Conflict de drepturi. Obligativitatea introducerii cuantumului lunar al primei de stabilitate aferenta anului 2009 în salariul de baza cuvenit personalului sanitar în anul 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009. Nelegalitatea deciziilor d


– Legea nr. 330/2009, art. 3 lit. c)

Cu privire la dreptul reclamantei la prima de stabilitate, instanta de fond a retinut corect ca pâna la abrogarea dispozitiilor art. 412 din OUG 115/2004, prin Legea 330 /2009, prima de stabilitate se acorda personalului din sistemul sanitar în trimestrele II si IV ale fiecarui an calendaristic, în cuantumul stabilit prin hotarârile Guvernului nr. 670/2007 si nr. 578/2008, iar dupa abrogarea acestor dispozitii, conform Anexei II/2 la Legea 330/2009, cuantumul lunar al primei de stabilitate a fost inclus în salariul de baza.

În acest sens, Anexa II/2 la Legea nr.330/2009 are în vedere includerea sporului de stabilitate în coeficientul prevazut în coloana ” Baza” pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de prima de stabilitate, iar nu cu referire la luna decembrie a anului 2009.

Or, una din regulile de interpretare a normelor juridice este aceea ca normele legale trebuie interpretate în sensul în care sa produca efecte juridice, nu în sensul în care nu ar putea produce nici un efect.

Or, una din regulile de interpretare a normelor juridice este aceea ca normele legale trebuie interpretate în sensul în care sa produca efecte juridice, nu în sensul în care nu ar putea produce nici un efect.

Împrejurarea ca în anul 2009, reclamantei nu i-au fost achitate de catre angajator drepturile banesti reprezentând contravaloarea primelor de stabilitate, nu poate afecta existenta dreptului salariatei, întrucât un drept prevazut de lege nu înceteaza prin neîndeplinirea de catre angajator a obligatiei de plata a acestuia.

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 7731 din 25.11.2011)

Prin sentinta civila nr.1778/02.05.2011, Tribunalul Teleorman a admis actiunea formulata de reclamantul Sindicatul “S” din Spitalul Judetean de Urgenta A., în numele si pentru membrul de sindicat G.S., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judetean de Urgenta A.

A obligat pârâtul sa includa în salariul de baza al membrei de sindicat în numele careia a fost promovata actiunea cuantumul lunar al primei de stabilitate aferent anului 2009, începând cu data de 01.01.2010.

A anulat decizia nr.419/09.02.2011 de stabilire a drepturilor salariale pe anul 2011 emisa de pârât.

Totodata, a obligat pârâtul la emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor salariale pe anul 2011, prin includerea în salariul de baza, calculat potrivit prevederilor Legii nr.284/2010, Legii nr. 285/2010 si Ordinului nr. 42/77/2011, a cuantumului lunar al primei de stabilitate.

De asemenea, a obligat pârâtul sa plateasca membrei de sindicat diferentele de salariu rezultat ca urmare a includerii cuantumului lunar al primei de stabilitate pentru intervalul 01.01.2010 – 02.05.2011, cu actualizare la data platii.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca prin decizia nr. 419/2011, pârâtul a procedat începând cu data de 01.01.2011 la încadrarea personalului conform prevederilor art. 2 din Legea 284/2010 si a Ordinului 42/77/2011, iar în salariul de baza stabilit nu s-a inclus cuantumul lunar al primei de stabilitate.

S-a apreciat ca decizia este nelegala pentru urmatoarele considerente:

Dreptul la prima de stabilitate a fost reglementat prin dispozitiile art.412 din OUG 115/2004, care prevedeau ca, pentru asigurarea stabilitatii, personalul din sistemul sanitar beneficiaza în trimestrul al II-lea si al IV-lea ale fiecarui an calendaristic, de câte o prima de stabilitate, iar prin Hotarârea Guvernului nr. 670/2007 si Hotarârea Guvernului nr. 578/28.mai 2008 s-au stabilit cuantumul primei de stabilitate, modalitatea si conditiile de acordare a acestora.

Art.412 din OUG 115/2004 a fost abrogat la data de 12.11.2009 prin art.49 pct.5 din legea cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice .

Prin urmare s-a apreciat ca obligatia pârâtului de a acorda în anul 2009 primele de stabilitate aferente a fost una legala, fiind prevazuta de prevederile art.412 din OUG 115/2004 care sunt imperative si nu conditioneaza acordarea acestui spor de existenta bugetului repartizat în acest scop.

La fel, împrejurarea ca dispozitiile art.412 din OUG 115/2004 au fost abrogate prin Legea 330/2009 nu este de natura a înlatura dreptul la primele de stabilitate aferente anului 2009 întrucât pâna la data abrogarii aceste dispozitii si-au produs efectele juridice în vederea carora au fost edictate.

Faptul ca prin Legea 330/2009 anexa II/2 s-a prevazut includerea în salariul de baza cuvenit personalului sanitar, în conformitate cu actul normativ mentionat, a cuantumului lunar al primelor de stabilitate sustine concluzia ca abrogarea dispozitiilor art. 412 din OUG 115/2004 prin Legea 330/2009 nu a avut ca efect încetarea dreptului la prima de stabilitate, ci doar schimbarea modalitatii de acordare a acestuia, respectiv includerea în salariului de baza a cuantumului lunar, fata de plata în trimestrele II si IV.

În consecinta, constatând ca în anul 2009 nu exista nici o dispozitie expresa privind desfiintarea dreptului reglementat de dispozitiile art. 412 din OUG 115/2004 s-a apreciat ca obligatia pârâtului de a introduce în salariul de baza stabilit conform Legii nr. 330/2009 a cuantumului lunar al primei de stabilitate este evidenta, iar în conditiile în care cele expuse sustin concluzia ca dreptul personalului sanitar de a beneficia in anul 2009 de prima de stabilitate este unul cert, pârâtul avea obligatia de a asigura realizarea efectiva a acestui drept, intentia si vointa legiuitorului fiind ca începând cu 01.01.2010 personalul sanitar sa primeasca drepturi salariale în cuantumul carora sa fie inclus si cuantumul lunar al primei de stabilitate..

În cauza, desi prin sentinta civila nr. 1883/2010 pronuntata de Tribunalul Teleorman, pârâtul a fost obligat sa plateasca în favoarea membrului de sindicat G.S. primele de stabilitate aferente anului 2009 acest lucru nu s-a întâmplat, iar pârâtul nu a motivat în vreun fel de ce salariata nu a beneficiat de acest drept si nici de ce cuantumul lunar aferent celor doua prime de stabilitate nu a fost inclus în salariul de baza începând cu 01.01.2010.

În consecinta, Tribunalul a constatat ca atâta timp cât în anul 2009 personalul sanitar avea dreptul la prima de stabilitate acesta este îndreptatit sa beneficieze de toate efectele pe care aceasta le produce, inclusiv de efectele pe care actele normative ulterioare le leaga de existenta acestui drept .

Ori, în cauza desi s-a pronuntat o hotarâre judecatoreasca prin care pârâtul a fost obligat la plata primelor de stabilitate aferente anului 2009 si desi este de necontestat ca intentia legiuitorului exprimata în nota finala a anexei II/2 din Legea nr. 330/2009 a fost de a include în salariul de baza pentru anul 2010 si cuantumul lunar al primei de stabilitate, acesta a refuzat atât plata drepturilor salariale dupa pronuntarea hotarârii cât si includerea în salariul de baza a cuantumului primelor de stabilitate.

Faptul ca în anul 2009 reclamantei nu i-au fost achitate drepturile banesti reprezentând contravaloarea primelor de stabilitate, nu justifica emiterea de catre pârât a deciziei contestate care a avut ca efect neaplicarea prevederilor Legii 330/2009 si neacordarea, pe acest temei, a drepturilor salariale cuvenite, ceea ce reprezinta o gresita aplicare a prevederilor legale cu consecinta vatamarii aduse personalului îndreptatit la aceasta salarizare .

Chiar daca a intervenit o noua reglementare, în privinta drepturilor reglementate de art. 41^2 din OUG 115/2004, aceasta împrejurare urmeaza sa fie avuta în vedere de angajator începând cu data la care legea a intrat în vigoare, drepturile banesti urmând a se plati de la aceasta data conform noii reglementari, însa cu respectarea principiului expus în art. 3 lit. c din Legea 330/2009, respectiv cu reflectarea în salariul de baza a contravalorii sporului de stabilitate, chiar daca aceasta preluare se regaseste în anexa II/2 la lege sub o alta titulatura, respectiv “cuantumul lunar al primei de stabilitate”.

Prin urmare, în acord cu principiul înscris în art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2009, tribunalul a constatat ca si dupa intrarea în vigoare a noii reglementari suma reprezentând contravaloarea primelor de stabilitate trebuie sa se regaseasca în cuantumul drepturilor salariale, chiar daca poarta o alta titulatura în acord cu termenul noului act normativ.

Fata de cele expuse Tribunalul a apreciat întemeiate pretentiile ce formeaza petitul cererii de chemare în judecata si având în vedere interdictia impusa angajatorului de a modifica prin acte unilaterale un element esential al contractului individual de munca respectiv cuantumul salariului, interdictie care în cazul pârâtului, ca si institutie bugetara se refera la stabilirea de catre acesta cu ignorarea dispozitiilor legale a unui cuantum al salariului care nu reflecta dispozitiile legale ce reglementeaza modalitatea de salarizare a personalului sanitar, a obligat pârâtul sa includa în salariul de baza al reclamantei Gaina Silvia începând cu data de 01.01.2010 a cuantumului lunar al primei de stabilitate aferent anului 2009.

Având în vedere dispozitiile art. 155, 156 si 161 din Codul Muncii precum si faptul ca în cauza din considerentele expuse cuantumul lunar aferent celor doua prime de stabilitate trebuia inclus în salariul de baza al reclamantei începând cu 01.01.2010, instanta a anulat Decizia nr. 419/09.02.2011 emisa de pârât care a fost obligat la emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor salariale pe anul 2011 prin includerea în salariul de baza a cuantumului lunar al primelor de stabilitate, personalul sanitar fiind îndreptatit sa beneficieze atât de efectele pe care dreptul la prima de stabilitate le produce, cât si de efectele pe care actele normative ulterioare, le leaga de existenta acestui drept.

Împotriva sentintei sus-mentionate, au declarat recurs reclamantul si pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant, referitor la capatul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata diferentelor de salariu rezultate ca urmare recalcularii retroactive a salariului începând cu data de 01.01.2010 pâna la data emiterii unei noi decizii de reîncadrare, cu actualizare la data platii, considera ca instanta de fond a apreciat incorect dispunând obligarea pârâtei la plata diferentelor de salariu rezultate ca urmare recalcularii retroactive a salariului începând cu data de 01.01.2010 pâna la data pronuntarii.

Solutia care s-ar fi impus ar fi fost acordarea diferentelor de salariu pâna la emiterea unei noi decizii de stabilire a salariului si în continuare pâna la modificarea codului legislatiei privind salarizarea personalului sanitar.

Fata de cele expuse, solicita admiterea recursului, modificarea în parte a sentintei în sensul admiterii capatului de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferentelor de salariu rezultate ca urmare recalcularii retroactive a salariului începând cu data de 01.01.2010 pâna la data emiterii unei noi decizii de stabilire a salariului, cu actualizare la data platii si în continuare pâna la modificarea codului legislatiei privind salarizarea personalului sanitar.

În motivarea în drept, a cererii de recurs, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât critica sentinta în baza art.304 pct.9 Cod procedura civila în sensul ca, în mod gresit instanta de fond a admis cererea reclamantului.

Considera ca instanta de fond a apreciat gresit probatoriul administrat în cauza si nu a luat în considerare adresa nr.76137/16.12.2010 emisa de Ministerul Sanatatii – Directia Organizare si Politici Salariale din care reiesea cu certitudine ca ” începând cu data de 01.01.2010 în salariul de baza au fost cuprinse sporul de vechime în munca, salariul de merit, sporul de preventie si cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea, potrivit reglementarilor legale în vigoare în anul 2009″.

Sustine recurentul ca salariata nu a beneficiat de prima de stabilitate în anul 2009, fapt pentru care considera ca nici în continuare nu beneficiaza de aceste drepturi si implicit de includerea în salariul de baza a primei de stabilitate.

Pentru aceste considerente, a solicitat sa fie admis recursul, casata sentinta mai sus atacata, sa fie respinsa cererea formulata si mentinuta ca legala si temeinica decizia nr. 419/09.02.2011 emisa de unitatea sanitara.

În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invoca dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila.

Analizând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, precum si, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

În ceea ce priveste recursul declarat de reclamanta, prin sindicat, Curtea retine ca sustinerile acesteia potrivit carora s-ar fi impus acordarea diferentelor de salariu pâna la emiterea unei noi decizii de stabilire a salariului si în continuare pâna la modificarea codului legislatiei privind salarizarea personalului sanitar sunt nefondate întrucât instanta de fond a procedat la o corecta aplicare a prevederilor art. 269 alin.1 din Codul muncii referitor la prejudiciul produs în patrimoniul salariatei ca urmare a calcularii salariului de baza aferent anilor 2010 si 2011 într-un cuantum inferior, prin omiterea primei de stabilitate legal cuvenite. În acest sens, Curtea constata ca una din conditiile în care se declanseaza raspunderea patrimoniala a angajatorului este dovedirea caracterului cert al prejudiciului, neputându-se a se avea în vedere un prejudiciu eventual, care ar fi posibil sa se produca ulterior pronuntarii sentintei, raportat la momentul punerii în a acesteia. În consecinta nu sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 cod proc. civila, invocate de catre recurenta, de natura a atrage admiterea recursului.

Curtea retine ca fiind nefondat si recursul recurentului pârât, instanta de fond procedând la o corecta interpretare si aplicare a legii.

Astfel, cu privire la dreptul reclamantei la prima de stabilitate, instanta de fond a retinut corect ca pâna la abrogarea dispozitiilor art. 412 din OUG 115/2004, prin Legea 330 /2009, prima de stabilitate se acorda personalului din sistemul sanitar în trimestrele II si IV ale fiecarui an calendaristic, în cuantumul stabilit prin hotarârile Guvernului nr. 670/2007 si nr. 578/2008, iar dupa abrogarea acestor dispozitii, conform Anexei II/2 la Legea 330/2009, cuantumul lunar al primei de stabilitate a fost inclus în salariul de baza.

Aceasta întrucât, acelasi act normativ, care abroga dispozitiile privind acordarea primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar în trimestrele II si IV ale fiecarui an calendaristic, statueaza, prin Anexa II/2, includerea cuantumului lunar al primei de stabilitate în salariul de baza.

În acest sens Anexa II/2 la Legea nr.330/2009 are în vedere includerea sporului de stabilitate în coeficientul prevazut în coloana “Baza” pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de prima de stabilitate, iar nu cu referire la luna decembrie a anului 2009.

Împrejurarea ca, în anul 2009, reclamantei nu i-au fost achitate de catre angajator drepturile banesti reprezentând contravaloarea primelor de stabilitate, nu poate afecta existenta dreptului salariatei, întrucât un drept prevazut de lege nu înceteaza prin neîndeplinirea de catre angajator a obligatiei de plata a acestuia.

Curtea apreciaza ca recurentul-pârât nu a dovedit ca salariata nu era îndreptatita, pentru perioada anterioara, la plata primei de stabilitate pentru a fi incidente dispozitiile art. 5 din H.G. nr. 578/2008, iar adresa nr. 76137/16.12.2010 emisa de Ministerul Sanatatii – Directia Organizare si Politici Salariale, invocata ca mijloc de proba în recurs, nu mentioneaza decât generic faptul ca începând cu data de 01.01.2010 în salariul de baza al tuturor categoriilor de personal din sistemul sanitar ar fi fost inclus cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, fara a reprezenta o dovada cu privire la salariul contestat de reclamanta în prezenta cauza.

Curtea retine, de asemenea, ca Tribunalul a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale si în ceea ce priveste decizia de încadrare pe anul 2011, recunoscând dreptul reclamantei si pentru acest an la plata primei de stabilitate, în conditiile în care, nici pentru acesta perioada, nu exista dovada includerii sale în salariu, câta vreme, dupa cum rezulta din continutul deciziei de încadrare nr.419/09.02.2011, aflata la fila 11 din dosarul de fond, nu este fixat un cuantum al primei ca element component al salariului.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.

1