Legea nr. 142/1998, art. 1
■ Salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, a regiilor autonome şi din sectorul bugetar etc. pot primi alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator.
■ Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, iar pentru celelalte categorii de angajatori, în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, conform legii.
■ Angajatorul (persoană juridică cu activitate comercială sau instituţie a statului) nu are obligaţia de a asigura salariatului tichetul de masă, decât în cazul în care fondurile necesare acestor alocaţii au fost cuprinse în bugetul de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unităţile din sectorul bugetar, astfel că angajaţii nu ar putea invoca un drept cu privire la tichetele de masă, decât dacă angajatorul refuză acordarea lor, deşi a alocat resurse bugetare cu acest titlu.
■ Legiuitorul a prevăzut posibilitatea, în principiu, de a primi alocaţii de hrană pentru toţi angajaţii, dar condiţionat de posibilităţile materiale şi resursele angajatorului. Lipsa mijloacelor financiare este o situaţie obiectivă, ce nu poate fi invocată ca temei al atitudinii discriminatorii a angajatorului.
C.A. Cluj, s. civ., mun., asig. soc., min. şi fam., decizia civilă nr. 218/R din 24 ianuarie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 2199/05.11.2007 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor Consiliul local al comunei T. şi Primarul comunei T., având ca obiect obligarea la plata contravalorii tichetelor de masă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că reclamanţii au chemat în judecată Consiliul local al comunei T. şi Primarul comunei T., solicitând obligarea acestora la acordarea tichetelor de masă sau contravalorii acestora, începând cu 18.09.2005 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.
In motivarea cererii au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, conform cărora salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane fizice şi juridiec care încadrcază personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocaţie individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral de angajator.
Tribunalul a constatat că textul de lege mai sus arătat este unul per-misiv, iar nu imperativ pentru angajator, avându-se în vedere că art. 1 alin. (2) arată că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte catcgorii de angajatori.
Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că în bugetul local al comunei T. ar fi fost incluse asemenea cheltuieli de personal.
împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii, solicitând modificarea acesteia, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, conform dispoziţiilor Legii nr. 142/1998, salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar etc. pot primi alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator.
Numai că, în conformitate cu alin. (2) al art. 1 din sus-amintita lege, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, iar pentru celelalte categorii de angajatori, în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, conform legii.
In sensul textului legal de mai sus, angajatorul (persoană juridică cu activitate comercială sau instituţie a statului) nu are obligaţia de a asigura salariatului tichetul de masă, decât în cazul în care fondurile necesare acestor alocaţii au fost cuprinse în bugetul de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unităţile din sectorul bugetar; prin urmare, angajaţii nu ar putea invoca un drept cu privire la tichetele de masă, decât dacă angajatorul refuză acordarea lor, deşi a alocat resurse bugetare cu acest titlu.
Or, aşa cum rezultă din actcle dosarului, pârâtul Consiliul local al comunei T. (instituţie bugetară) nu a prevăzut fonduri pentru plata tichetelor de masă.
Nu este întemeiat nici cel de-al doilea argument, vizând a, întrucât legiuitorul a prevăzut posibilitatea, în principiu, de a primi alocaţii de hrană pentru toţi angajaţii, dar condiţionat de posibilităţile materiale şi resursele angajatorului. Lipsa mijloacelor financiare este o situaţie obiectivă, ce nu poate fi invocată ca temei al atitudinii discriminatorii a angajatorului.
Recursul, faţă de considerentele de mai sus, nefiind întemeiat, a fost respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.