Art.169 din Codul Muncii
Art. 257 din Codul Muncii
Salariaţii răspund pentru pagubele produse angajatorului în legătură cu lor în baza normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale.
Recuperarea sumei se poate face de către angajator prin reţinerea din salariu în rate lunare a sumelor numai dacă acesta are o creanţă scadentă, lichidă şi exigibilă constată printr-o hotărâre judecătorească, îndeplinind condiţiile unui titlu executoriu, potrivit art.169 şi 257 din Codul Muncii.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 44/14.01.2014)
Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr.24057/109/2012 pe rolul Tribunalului Argeş, Sindicatul Primus, în numele şi pentru contestatorii membri de sindicat D.P., B.A., B.I., B.I., D.R., F.D. şi P.N., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Mioarele, au solicitat anularea dispoziţiei nr.19/25.10.2012 emisă de Primarul comunei Mioarele şi suspendarea provizorie a efectelor juridice ale dispoziţiei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei.
Contestatorii au arătat că reprezentanţii Curţii de Conturi, în urma controlului efectuat asupra contului anual de execuţie al bugetului pentru anul 2011 la Primăria comunei Mioarele, au dispus, prin decizia nr.38/16.07.2012, recuperarea prejudiciului în sumă totală de 11.302 lei, reprezentând alocaţia de hrană acordată salariaţilor din cadrul instituţiei, împreună cu despăgubiri civile în sumă totală de 617 lei, actualizate la data încasării. În vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor luate de Curtea de Conturi Argeş, Primarul comunei Mioarele a emis dispoziţia nr.19/25.10.2012, care este nelegală, întrucât nu s-a stabilit în sarcina contestatorilor îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, printr-un titlu executoriu.
Prin sentinţa civilă nr.9229/05.06.2013 a fost admisă în parte acţiunea şi a fost anulată dispoziţia nr.19/25.10.2012 emisă de Primarul comunei Mioarele. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea privind suspendarea provizorie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei comunei Mioarele, iar prin decizia nr.38/16.07.2012 Curtea de Conturi a apreciat că pârâta le-a acordat acestora necuvenit sume băneşti cu titlu de alocaţie de hrană, în perioada ianuarie – decembrie 2011,.
Prin decizie s-a pus în vedere pârâtei să recupereze prejudiciul în sumă de 11.302 lei, reprezentând alocaţie de hrană, împreună cu despăgubirile civile în sumă de 617 lei, care vor fi actualizate până la data stingerii efective a debitului.
Tribunalul a mai reţinut că, potrivit art.256 alin.1 din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituire.
În situaţia în care salariatul nu recunoaşte producerea unei pagube ori nu este de acord cu cuantumul acesteia sau refuză despăgubirea, singura cale de recuperare a unei sume pretins nedatorate este aceea a sesizări instanţei de judecată competente material să hotărască asupra existenţei eventualei plăţi nedatorate, asupra întinderii acesteia şi asupra persoanei obligate la restituire către angajator.
Este adevărat că, potrivit art.257 alin.1 din Codul muncii, suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrat în muncă, însă aceste dispoziţii legale se referă la faza ulterioară judecăţii, cea a executării silite a unei hotărâri judecătoreşti, nu la îndrituirea angajatorului de a opera în mod direct, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, reţineri din salariu.
Potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, nici o reţinere din salariu nu poate opera în afara cazurilor şi în condiţiile prevăzute de lege, iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, reţinerile din salariu cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Însăşi Curtea Constituţională a constatat că reglementarea prevăzută la art.169 din Codul muncii, „este menită să elimine arbitrariul din reglementările anterioare, când conducerea unităţii stabilea existenţa pagubei, întinderea acesteia, lua măsuri de recuperare prin dispoziţie de imputare şi proceda de îndată la reţinerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul să se adreseze organelor de jurisdicţie pentru apărarea intereselor sale legitime”.
Faţă de dispoziţiile art.169 din Codul muncii, toate reţinerile care au fost efectuate din salariul reclamanţilor cu titlu de plată nelegal efectuată, nu se puteau efectua de către pârâtă decât în urma unei constatări ca atare a unei datorii acestora printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Concluzia instanţei a fost aceea că titlul executoriu care s-a pretins a fi decizia nr.38/2012 a Curţii de Conturi a României, nu reprezintă, potrivit legislaţiei muncii, un titlu în temeiul căruia se pot face reţineri din salariile reclamanţilor pentru sumele de bani pentru care s-a promovat acţiunea, situaţie faţă de care a fost admisă acţiunea şi anulată dispoziţia nr.19/25.10.2012, emisă de Primarul comunei Mioarele.
Pe cale de consecinţă, cererea de suspendarea provizorie a efectelor juridice ale dispoziţiei nr.19/25.10.2012 a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
În termen legal pârâtul Primarul comunei Mioarele a formulat recurs împotriva sentinţei tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că dispoziţia nr.19/2012 este emisă în baza deciziei Curţii de Conturi Argeş, prin care s-a dispus recuperarea de la reclamanţi a sumei reprezentând indemnizaţie de hrană, deşi acordul colectiv de muncă nr.2/2010 în baza căruia s-a acordat această indemnizaţie nu a fost contestat în instanţă.
Pe de altă parte, dispoziţia nr.19 a fost vizată de secretarul comunei din punct de vedere al legalităţii şi transmisă Prefecturii Judeţului Argeş, care nu a formulat vreo acţiune în administrativ.
Prin decizia nr. 44/14.01.2014, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Primarul Comunei Mioarele.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Astfel, potrivit art.169 din Codul muncii, reţinerile din salariu nu pot fi operate în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege; reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că recurenta nu putea să facă nicio reţinere din veniturile salariale ale contestatorilor, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care să se constate în mod irevocabil că aceştia au vreo datorie faţă de angajator.
Dispoziţiile art.256 alin.1 şi art.257 alin.1 cuprinse în Capitolul intitulat „Răspunderea patrimonială” nu vin în contradicţie cu dispoziţiile art.169 din Codul muncii, ci se coroborează cu acestea.
Primele două articole arătate mai sus prevăd obligaţia salariatului care a încasat necuvenit o sumă de la angajator de a o restitui, această restituire făcându-se prin reţinerea unor rate lunare din drepturile salariale ale angajatului. O atare reţinere se va face, evident, în raport de dispoziţiile art.169, numai după obţinerea unei hotărâri irevocabile. Dispoziţiile art.257 alin.1 se referă la faza ulterioară judecăţii, cea a executării silite a unei hotărâri judecătoreşti, şi nu pot fi interpretate în sensul că ar institui dreptul angajatorului de a opera în mod direct, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, reţineri din salariu.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.278 din Codul muncii şi art.312 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat
