– Codul Muncii, art. 163 alin. 1
Potrivit art. 163 alineatul 1 din Codul Muncii, “plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul îndreptatit.”
Potrivit art. 163 alineatul 1 din Codul Muncii, “plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul îndreptatit.”
Contrar celor retinute de Tribunal, Curtea constata ca intimata-pârâta a depus la dosar o serie de state de plata în cadrul documentelor înaintate la termenul din 08.12.2010 (a se vedea filele 24-97 dosar fond), însa niciunul dintre acestea nu cuprinde semnatura recurentului-reclamant, prin care sa se ateste plata salariului astfel cum impune textul legal precitat.
Contrar celor retinute de Tribunal, Curtea constata ca intimata-pârâta a depus la dosar o serie de state de plata în cadrul documentelor înaintate la termenul din 08.12.2010 (a se vedea filele 24-97 dosar fond), însa niciunul dintre acestea nu cuprinde semnatura recurentului-reclamant, prin care sa se ateste plata salariului astfel cum impune textul legal precitat.
Asa fiind si întrucât în cazul procesului de tipul celui de fata (conflict de în sensul art. 248 din Legea nr. 53/2003), sarcina probei revine angajatorului în conformitate cu art. 287 din Codul Muncii, acesta fiind obligat sa depuna dovezile în apararea sa pâna la prima zi de înfatisare, concluzia care se impune este aceea ca recurentului-reclamant nu i s-au platit drepturile salariale cuvenite pentru perioada mentionata în motivarea actiunii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 7687 din 23.11.2011)
Prin sentinta civila nr. 813 din data de 18.02.2011, Tribunalul Teleorman a respins exceptia tardivitatii contestatiei si a admis în parte actiunea formulata de reclamantul C.G., dispunând:
– anularea deciziei nr. 6/03.05.2010 emisa de pârâta SC A.C.S. SA Alexandria;
– reintegrarea reclamantului pe functia avuta anterior;
– obligarea pârâtei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pâna la efectiva reintegrare.
Au fost respinse celelalte pretentii deduse judecatii.
În final, pârâta a fost obligata la 500 lei cheltuieli de judecata.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentinta precitata sub urmatoarele aspecte, în esenta:
În fapt, prin actiune s-a solicitat anularea Deciziei de concediere nr. 6/3.05.2010, reintegrarea în postul de inginer detinut în cadrul societatii, plata drepturilor salariale de care a fost lipsit de la data concedierii pâna la data reintegrarii efective, drepturi salariale ce urmeaza a fi reactualizate pe baza indicilor de inflatie, plata drepturilor salariale cuvenite si neachitate aferente perioadei 1.09.2010-3.05.2011 si plata de catre pârâta a obligatiilor ce-i incumba în calitate de angajator catre bugetul consolidat al Statului (asigurari social, fond somaj, CAS).
Prin sentinta civila nr. 813/18.02.2011, Tribunalul Teleorman i-a admis în parte actiunea, dispunând anularea Deciziei nr. 6/03.05.2010, reintegrarea în postul detinut si plata drepturilor salariale de la data concedierii pâna la data reintegrarii efective, drepturi ce urmeaza a fi reactualizate.
I-a fost respinsa cererea privind plata salariului pe perioada 1.09.2010-3.05.2011 si plata contributiilor datorate de catre angajator, cu o motivatie straina de natura cauzei, cât si ca urmare a interpretarii gresite a actului juridic dedus judecatii.
În motivarea respingerii celor doua capete de cerere, Tribunalul a retinut ca statele de plata depuse de catre pârâta, fac dovada platii de catre angajator a salariului pe perioada 1.09.2010-3.05.2011 si a virarii contributiilor la bugetul de stat.
Solutia este nelegala, deoarece statele de plata nu contin semnatura sa de primire a salariului, deci pârâta nu a facut dovada platii salariului pentru perioada 1.09.2010-3.05.2011 si nici ca salariul i-a fost virat pe card.
În ceea ce priveste motivatia ca pârâta si-a achitat obligatiile ce-i reveneau în calitate de angajator-obligatii aferente salariilor ce i se cuveneau, nu este sustinuta de niciun act doveditor.
Singura dovada sub acest aspect ar fi fost ordinele de plata prin care pârâta ar fi virat contributiile Ia fondul asigurarilor sociale, CAS si fondul de somaj, acte ce nu au fost depuse. S-a adresat cu cerere la DGFP Teleorman pentru a i se comunica daca pârâta a virat aceste contributii, a solicitat o adeverinta în acest sens, dar i s-a comunicat verbal ca o astfel de adeverinta se elibereaza doar la solicitarea instantei.
Tot verbal i s-a comunicat ca pârâta nu a achitat contributiile datorate bugetului de stat în calitate de angajator aferente salariilor ce i se cuvin pentru perioada 1.09.2010- 3.05.2011, salarii ce nu i-au fost achitate.
Desi legal citata, intimata-pârâta nu a depus întâmpinare si nici nu s-a înfatisat în instanta, prin reprezentantii sai.
În dovedirea motivelor de recurs, s-a administrat proba cu acte, încuviintata de Curte în conformitate cu prevederile art. 305 Cod procedura civila.
În baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 9 si art. 304/1 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica în parte sentinta atacata în sensul mentionat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul-reclamant critica hotarârea Tribunalului în privinta modului de rezolvare a pretentiilor sale având ca obiect obligarea pârâtei la plata salariului lunar stabilit prin contractul individual de munca, aferent perioadei 01.10.2009-03.05.2010, precum si obligarea pârâtei sa vireze catre bugetul de stat contributiile aferente drepturilor salariale cuvenite si neachitate.
Aceste pretentii au fost respinse de catre prima instanta, hotarârea recurata fiind nelegala si netemeinica din acest punct de vedere, mai precis bazându-se pe o eronata interpretare si aplicare a dispozitiilor legale relevante, dar si pe o gresita apreciere a probelor administrate în cauza.
Instanta de fond a retinut ca pârâta-intimata a facut dovada platii drepturilor salariale solicitate de catre autorul actiunii, prin statele de plata de la dosar. Totodata, a evidentiat ca obligatia de a vira contributiile (pentru asigurarile sociale de stat, pentru asigurarile de sanatate, pentru fondul de somaj) ar fi fost îndeplinita odata cu plata drepturilor salariale.
Asa fiind si întrucât în cazul procesului de tipul celui de fata (conflict de munca în sensul art. 248 din Legea nr. 53/2003), sarcina probei revine angajatorului în conformitate cu art. 287 din Codul Muncii, acesta fiind obligat sa depuna dovezile în apararea sa pâna la prima zi de înfatisare, concluzia care se impune este aceea ca recurentului-reclamant nu i s-au platit drepturile salariale cuvenite pentru perioada mentionata în motivarea actiunii.
Cât priveste chestiunea îndatoririi pârâtei sa vireze catre bugetul de stat contributiile aferente drepturilor salariale cuvenite si neachitate, trebuie aratat ca intimata-pârâta nu a prezentat documente relevante din care sa reiasa executarea corespunzatoare a acestei obligatii legale. Nici unul dintre înscrisurile depuse la dosarul de fond nu atesta îndeplinirea respectivei obligatii, iar din continutul adresei nr. 24574/20.10.2011 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman (act nou depus în recurs) rezulta în mod indubitabil ca intimata-pârâta înregistreaza datorii catre bugetul asigurarilor sociale de stat.
Toate cele ce preced justifica admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în sensul mentionat prin dispozitivul deciziei, cu precizarea ca perioada avuta în vedere a fost cea indicata în cuprinsul cererii introductive de instanta (01.10.2009-03.05.2010), iar nu cea din motivarea recursului (01.09.2009-03.05.2010). Curtea nu putea lua în considerare si luna septembrie 2009, întrucât prima instanta nu a fost sesizata sub acest aspect, iar în recurs este interzisa formularea de noi pretentii (cereri), sens în care sunt prevederile art. 294 Cod Procedura Civila, ce se aplica în mod corespunzator si în recurs în conformitate cu dispozitiile art. 316 din acelasi cod.
1
