Decizia civila nr.106/R din 13.01. 2009
În speta însa, nu se poate constata savârsirea de catre pârâtul-recurent a unei fapte ilicite prin care sa aduca atingere obligatiilor de serviciu decurgând din contractul individual de sau atributiilor înscrise în fisa postului, întrucât contractul individual de munca nu stabileste atributiile postului, facând referire pentru aceasta la fisa postului, care nu exista.
Or, în conditiile în care contractul individual de munca a fost încheiat cu fractiune de norma de 2 ore pe zi, nespecificând atributiile postului si nefacând referire nici la dispozitiile vreunei legi pentru aceasta, ci prevazând doar încadrarea în functia de “economist”, nu exista niciun temei pentru a considera ca pârâtului îi reveneau toate atributiile legate de tinerea contabilitatii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 82/1991, cu atât mai putin pe cea de declarare a societatii ca platitor de TVA, ce revine reprezentantului legal al acesteia.
Or, în conditiile în care contractul individual de munca a fost încheiat cu fractiune de norma de 2 ore pe zi, nespecificând atributiile postului si nefacând referire nici la dispozitiile vreunei legi pentru aceasta, ci prevazând doar încadrarea în functia de “economist”, nu exista niciun temei pentru a considera ca pârâtului îi reveneau toate atributiile legate de tinerea contabilitatii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 82/1991, cu atât mai putin pe cea de declarare a societatii ca platitor de TVA, ce revine reprezentantului legal al acesteia.
art. 270 Codul muncii; art. 6 pct. 2 din Legea nr. 82/1991
Tribunalul Bucuresti – Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis în parte actiunea precizata, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 5045 lei, reprezentând prejudiciu creat societatii.
În considerente s-a retinut ca pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului fata de angajat, în temeiul art. 270 si urm. Codul muncii, este necesara îndeplinirea cumulativa a mai multor conditii.Din analiza prevederilor art. 271 codul muncii, pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar sa fie întrunite cumulativ urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit, fapta ilicita si personala a salariatului, savârsita în legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia salariatului. Numai îndeplinirea cumulativa a acestor conditii atrage raspunderea patrimoniala, iar lipsa uneia dintre conditiile enumerate înlatura aceasta raspundere.
Calitatea de salariat a pârâtului la data producerii prejudiciului a fost dovedita în cauza.În ceea ce priveste fapta ilicita si personala a salariatului pentru a atrage raspunderea patrimoniala aceasta trebuie sa fie savârsita în legatura cu munca sa. Pârâtul detinea functia de economist si, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, avea obligatia de a consilia conducerea unitatii cu privire la normele legale aplicabile în domeniul economic, sa întocmeasca actele contabile corect si la timp. Tot în sarcina sa cade determinarea, potrivit actelor contabile, a momentului în care societatea devine platitor de TVA si sa anunte conducerea societatii în vederea efectuarii demersurilor legale necesare pentru înregistrarea unitatii ca platitor de TVA. Tot în cadrul obligatiilor de serviciu pentru functia de economist era si întocmirea evidentelor analitice pentru contul 401 “furnizori” conform prevederilor anexei 1, lit. a) pct. 3 din Ordinul 1850/2004.
Pârâtul nu a dus la îndeplinire aceste obligatii stabilite chiar prin si prin contractul individual de munca, iar lipsa fisei postului nu reprezinta un fapt exonerator de raspundere în conditiile în care, prin natura functiei, pârâtul avea niste obligatii speciale.
Prin fapta sa ilicita si personala, salariatul a produs reclamantei un prejudiciu. În urma unui control fiscal efectuat la societatea reclamanta s-a întocmit raportul de inspectie fiscala din 15.11.2006 si procesul-verbal de constatare nr. xxxxxx/15.11.2006 prin care a fost întocmita evidenta analitica pentru contul 401 “furnizori” conform prevederilor anexei 1. lit. a), pct. 3 din Ordinul 1850/2004. Aceasta amenda a fost platita de catre societatea reclamanta prin chitanta nr. xxxxxx.
Reclamanta a platit TVA conform deciziei de impunere nr. xxx/16.11.2006, în suma de 54394 lei, prin OP 21.
De asemenea, reclamanta a platit penalizarile de întârziere aferente TVA conform deciziei de impunere nr. 305/16.01.2006, în suma de 2045 lei la OP 22.
Prin plata penalizarilor de întârziere aferente TVA si plata amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare nr. 0024943/15.11.2006, s-a produs micsorarea activului societatii reclamante cu suma de 5042 lei, fiind înregistrat în acest fel în patrimoniul societatii reclamante un prejudiciu de 5045 lei.
Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita este o alta conditie a raspunderii civile. Prejudiciul înregistrat a fost produs prin fapta pârâtului care nu si-a îndeplinit întocmai si la timp obligatiile de serviciu ce-i reveneau, ocupând functia de economist în cadrul societatii reclamante. Pârâtul nu poate invoca în apararea proprie culpa sau lipsa de diligenta a reclamantei manifestata prin neelaborarea unei fise a postului, având în vedere ca toate aceste sarcini si obligatii ce nu le-a îndeplinit deriva din acte normative si din cerintele pregatirii profesionale aferente postului de economist ce îl ocupa în cadrul societatii reclamante.
Vinovatia salariatului este o alta conditie necesara atragerii raspunderii civile. Pârâtul a încalcat cu vinovatie sarcinile de serviciu prin neîndeplinirea corecta si la timp a evidentelor contabile si prin necomunicarea catre conducerea societatii a momentului în care societatea comerciala a înregistrat depasirea plafonului de scutire.
Instanta a constatat întrunite elementele raspunderii patrimoniale si pentru acest motiv a admis actiunea precizata si obligarea pârâtului la plata sumei de 5045 lei, suma rezultata din plata penalitatilor si amenzii, reprezentând prejudiciul cauzat societatii.
Împotriva sus-mentionatei hotarâri, în termen legal au declarat recurs recurenta SC SC S.R.L. si recurentul PA.
În sustinerea recursului, recurentul persoana fizica arata ca în baza contractului individual de munca a ocupat în cadrul societatii functia de economist principal cu o noma de munca de 2 ore pe zi.
În aceasta calitate , a întocmit actele contabile, pe care le-a prezentat administratorului societatii si unicul asociat, în vederea semnarii acestora si depunerii lor la organele fiscale.Ulterior încetarii raporturilor de munca între recurent si societatea reclamanta, aceasta a fost amendata conform procesului verbal de contraventie nr. xxxxxxx/15.11.2006, pentru faptul ca nu a înregistrat solicitarea sa ca platitor de TVA imediat dupa ce veniturile societatii au depasit plafonul de 35.000 euro.
Apreciaza ca fiind neîntemeiate si chiar abuzive solicitarile reclamantei astfel, suma de 3.000 lei, platita cu titlu de amenda, precum si suma platita cu titlu de penalitate nu sunt rezultatul faptei culpabile a reclamantului.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezulta ca întreaga responsabilitate revine unicului asociat si administrator, acesta neputându-se prevala în prezenta actiune de dispozitiile art. 270 si urm. Codul muncii referitoare la raspunderea contractuala, deoarece, dupa cum rezulta din actele depuse chiar de reclamanta, nu au fost stabilite contractual clauze care sa reglementeze obligatia reclamantului de înregistrare a societatii ca platitor de TVA; în lipsa unei astfel de clauze este evident ca raspunderea recurentului nu putea fi antrenata.
Instanta de fond a stabilit existenta conditiilor necesare identificarii raspunderii civile delictuale, întrucât s-a raportat la încalcarea de catre recurent a obligatiilor legale ce-i reveneau în raport de functia detinuta, respectiv de economist.
Or, încalcarea unei obligatii legale atrage incidenta raspunderii civile delictuale, pe când în cazul raporturilor de munca, este vorba doar de raspunderea civila contractuala.
Pentru a angaja acest tip de raspundere, este necesara existenta unui contract care sa prevada drepturile si obligatiile partilor semnatare, obligatii a caror încalcare ar atrage evident raspunderea civila contractuala.
Între parti nu a existat o clauza contractuala a carei încalcare sa atraga raspunderea recurentului, motiv pentru care întreaga motivatie a instantei de fond bazata pe raspunderea civila delictuala este eronata.
Cât priveste recursul declarat de pârâtul PA, Curtea retine ca este fondat, întrucât natura raspunderii patrimoniale a carei angajare se urmareste, este contractuala, avându-si originea în raporturile de munca existente între parti si atestate prin contract încheiat în forma scrisa, însa temeiul antrenarii acesteia se afla tot în savârsirea unei fapte ilicite, de încalcare a unei obligatii legale ori contractuale în legatura cu munca, prin care se creeaza o paguba în patrimoniul angajatorului, din aceasta perspectiva, toate conditiile de existenta a raspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicita, culpa, raport de cauzalitate si prejudiciu, regasindu-se si în cazul raspunderii patrimoniale a angajatului.
În speta însa, nu se poate constata savârsirea de catre pârâtul-recurent a unei fapte ilicite prin care sa aduca atingere obligatiilor de serviciu decurgând din contractul individual de munca sau atributiilor înscrise în fisa postului, întrucât contractul individual de munca nu stabileste atributiile postului, facând referire pentru aceasta la fisa postului, care nu exista.
În consecinta, în absenta fisei postului care sa specifice atributiile ce reveneau angajatului cu timp limitat, pentru ca acesta sa fie în masura sa si le exercite, urmare a cunoasterii lor cu exactitate, nu se poate retine savârsirea cu vinovatie a unei fapte de nerespectare a sarcinilor de serviciu care sa stea la baza atragerii raspunderii sale patrimoniale.
