Potrivit art. 36 (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă „Reprezentativitatea asociaţiilor patronale şi a organizaţiilor sindicale, stabilită în condiţiile prezentei legi este valabilă pentru orice contracte colective de muncă încheiate în termen de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de constatare a reprezentativităţii”. Pentru înregistrarea contractelor de muncă sunt necesare a fi îndeplinite cerinţele impuse de art. 26 din Legea nr. 130/1996, or recurentul reclamant invocă faptul că „ la negocierea contractelor colective de muncă” participă organizaţiile sindicale care „ au statut legal de organizaţie sindicală” şi „numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin o treime din numărul salariaţilor unităţii”, cât şi faptul că are posibilitatea să ceară renegocierea drepturilor respective şi instanţa nu s-a pronunţat în aceste limite.
Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1429 din 21 februarie 2011
Prin sentința nr. 3944 din 30 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2640/95/2010 a respins acțiunea formulată de petentul SINDICATUL INDEPENDENT PINOASA în contradictoriu cu intimații SC COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI SA, SINDICATUL LIBER,,MINERUL EMC ROVINARI și SINDICATUL LIBER ENERGIA ROVINARI având ca obiect nulitate absolută a actelor adiționale nr. 5 și nr. 6 Contractul Colectiv de Muncă al Complexului Energetic Rovinari SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cererea formulată de petent după precizările ulterioare are ca obiect anularea actelor adiționale nr. 5 și nr. 6 la Contractul Colectiv de Muncă al Complexului Energetic Rovinari înregistrate la Direcția de Muncă Gorj sub nr. 24 din 20 martie 2007.
S-a constatat că potrivit sentinței nr. 48/02 decembrie 2009 pronunțată de Jud. Tg – Jiu în dosar nr. 15670/318/2009 petentul îndeplinește condițiile de reprezentativitate la negocierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate.
La încheierea actelor adiționale contestate nr. 5 și nr. 6 au participat reprezentanții Complexului Energetic Rovinari și reprezentanții intimatelor Sindicatul Liber,,Minerul EMC Rovinari și Sindicatul Liber Energia Rovinari în condițiile în care petentul Sindicatul Independent Pinoasa obținuse reprezentativitate și se impunea să participe la negocieri.
în raport de constatarea nulității actelor adiționale nr. 5 și nr. 6 la Contractul Colectiv de Muncă s-a constatat că față de lipsa unor reprezentanți la încheierea Contractului Colectiv de muncă aceasta nu poate conduce la nulitatea absolută a actului adițional încheiat.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin negocierile colective s-au obținut drepturi preponderent de natură salarială pentru cea mai mare parte a salariaților aparținând Complexului Energetic Rovinari.
Totodată tribunalul a constatat că ulterior în urma demersurilor efectuate de către petent prin adresa nr. 4833/9 august 2010, Complexul Energetic Rovinari SA a încunoștințat intimatele Sindicatul Liber ,,Minerul EMC Rovinari și Sindicatul Liber Energia Rovinari despre necesitatea participării în comisia de negocierea a Contractului Colectiv de Muncă și a reprezentanților petentului cât și al Sindicatului Dreptatea Rovinari.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul Independent Pinoasa prin reprezentantul legal și a solicitat admiterea recursului.
A arătat că eronat instanța a reținut încălcarea Legii nr. 130/1996, respectiv art. 24 alin. (1) și (2) și art. 36 alin. (1), în condițiile în care a obținut reprezentativitatea legal, potrivit sentinței civile nr. 48/02 decembrie 2009 în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996.
Cu privire la numărul membrilor de sindicat a fost depus în dosarul nr. 2640/95/2010 un tabel cu un număr de 38 membrii, iar prin încheierea actelor adiționale nr. 5 și 6 la contractul colectiv de muncă s-a negociat și întreruperea activității prin șomaj tehnic fiind plătiți cu 75%, fapt care a produs membrilor de sindicat pagube materiale odată cu disponibilizarea, fără a se cere acordul sindicatului.
în drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8, 24 și 36 alin. (1) din Legea nr. 130/1996.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței și să se constate nulitatea actelor adiționale nr. 5 și 6 ale contractului colectiv de muncă.
Prin întâmpinare intimata pârâtă SC Complexul Energetic Rovinari SA, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Recursul a fost admis.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și potrivit art. 3041C.proc.civ, Curtea a constatat că sentința este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (5) C.proC. civ.
Astfel, a reținut că deși investirea instanței de fond s-a efectuat cu constatarea nulității actelor adiționale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2009-2010, instanța s-a limitat să aprecieze că lipsa reprezentanților recurentului la încheierea contractului colectiv de muncă nu poate duce la nulitatea actelor adiționale, fără a avea în vedere dispozițiile art. 8, 24 și următoarele din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, nefiind cercetat fondul cauzei.
Potrivit art. 24 din această lege” Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate”.
Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.
în cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective. Până la renegocierea drepturilor, clauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după caz”.
Instanța de fond a reținut eronat că se invocă numai lipsa reprezentanților recurentului, la încheierea contractului colectiv de muncă, deși în cerea introductivă s-a invocat nerespectarea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, cât și faptul că actele adiționale au fost semnate fără acordul sindicatului reprezentativ.
în acest sens, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 prevede „Reprezentativitatea asociațiilor patronale și a organizațiilor sindicale, stabilită în condițiile prezentei legi este valabilă pentru orice contracte colective de muncă încheiate în termen de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de constatare a reprezentativității”, iar instanța nu a verificat aceste aspecte, deși a reținut că sindicatul recurent îndeplinește condițiile de reprezentativitate pentru negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Cu atât mai mult, odată cu negocierile care au avut la bază actele adiționale a căror nulitate se solicită a se constata prin prezenta cauză, s-a creat posibilitatea pentru salariați să fie afectați grav de diminuarea salariilor, iar instanța nu a verificat dacă sunt incidente în cauză prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Potrivit acestor dispoziții „ Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege. Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior .
Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale, referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal”.
Nu pot fi primite apărările formulate de intimata pârâtă, în condițiile în care pentru înregistrarea contractelor de muncă sunt necesare a fi îndeplinite cerințele impuse de art. 26 din Legea nr. 130/1996, or recurentul reclamant invocă faptul că „ la negocierea contractelor colective de muncă” participă organizațiile sindicale care „ au statut legal de organizație sindicală” și „numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin o treime din numărul salariaților unității”, cât și faptul că are posibilitatea să ceară renegocierea drepturilor respective și instanța nu s-a pronunțat în aceste limite.
Amintim în acest sens jurisprudența constantă a CEDO, potrivit căreia art. 6 alin. (1) implică „ în sarcina „instanței” obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și propunerile de probe ale părților, fără a aprecia pertinența lor pentru decizia de luat” (Van de Hunk împotriva Olandei, Hot. Din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, pag.19, paragraful 59).
în temeiul art. 312 alin. (5) C.proc.civ. a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a fi examinat fondul cauzei, avându-se în vedere toate susținerile și apărările părților, și pentru a se asigura o justă soluționare a cauzei deduse judecății.
(judecător Marian Lungu)
