În motivare, reclamantul a arătat că prin lucrarea nr.XXX, pârâta susţine că s-a sesizat din oficiu la faptul că el, în calitate de deputat, nu ar fi respectat regimul juridic al conflictului de interese şi incompatibilităţilor, întrucât a avizat Contractul de muncă încheiat de Camera Deputaţilor cu fratele său, L.I., angajat în funcţia de şofer la Biroul Parlamentar L.G.
În considerentele Raportului de evaluare, pârâta susţine că s-ar fi încălcat prevederile art. 70 şi art.71 din Legea nr.161/2003, fără a aduce dovezi în acest sens şi în urma unei evaluări care, deşi a durat aproape 1 an ( 16.11.2010 – 07.11.2011 ), nu a depăşit bariera superficialităţii.
A considerat ca false afirmaţiile pârâtei potrivit cărora el ar fi propus angajarea şi ar fi avizat contractul de muncă al „soţiei” (pag. 4, fraza finală din Raportul de evaluare), precum şi Concluzia nr.l, privind angajarea fratelui său în funcţia de „expert” (pag. 5 din Raport).
A mai arătat că dispoziţiile art.70-79 din Titlul IV al Legii nr.161/2003, reglementează conflictul de interese pentru persoanele care ocupă funcţiile şi demnităţile publice prevăzute la art.72-79, între care nu se află şi calitatea de deputat. Alte conflicte de interese sunt prevăzute la art.99 – 1001 din Legea nr.161/2003 care nu se aplică, de asemenea, membrilor Parlamentului.
Astfel, norma juridică generală prevăzută la art.70-71 nu se poate invoca făcând abstracţie de normele juridice speciale prevăzute la art.72-79 din Titlul IV al Legii nr.161/2003.
De altfel, nici legea specială, Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, nu reglementează pretinsul conflict de interese invocat de pârâtă.
Formularea acuzaţiilor privind pretinsul conflict de interese nu ţine cont de cadrul legal în vigoare cu privire la Biroul Parlamentar.
Potrivit prevederilor art.38 alin.(6) din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în cazul angajării personalului birourilor parlamentare ale deputaţilor, pe baza unui contract de muncă pe durata determinată, încadrarea salariaţilor se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaţilor, la propunerea deputaţilor în cauză.
De asemenea, în conformitate, cu prevederile art.26 alin.(8) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor Camerei Deputaţilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.922/14.11.2006, numirea în funcţii a personalului la birourile parlamentare din circumscripţiile electorale se face la propunerea deputatului respectiv.
La avizarea Contractului de muncă nr.3206 au fost respectate prevederile legale sus-menţionate, iar cerinţele de legalitate au fost verificate de compartimentele de specialitate ale Camerei Deputaţilor, prealabil emiterii Ordinului Secretarului General de numire în funcţie a persoanei în cauză.
Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Serviciilor Camerei Deputaţilor, asigurarea condiţiilor organizatorice, materiale şi asistenţa de specialitate pentru pregătirea şi desfăşurarea activităţii parlamentare este în sarcina Secretariatului General, căruia îi revine şi responsabilitatea de a încheia în condiţii legale contractele de muncă ale personalului din circumscripţiile electorale. Ori, Secretarul General al Camerei nu a refuzat propunerea referitoare la angajarea d-lui L.I., evident pentru motivul că nu a existat nici un impediment legal.
A mai susţinut că în mod tendenţios pârâta a invocat realizarea unui “folos material” în sumă de 31.402 lei, care reprezintă, în realitate, remuneraţia cuvenită pentru desfăşurată, aşa cum se prevede la art.159 alin. (1) şi (2) din Codul Muncii, de un şofer, în perioada ianuarie 2005 – februarie 2011, ceea ce corespunde unui mediu lunar net de 424 lei.
În fine, a mai invocat reclamantul, Hotărârea privind interpretarea unitară a art.38 alin.(6) din Legea nr.96/2006 adoptată la data de 18.10.2011 de Comisia permanenta a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr.29/C/19.10.2011, apreciind că în cauza dedusă judecăţii nu poate fi vorba despre un conflict de interese, imparţialitatea şi integritatea sa nefiind în mod întemeiat şi dovedit contestate.
A solicitat admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare contestat, ca fiind nelegal şi netemeinic.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 176/2010, ale Legii nr. 161/2003, ale Legii nr. 96/2006 şi Hotărârea din 18.10.2011 şi ale Legii nr. 53/2003.
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată şi constatarea ca legală şi temeinică a evaluării efectuate de pârâtă, privind starea de conflict de interese în care s-a aflat reclamantul, întrucât a propus angajarea fratelui său si a avizat contractul individual de muncă al acestuia în cadrul Biroului Parlamentar – Circumscripţia electorală nr. XX Suceava, încălcând astfel prevederile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
A apreciat, ca neîntemeiate, apărările reclamantului privind legalitatea încheierii contractului individual de muncă, prin care fratele său a fost angajat în cadrul Biroului Parlamentar – Circumscripţia electorală nr.XX Suceava
A arătat că la data de 15.11.2010, în temeiul art. 12 alin.(1) şi alin.(2) lit. b} din Legea nr. 176/2010 privind Integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu în lucrarea nr. XXX ca urmare a publicării unui articol dintr-un ziar, cu privire la faptul că reclamantul, deputat în Parlamentul României, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor.
Astfel, în scopul verificării aspectelor semnalate, în temeiul dispoziţiilor art. 8, art. 10 lit. a, b, e şi f din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative s-a procedat la informarea reclamantului cu privire la declanşarea procedurii de evaluare a regimului juridic al incompatibilităţilor şi a conflictului de interese, în perioada în care acesta a exercitat demnitatea de deputat în Parlamentul României. Această informare s-a efectuat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înregistrată la Agenţia Naţională de Integritate sub nr. 91707/G/II/22.12.2010, scrisoare pe care aceasta a primit-o de la oficiul poştal la data de 29.12.2010, aşa cum rezultă din confirmarea de primire semnată de destinatar.
În temeiul art. 15 alin 1 din Legea nr. 176/2010, s-au solicitat documente şi informaţii nepublice de la instituţii şi autorităţi publice ce le deţin şi care sunt necesare desfăşurării activităţii de evaluare, comparativ cu cele cuprinse în declaraţiile de avere şi de interese, depuse de dl. L.G. în perioada 2008 şi până în prezent. Datele solicitate au fost transmise în termenul prevăzut de lege.
Urmare a analizării datelor şi documentelor primite s-a conturat existenţa unor indicii referitoare la încălcarea legislaţiei în materia conflictelor de interese în sensul prevăzut de art.70 şi a dispoziţiilor art. 2531 din Codul Penal al României, prin propunerea de angajare a fratelui său şi avizarea contractului de muncă al acestuia.
A susţinut pârâta că prin solicitarea adresată Secretariatului General al Camerei Deputaţilor de încadrare în muncă a fratelui acestuia, în funcţia de şofer, în cadrul Biroului parlamentar al reclamantului, în calitate de deputat, şi prin încheierea contractului individual de muncă nr.3206, avizat şi de către reclamant au fost încălcate prevederile art. 70, 71 şi 72 din Legea nr. 161/2003, reclamantul având un interes personal în ceea ce priveşte angajarea fratelui său.
De asemenea, prin Contractul individual de muncă nr.3206/30.12.2004, precum şi cel încheiat sub acelaşi număr la data de 30.12.2008 reclamantul a propus şi a avizat angajarea fratelui său L.I., pe postul de şofer în cadrul Biroului parlamentar personal.
Veniturile obţinute de dl. L.I. din activităţile prevăzute în contractul individual de muncă nr. 3206/30.12.2004, precum şi cel încheiat sub acelaşi număr la data de 30.12.2008, în perioada ianuarie 2005 – 07.03.2011, au fost în cuantum net de 31.402 lei.
În fine, a invocat pârâta şi prevederile art.25 alin.1 şi 2 din Legea nr.176/2010.
Prin sentinţa nr.29 din 26.01.2012, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea şi a anulat Raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, reţinând următoarele:
Reclamantul L.G. a supus controlului de legalitate raportul de evaluare din data de 7.11.2011 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care la capitolul IV „CONCLUZII” s-a constatat că nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a propus angajarea fratelui său, domnul L.I. Iosif în funcţia de expert la Biroul parlamentar şi a avizat contractul individual de muncă al acestuia, încălcând astfel prevederile Legii nr. 161/ 2003.
Prin punctul III al raportului de evaluare s-a reţinut de către emitentă că reclamantul a încălcat legislaţia în materia conflictelor de interese prevăzută de art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. A reţinut Agenţia Naţională de Integritate că potrivit principiilor enunţate în art. 70 şi art. 71 din actul normativ menţionat, persoanele care deţin funcţii publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră şi imparţială faţă de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de poziţiile pe care le deţin şi să obţină anumite beneficii pentru ei, rudele sau alte persoane, în considerarea funcţiei lor.
Se reţine în continuare că, prin propunerea angajării şi avizarea contractului individual de muncă al fratelui său, reclamantul nu a manifestat o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele patrimoniale ale sale şi ale familiei sale.
Pentru soluţionarea cauzei, Curtea a reţinut că, instituirea regimului incompatibilităţilor şi conflictului de interese în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice reprezintă restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi prevăzute în Constituţie.
Conform dispoziţiilor din art. 53 din legea fundamentală, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi este posibilă numai prin lege şi numai dacă se impune pentru situaţiile expres prevăzute în acest articol.
Fiind instituite cu titlu de excepţie, dispoziţiile prin care se reglementează conflictul de interese sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Din lecturarea Legii nr.161/2003 rezultă că în materia conflictului de interese nu există nici o dispoziţie care să se refere la deputaţi sau senatori. Lipsa reglementării a fost adesea criticată de analiştii politici care au susţinut că o asemenea omisiune nu ar fi întâmplătoare. Cu toate acestea nici prin actele normative ulterioare care au completat şi modificat legea de bază nu au fost enumerate situaţiile în care deputaţii sau senatorii se află în conflict de interese.
Constituind restrângeri ale exerciţiului unor drepturi civile, situaţiile în care o persoană se află în conflict de interese nu se poate face numai în baza principiilor generale prevăzute în art. 70 şi 71 din Legea nr.161/2003, fără ca dispoziţiile legale să prevadă situaţiile în care deputaţii şi senatorii sunt în conflict de interese.
Extinderea interpretării legii şi aplicarea ei la persoane care ocupă funcţii de demnitate publică fără o prevedere expresă constituie un exces de putere în sensul art. 2 alin. 1 lit. n din Legea 554/2004, adică o exercitare a dreptului de apreciere al Agenţiei Naţionale de Integritate prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Interpretarea dată de pârâtă dispoziţiilor art. 70 şi 71 din Legea nr.161/2003 şi extinderea lor la alte categorii de demnitari decât cele la care legea se referă expres constituie şi o încălcare a dispoziţiilor art. 10 din , cu aplicabilitate generală în materia drepturilor civile. Acest articol interzice analogia şi dispune că „Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.”
Manifestarea excesului de putere justifică acţiunea reclamantului în contencios administrativ, astfel încât în temeiul art. 8 alin. 1 şi art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004, Curtea a admis acţiunea şi a anulat raportul de evaluare întocmit de pârâtă şi supus controlului de legalitate în prezenta cauză.
