Or, în aceste condiţii nu se poate solicita acordarca unui spor pentru un asemenea acces, în baza unei necorelări între scriptele întocmite şi situaţia reală. Chiar dacă este întemeiată critica adusă modului în care autorităţile au gestionat retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, aceasta nu semnifică faptul că acţiunea ar fi întemeiată. Se reţin în acest sens prevederile art. 69 alin. (3) din Ordinul ministrului apărării nr. 159/2002, citatc de reclamant, conform cărora obligaţia de păstrare a secretului se referă la informaţiile clasificate la care are acces în baza unei autorizaţii. Or, reclamantul neavând acces la informaţii de gradul strict sceret, nu este îndrituit la acordarea sporului în cuantumul solicitat.
In acelaşi sens se reţin prevederile art. 175 lit. d) din H.G. nr. 585/2002, prin carc se stipulează că autorizaţia de acces îşi încetează valabilitatea şi se va retrage la schimbarea locului de muncă al deţinătorului în cadrul unităţii, dacă noul loc de muncă nu presupune lucrul cu astfel de
informaţii secrete de stat. Or, chiar dacă autorizaţia nu a fost retrasă în termen, faptul încetării valabilităţii nu poate fi contestat.
Se mai critică prin motivele de recurs reţinerea primei instanţe că acceptarea unei prime de confidenţialitate de 10% ar fi semnificativă sub aspectul caracterului întemeiat al acţiunii. Deşi critica este întemeiată, nu are căderea de a conduce la modificarea dispozitivului
sentinţei. Intr-adevăr, faptul că reclamantul a primit salariul cu prima de 10% inclusă nu are nicio relevanţă, orice salariat putând cere acordarca de drepturi salariale oricând în cadrul termenului de prescripţie, fară a i se cere drept o condiţie prealabilă să fi formulat obiecţiuni la data
primirii salariului, prin ipoteză, diminuat. Insă, pentru motivele arătate mai sus, acţiunea rămâne nefondată.
Ultimul motiv de recurs vizează referirea făcută de prima instanţă la încadrarea în alocările bugetare, subliniindu-se de către recla-mantul-recurent că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 19/2006 erau abrogate la data de la care se solicită acordarea sporului în procent de 14%.
Este nefondat acest motiv de recurs. Se observă din lectura Legii nr. 444/2006 că abia prin acest act normativ a fost introdusă în textul O.G. nr. 19/2006, la art. 3 alin. (1), condiţia ca acordarea sporului de confidenţialitate să se facă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate, or, nicidecum nu este lipsită de semnificaţie această stipulaţie a legii.
Prin această limitare, legiuitorul a statuat în fapt că acordarca acestui spor se va face doar în limita în care se vor identifica resurse bugetare pentru alocarea fondurilor necesare, astfel încât, în mod temeinic, a fost respinsă acţiunea reclamantului pentru acordarca unui spor pe o perioadă în raport de care nu s-a dovedit că ar fi fost alocate resurse bugetare în acest scop.
Nu s-a dovedit de către reclamant că i-ar fi fost încălcat dreptul constituţional la muncă, acesta neproducând dovezi în sensul că ar fi fost împiedicat să îşi exercite profesia în vreun fel prin neretragerea la timp a autorizaţiei de acces nivel strict secret.
Faţă de aceste considerente, vizând şi prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
