– OUG nr. 1/2010, art. 1
O prima critica invocata vizeaza pretinsa încalcare a prevederilor art. 1 alin. 3 si 4 din OUG nr. 1/2010, recurentul reclamant sustinând ca reîncadrarea nu s-a realizat prin asimilarea cu o functie similara si existenta din cadrul M.A.I., ci cu o functie pentru care, la acea data, nu exista personal încadrat pe acel post, ocuparea urmând sa survina ulterior, in timp.
Critica este neîntemeiata, întrucât dispozitia legala citata de recurent nu prevede conditia ca functia cu care se face asimilarea sa fie aferenta unui post efectiv ocupat. Dupa cum se poate observa cu claritate, stabilirea unui nivel de salarizare aferent unei functii din cadrul M.A.I., in luna decembrie 2009, nu este conditionata de ocuparea postului aferent, fiind vorba despre o simpla aplicare a unei grile de salarizare, conditia fiind aceea ca functia cu care se face asimilarea sa existe in nomenclatorul de functii al M.A.I.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 107 din 11.01.2012)
Prin sentinta civila nr.4860/12.05.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Sindicatului N.P.V invocate de intimata ANRSC.
De asemenea, a respins contestatia formulata de contestatoarea V.D.G. reprezentata de Sindicatul N.P.V. împotriva deciziei nr. 36/29.03.2010 si a deciziei nr. 82/29.03.2010 emisa de ANRSC ca neîntemeiata.
Totodata, a respins pe cale de consecinta capetele de cerere accesorii privind repunerea partilor în situatia anterioara emiterii deciziei contestate; a respins cererea de chemare în garantie a MAI formulata de intimata ca ramasa fara obiect.
În considerente a retinut cu privire la exceptia lipsei calitatii de reprezentant al reprezentantului reclamantei invocata prin întâmpinare, ca potrivit prevederilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor, în forma în vigoare la data cererii de chemare în judecata, “Organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, în fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi.
În exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel în cauza se opune sau renunta la judecata.
Tribunalul a mai retinut si prevederile art. 67 alin. 1 din codul de procedura civila, în conformitate cu care “partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar”, coroborate cu cele ale art. 70 din Codul de procedura civila, din a carui interpretare rezulta faptul ca dreptul de reprezentare poate sa izvorasca din mandat (procura data unui tert sau unui avocat) sau din lege.
Atât prevederea din norma speciala (art. 28 din Legea nr. 54/2003) cât si codul de procedura civila, în art. 69, permit titularului drepturilor procesuale, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislatia muncii, de a-si exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Or, nu are relevanta sub aspectul existentei mandatului la data cererii de chemare în judecata împrejurarea ca ulterior introducerii actiunii reprezentatului i-a încetat calitatea de salariat si calitatea de membru de sindicat, întrucât, pentru verificarea calitatii de reprezentant este necesara dovedirea acesteia la data cererii de chemare în judecata iar pe de alta parte sindicatul apara drepturile membrilor sai de sindicat dobândite în perioada în care aveau aceasta calitate, astfel ca poate reprezenta si pe fostii salariati daca drepturile lor decurg din executarea contractelor colective de munca si contractelor individuale de munca, respectiv deriva din calitatea acestora de salariat, indiferent ca la momentul promovarii actiunii contractul individual de munca sau colectiv de munca a încetat.
Fata de cele mai sus retinute a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Sindicatului invocata de intimata ANRSC ca neîntemeiata.
Totodata, a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata, având în vederea ca încetarea ulterioara, la data de 22.09.2010 a Contractului individual de munca al salariatei reclamante nu produce efecte asupra perioadei în care contractul individual de munca a fost executat, astfel încât, salariatul concediat poate solicita anularea unor acte de modificare a contractului sau individual de munca si restabilirea situatiei anterioare pe perioada în care contractul individual de munca si-a produs efectele, începând cu luna aprilie 2010 si pâna la data de 22.09.2010, indiferent de intervenirea cauzei de încetare a contractului de munca, cu consecinta ca atât efectele nulitatii cât si ale repunerii partilor în situatia anterioare pot opera numai pe perioada în care contractul de munca a fost în fiinta. Intervenirea unei cauze de încetare a contractului individual de munca pe parcursul procesului nu face inadmisibila cererea prin care se solicita reglementarea raporturilor de munca pâna la data încetarii sub aspectul drepturilor care i se cuvin în baza contractului individual de munca încetat pe durata lui de valabilitate.
Reclamanta a fost angajata institutiei pârâte în temeiul contractului individual de munca nr. 227/2008, modificat prin actul aditional din data de 25.01.2010 în functia de Expert gradul II cu un salariu de încadrare negociat de 2000 lei la care se adaugau sporurile prevazute de lege si Contractul Colectiv de Munca respectiv indemnizatia de dispozitiv 25 % si sporul de confidentialitate 10 %.
A.N.R.S.C. a fost o institutie de specialitate a administratiei publice centrale, ce se finanta din surse proprii, conform prevederilor art. 15 din Lege nr. 51/2006 din 08/03/2006 a serviciilor comunitare de utilitati publice:
Activitatea A.N.R.S.C. se finanteaza integral din venituri proprii obtinute din tarifele percepute pentru acordarea licentelor, din tarifele percepute pentru eliberarea autorizatiilor, din tarifele pentru consultanta si prestari de servicii acordate la cerere, din contributii ale operatorilor de servicii de utilitati publice aflati în sfera sa de reglementare sau ale organismelor internationale, precum si din alte surse, potrivit prevederilor legale privind finantele publice.
Modalitatea de stabilire si aprobare a nivelului tarifelor si al contributiilor mentionate la alin. (1) se prevede în regulamentul de organizare si functionare al A.N.R.S.C.
A.N.R.S.C. întocmeste anual bugetul propriu de venituri si cheltuieli, în conformitate cu normele metodologice în vigoare
Salarizarea personalului din cadrul institutiei pârâte se facea potrivit art. 19 din Legea nr. 51/2006 din 08.03.2006 a serviciilor comunitare de utilitati publice, pe baza de negociere individuala în conformitate cu reglementarile legale în vigoare, cu prevederile regulamentului de organizare si functionare si ale contractului colectiv de munca.
Potrivit art. 19 alin. 1 personalul A.N.R.S.C. este constituit din salariati angajati pe baza de contract individual de munca.
Salarizarea personalului A.N.R.S.C. se stabileste în conformitate cu reglementarile legale în vigoare.
Angajarea, promovarea, precum si modificarea sau încetarea raporturilor de munca ale personalului din aparatul propriu al A.N.R.S.C. se fac în conformitate cu reglementarile legale în vigoare, cu prevederile regulamentului de organizare si functionare si ale contractului colectiv de munca si se aproba prin decizie a presedintelui, în conditiile legii.
Pe parcursul derularii raporturilor de munca, urmare a semnarii Memorandumului de întelegere dintre Comunitatea Europeana si România, încheiat la Bucuresti si Bruxelles la data de 23 iunie 2009 si Acordului stand-by încheiat între România si Fondul Monetar International, în vederea respectarii acestor angajamente, Guvernul României a avut obligatia adoptarii imediate a unui pachet legislativ prin care sa fie implementate cerintele impuse de aceste institutii internationale. în acest sens si pentru reducerea efectelor crizei economice, au fost adoptate o serie de acte normative, instituind masuri cu caracter exceptional incidente activitatii autoritatilor si institutiilor publice, între care si ANRSC
Ca urmare a fost adoptata Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 09 noiembrie 2009.
Obiectul de reglementare al acestui act normativ vizeaza reorganizarea unor autoritati si institutii publice, corelativ cu masuri specifice de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar si de instituire a unei discipline financiar-bugetare la nivelul anumitor entitati juridice, precum si masuri pentru sustinerea mediului de afaceri.
Astfel, prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de faceri si respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International – publicata în M. Of. Partea I nr.761/09.11.2009, pârâta a fost supusa unui proces de reorganizare prevazut de acest act normativ, reorganizare ce se realizeaza prin urmatoarele modalitati: reducerea de posturi din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice; schimbarea regimului de finantare a unor autoritati sau institutii publice, prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat si finantarea cheltuielilor de la bugetul de stat.
Potrivit art. 4 alin. (1) Autoritatile si institutiile publice înfiintate prin lege, ordonanta de urgenta a Guvernului sau ordonanta a Guvernului, supuse reorganizarii potrivit prezentei legi, precum si modalitatea de reorganizare sunt prevazute în anexa nr. I.
Astfel, la anexa nr. I pct. 43 figureaza A.N.R.S.C., ce urmeaza a se reorganiza prin reducere de posturi si schimbarea regimului de finantare, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor.
Prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, nationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, potrivit art. 7 alin. (1) si (4), A.N.R.S.C. este institutie publica cu personalitate juridica, în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor fiind reorganizata prin reducerea numarului de posturi si prin schimbarea modalitatii de finantare, astfel A.N.R.S.C. a trecut de la sistemul de finantare integral din venituri proprii, la sistemul de finantare integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor.
În temeiul Legii nr. 329/2009, Executivul a adoptat Hotarârea Guvernului nr. 1383/2009 din 18.11.2009 privind modificarea Regulamentului de organizare si functionare a Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 671/2007, si pentru reglementarea unor aspecte determinate de aplicarea masurilor de reorganizare stabilite de Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, act normativ în care se stipuleaza expres faptul ca finantarea cheltuielilor de personal si a celor aferente functionarii A.N.R.S.C. se asigura integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor” – art. 1 pct. 3, iar salarizarea personalului ANRSC se stabileste în conformitate cu reglementarile legale în vigoare art. 1 pct. 2.
Astfel, prin Hotarârea Guvernului nr. 1383/2009 din 18/11/2009 (adoptata in executarea Legii nr. 329/2009) si prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, nationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International au intervenit modificari esentiale ale statutului A.N.R.S.C., constând in:
– finantarea cheltuielilor de personal si a celor aferente functionarii A.N.R.S.C. se asigura integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor. Asadar, A.N.R.S.C. nu se mai finanteaza din venituri proprii, iar bugetul prin care se finanteaza cheltuielile de personal nu mai este bugetul propriu de venituri si cheltuieli, ci bugetul de stat;
– salarizarea personalului A.N.R.S.C. nu se mai face conform CCM, in regim extrabugetar, ci este stabilita prin lege potrivit reglementarilor legale in vigoare.
La data intrarii in vigoare a Legii nr. 329/2009, prevederile legale aplicabile personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat se regaseau in O.G. nr. 10/2008.
Cum la acel moment salarizarea personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat era reglementata prin O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale si care cuprinde la Anexa nr. 1 b salarizarea personalului din Ministere, alte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor, serviciile Administratiei prezidentiale, Aparatul de Lucru al Guvernului si aparatul Parlamentului României, institutia pârâta urma sa procedeze la renegocierea contractului colectiv de munca pe baza grilelor de salarizare mai sus mentionate si la reîncadrarea personalului corespunzator studiilor si vechimii în specialitate, pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, potrivit legii.
Cu privire la actele normative aferente domeniului salarizarii personalului în sectorul bugetar, în speta Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 09 decembrie 2009, act normativ care reglementeaza sistemul de salarizare a personalului din sectorul bugetar cuprinzând salariile de baza, soldele functiilor de baza si indemnizatiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele si alte drepturi, corespunzatoare fiecarei categorii de personal din sectorul bugetar – Tribunalul a retinut ca în lipsa reîncadrarii personalului intimatei corespunzator studiilor si vechimii în specialitate, pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, potrivit legii, prevederile acestui act normativ nu au fost aplicate de catre pârâta A.N.R.S.C. , datorita existentei, în derulare, a Contractului colectiv de munca la nivelul institutiei, act juridic garantat de prevederile art. 41 alin. 5 din Constitutia României, republicata, pâna la expirarea acestuia (30.03.2010).
Executivul, constatând existenta anumitor omisiuni în legile mentionate prin lipsa unor norme juridice incidente institutiilor a caror salarizare era reglementata prin Contracte colective de munca, precum pârâta A.N.R.S.C., în vederea asigurarii salarizarii corecte si unitare a salariilor personalului bugetar, a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în domeniul bugetar, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, act normativ care, astfel cum reiese în mod expres din preambulul acestuia, reglementeaza modul de încadrare si salarizare unitara a personalului institutiilor finantate integral din venituri proprii, al caror regim de finantare s-a schimbat în baza Legii nr. 329/2009, dupa expirarea contractelor colective de munca negociate – în speta pârâta A.N.R.S.C. .
Asadar, în baza acestui act normativ, Executivul a reglementat expres situatia personalului din acele institutii, precum pârâta A.N.R.S.C., care la data intrarii în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice avea în vigoare un Contract colectiv de munca negociat.
Prevederile art.1 din actul normativ susmentionat dispuneau în sensul ca: “Salarizarea personalului autoritatilor si institutiilor publice care si-au schimbat regimul de finantare, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/20099 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, din institutii finantate integral din venituri proprii în institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat se realizeaza potrivit prevederilor contractelor colective de munca legal încheiate, pâna la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, pâna la împlinirea termenelor contractelor colective de munca, conducatorul autoritatilor si institutiilor prevazute la alin. (1) va proceda, dupa caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activitatii prin reducerea numarului de posturi, în conditiile legii.
Dupa împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de munca, personalul mentionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile functii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzator atributiilor, responsabilitatilor si competentelor specifice postului, prin asimilare cu functiile din institutia care îl preia în structura, subordine ori în finantare, dupa caz.
Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevazut în luna decembrie 2009 pentru functiile similare celor pe care a fost reîncadrat din institutia sau autoritatea care îl preia în structura, subordine sau în finantare, dupa caz. Acestui personal i se acorda si sporurile prevazute în notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr.330/20099 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, care se includ în salariul de baza, precum si indemnizatia de conducere, dupa caz.
Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevazute la alin. (4), se stabileste de conducatorul institutiei sau autoritatii publice, astfel încât sa se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite”.
Drept urmare, art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr. 1/2010 stipuleaza ca “dupa împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de munca, personalul mentionat la alin. 1 – (al autoritatilor si institutiilor publice care si-au schimbat regimul de finantare, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009) va fi reîncadrat pe noile functii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzator atributiilor, responsabilitatilor si competentelor specifice postului, prin asimilare cu functiile din institutia care îl preia în structura, subordine sau finantare, dup caz” – în speta prin asimilare cu functiile din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, în a carei subordonare financiara se afla pârâta A.N.R.S.C.
Totodata, potrivit art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 1/2010, “drepturile salariate ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevazut în luna decembrie 2009 pentru functiile similare celor pe care a fost reîncadrat din institutia sau autoritatea care îl preia în structura, subordine sau în finantare, dupa caz. Acestui personal i se acorda si sporurile prevazute în notele la anexa nr. I/1 la Legea – cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, care se includ în salariul de baza, precum si indemnizatia de conducere, dupa caz”.
Mai mult decât atât, potrivit alin.5 al art. 1 din acelasi act normativ, “cuantumul individual al drepturilor salariate, inclusiv al sporurilor prevazute la alin. 4, se stabileste de conducatorul institutiei sau autoritatii publice, astfel încât sa se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite” – în speta, Secretariatul General al Guvernului.
În consecinta, “prin O.U.G. nr. 1/2010 s-au adoptat atât norme de aplicare a Legilor nr. 329/2009 si nr. 330/2009, cât si dispozitii cu incidenta generala/permanenta”, obligatorii atât pentru angajator, în speta pârâta A.N.R.S.C., cât si pentru angajatii din sectorul public, fiind fara echivoc faptul ca aceste norme juridice produc efecte directe asupra raportului de munca dintre salariat si angajator.
În vederea implementarii masurilor de constrângere bugetara în privinta cheltuielilor de personal, în baza acestui act normativ a operat reorganizarea de fond si schimbarea regimului de finantare a A.N.R.S.C. – institutie care pâna la data intrarii în vigoare a acestei legi a avut regimul juridic de institutie autonoma extrabugetara, finantata integral din venituri proprii, cu buget de venituri si cheltuieli propriu si cu personal contractual încadrat în baza contractelor individuale de munca negociate si a contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul institutiei. Astfel, odata cu intrarea în vigoare a acestei legi, A.N.R.S.C. a devenit institutie publica finantata integral de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, în a carei subordonare financiara a fost trecuta, veniturile încasate fiind varsate integral la bugetul de stat.
În aplicarea acestor prevederi legale pârâtul a procedat dupa data intrarii în vigoare a acestor acte normative si expirarea Contractului colectiv de munca aplicabil, la reîncadrarea personalului corespunzator studiilor si vechimii în specialitate, pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, potrivit legii.
Drept urmare M.A.I. – Directia Generala Resurse Umane transmite A.N.R.S.C. adresa nr. 290836/Adm.P./DGRU/26.03.2010 prin care s-a aprobat de catre ministrul Administratiei si Internelor statul de personal la data de 31.03.2010 (anexa nr. 3).
Drepturile salariale, potrivit adresei nr. 289632/Adm.P./D.G.R.U./l 06.02.2010 “se stabilesc la nivelul prevazut în luna decembrie 2009 pentru functiile similare celor pe care se realizeaza reîncadrarea în Ministerul Administratiei si Internelor. Personalului reîncadrat i se acorda si sporurile prevazute în notele la Anexa nr. 1/1 din Legea nr. 330/2009, care se include în salariul de baza, precum si indemnizatia de conducere, dupa caz.”(anexa nr. 4).
În acest context, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 1/2010, cu avizul ordonatorului principal de credite, angajatorul reprezentat prin presedintele A.N.R.S.C. a adoptat decizia nr. 36/2010 prin care au fost aprobate reîncadrarea personalului A.N.R.S.C. si drepturile salariale stabilite conform dispozitiilor art. 1 alin. (4) si alin. (5).
Afirmatia potrivit careia anexa la decizia nr. 36/2010 nu este stat de personal, ci un tabel în care sunt enumerate numele angajatilor, urmeaza a fi înlaturata, întrucât statul de personal la data de 31.03.2010 conform Legii nr. 330/2009 si OUG nr. 1/2010, este avizat de ordonatorul principal de credite, transmis cu adresa nr. 290836/Adm.P./D.G.R.U./26.03.2010 si înregistrat la ANRSC cu nr. 3416554/M.L.M./29.03.2010
În acest context legislativ au fost emise Deciziile nr. 36/29.03.2010 si nr. 82/29.03.2010 emise de Presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice contestate, prin care s-a procedat la reîncadrarea personalului pe noile functii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzator atributiilor, responsabilitatilor si competentelor specifice postului, prin asimilare cu functiile din M.A.I. si drepturile salariale de care beneficiaza personalul A.N.R.S.C. stabilite la nivelul prevazut în luna decembrie 2009 pentru functiile similare celor pe care acesta este reîncadrat, conform statului de personal din anexa.
A fost comunicata contestatorului Decizia nr. 36/29.03.2010 prin care a fost reîncadrat în functia de expert, grad profesional IA, gradatia 5, pozitia nr. 44 în statul de personal, cu un salariu de baza de 2609 lei.
În acest context, în anul 2010 intimata se reorganizeaza si îsi schimba regimul de finantare stabilind noua salarizare a personalului precum si încadrarea, ca urmare contestatorul este asimilat în vederea stabilirii drepturilor salariale pe cu functia de expert, grad profesional IA, gradatia 5, pozitia nr. 44 în statul de personal, cu un salariu de baza de 2609 lei.
Încadrarea personalului pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, a avut loc conform reglementarilor privind salarizarea personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat.
Cum la acel moment salarizarea personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat era reglementata prin Legea nr. 330/2009 care facea trimitere cu privire la reîncadrarea existenta la 31.12.2009 potrivit O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale si care cuprinde la Anexa nr. 1b salarizarea personalului din Ministere, alte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor, serviciilor Administratiei prezidentiale, Aparatul de Lucru al Guvernului si aparatul Parlamentului României, institutia pârâta a procedat la reîncadrarea personalului corespunzator studiilor si vechimii în specialitate, pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, potrivit legii, astfel încât reclamantul a fost reîncadrat în functia de expert, grad profesional IA, gradatia 5, pozitia nr. 44 în statul de personal, cu un salariu de baza de 2609 lei, la nivelul maxim al grilei de salarizare pentru functii de executie, prevazuta în anexa nr. 1b, fiind singurul act normativ ce se putea aplica cu privire la încadrarea si salarizarea personalului pârâtului, în lipsa unor legi speciale de salarizare aplicabile acestuia.
Din aceasta perspectiva, încadrarea efectuata de intimata în aplicarea acestor prevederi legale este conform cu reglementarea legala, reclamanta nemaiputând beneficia de drepturile salariale negociate individual sau colectiv, stabilite în baza actelor încheiate anterior intervenirii modificarii legislative.
Cu privire la pretinsa modificare unilaterala a contractului individual de munca al contestatorului dispusa de angajator cu nerespectarea prevederilor legale se retine urmatoarele:
În conformitate cu prevederile art. 157 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, sistemul de salarizare al personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege.
În acest context, tribunalul constata ca prevederile legale consfintesc principiul prestabilirii drepturilor salariale ale personalului din autoritatile si institutiile publice prin lege, ceea ce presupune ca salarizarea personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, ca nu pot fi negociate clauze contractuale referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Prin urmare, atâta vreme cât drepturile salariale ale personalului bugetar sunt prestabilite prin lege, angajatorul este evident obligat sa procedeze la încadrarea personalului pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, conform reglementarilor privind salarizarea personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, aceste dispozitii, (decizii, ordine, acte interne. etc.) de reîncadrare, fiind însa acte unilaterale ale angajatorului de aplicare a legii, respectiv de stabilirea a salariului de baza pentru personalul contractual care la nivelul anului 2009 se face pe baza normelor metodologice pentru evaluarea performantelor profesionale individuale ale personalului din sectorul bugetar, aprobate potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 154/19988, Legea nr. 330/2009 intrând în vigoare în privinta acestei categorii de personal începând cu data de 01.01.2010.
Evident ca salariatii reîncadrati au dreptul sa conteste încadrarea facuta de angajator, însa, actul de încadrare ramâne un act unilateral, fata de sistemul de salarizare, actele bilaterale dintre parti nemaiputând privi, negocia sau stabili drepturi prestabilite.
Or, dupa cum am mentionat mai sus, fata de schimbarea regimului de finantare a pârâtului si în conditiile în care salarizarea personalul propriu se face conform reglementarilor privind salarizarea personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, în cauza sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. 4 teza II din Codul muncii, în conformitate cu care sunt exceptate de la încheierea unui act aditional la contractul individual de munca situatiile în care modificarea vizata rezulta ca posibila din lege.
În acest caz, este evident ca modificarea felului muncii si a salarizarii salariatului a rezultat din aplicarea legii, aceasta stabilind atât obligativitatea reîncadrarii personalului corespunzator studiilor si vechimii în specialitate, pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, potrivit legii, astfel încât, nu mai era necesara încheierea unui act aditional la contractul individual de munca, acesta fiind modificat în virtutea legii (asa cum a subliniat salariatii reîncadrati au dreptul sa conteste încadrarea facuta de angajator, prin acte unilaterale), neputând fi retinuta însa sustinerea contestatoarei ca angajatorul nu este îndrituit a dispune modificarea unilaterala a raporturilor contractuale, indiferent daca aceasta modificare are drept premisa o interventie a unui act normativ, întrucât atât cadrul normativ general, reprezentat de prevederile art. art. 17 alin. 4 teza II din Codul muncii, cât si legea speciala, permit si chiar prevad o asemenea modificare, în situatia în care aceasta rezulta din lege.
Aceasta posibilitate rezulta potrivit alin.5 al art. 1 din OUG nr. 1/2010, în conformitate cu care “cuantumul individual al drepturilor salariate, inclusiv al sporurilor prevazute la alin. 4, se stabileste de conducatorul institutiei sau autoritatii publice, astfel încât sa se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite” – în speta, Ministerul Administratiei si Internelor.
Apararea contestatorului pleaca de la o premisa gresita si anume aceea ca angajatorul poate decide daca dispune modificarea unilaterala a contractului individual de munca al salariatilor proprii în privinta reîncadrarii pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat si al salarizarii potrivit noii încadrari la expirarea contractului colectiv de munca încheiat pentru anul 2009.
În acest context, sustinerea reclamantului în sensul ca potrivit acestui text, respectiv art. 1 alin. 2 si alin. 3 din OUG nr. 1/2010 modificarea contractului de munca ar fi trebuit sa urmeze procedura impusa de codul muncii si de legea speciala, respectiv aceasta modificare presupunea obtinerea acordului sau, nu poate fi retinuta de instanta, întrucât asa cum am subliniat modificarea intervine în acest caz de drept, ope legis iar angajatorul nu are nici o libertate de apreciere asupra aplicarii legii în sensul modificarii de drept a contractului, întrucât modificarea nu intervine prin vointa sa nefiind o modificare din initiativa angajatorului, astfel încât, în cazul modificarii prin efectul legii, respectiv în aplicarea unor prevederi legale ce nu au caracter dispozitiv partile nu beneficiaza de o asemenea libertate de apreciere (daca un contract de munca modificat prin efectul legii poate fi mentinut în forma anterioara prin vointa angajatorului sau a partilor).
O astfel de interpretare nu poate fi retinuta de instanta câta vreme modificarea de drept a contractului individual de munca nu este lasata de legiuitor la vointa partilor ci este reglementata tocmai în vederea ocrotirii unor interese generale, ale societatii sau ale anumitor categorii de persoane, iar angajatorul, prin emiterea ordinului într-un asemenea caz nu modifica din initiativa sa contractul individual de munca al salariatului ci doar asigura aplicarea modificarilor contractului de munca al salariatului astfel cum acestea au fost impuse de legiuitor.
Asa cum a mai subliniat angajatorul nu are libertatea de a aprecia asupra necesitatii si oportunitatii mentinerii drepturilor salariale negociate individual cu persoana salariata care se gaseste în ipoteza de a deveni prin efectul legii salariat de la bugetul de stat si continuarea platii drepturilor salariale negociate individual întrucât nu poate adopta o alta conduita decât cea prevazuta de lege, modificarea contractului individual de munca sub aspectul asimilarii functiei si salariului cu functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, potrivit legii, nefiind o optiune a angajatorului ci, în contextual legislative analizat, o obligatie legala.
Cu privire la sustinerea contestatorului în sensul încalcarii prevederilor art. 38 din codul muncii, Tribunalul a constatat ca nu se poate retine încalcarea articolului 38 din Codul muncii care reglementeaza teoria drepturilor câstigate, întrucât acest articol de lege “întemeiaza imposibilitatea încheierii unui act/conventie care ar avea ca scop sau ca efect limitare sau renuntarea pentru salariat la drepturile ce-i sunt conferite prin lege, sanctiunea nerespectarii unei astfel de interdictii fiind nulitatea absoluta a actului încheiat.
Or, în speta, între angajator si angajat nu a fost încheiat nici un act/conventie având ca obiect stabilirea drepturilor salariale, reîncadrarea reclamantului operând ope legis, adica în baza si în aplicarea directa a prevederilor legale imperative ale O.U.G. nr. 1/2010 coroborate cu Legea-cadru nr. 330/2009, situatie în care devin aplicabile prevederile art. 17 alin. 4 teza II din Codul muncii.
În acest caz, este evident ca modificarea felului muncii si a salarizarii salariatului a rezultat din aplicarea legii, aceasta stabilind atât obligativitatea reîncadrarii personalului corespunzator studiilor si vechimii în specialitate, pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, potrivit legii, astfel încât, nu mai era necesara încheierea unui act aditional la contractul individual de munca, acesta fiind modificat în virtutea legii.
Cu privire la pretinsa încalcare a principiului de baza prevazut la art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, de nediminuare a drepturilor salariale a personalului fata de nivelul salariului în plata la 31 decembrie 2009, (potrivit prevederii mentionate “in anul 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 îsi va pastra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”), Tribunalul a retinut ca aceste prevederi sunt aplicabile personalului din autoritatile si institutiile publice salarizat la data de 31 decembrie 2009 în regim bugetar si care îsi va mentine salariul avut “potrivit actualelor reglementari”, fiind vorba despre reglementarile legale, împrejurare care rezulta din întreaga reglementare legala, care vorbeste despre caracterul unitar al legii, în sensul ca reglementeaza salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natura salariala stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege si care de altfel, omite sa prevada modalitatea de salarizare a personalului institutiilor publice care la data adoptarii legii se autofinanteaza, prevazând însa la art. 31 ca pentru personalul nou-încadrat pe functii în perioada de aplicare etapizata, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare.
De altfel, având în vedere obligativitatea reîncadrarii personalului intimatei corespunzator studiilor si vechimii în specialitate, pe functiile corespunzatoare prevazute în legislatia de salarizare aplicabila personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, potrivit legii, este indiscutabil ca pentru personalul ce nu se regaseste în grilele de salarizare ale Legii nr. 330/2009, principiul care se aplica este acela al salarizarii la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare, nici un text de lege negarantând mentinerea drepturilor salariale la nivelul negociat prin contractele colective de munca dupa data încetarii valabilitatii acestora.
Tribunalul a retinut ca aceasta a fost si solutia legislativa adoptata prin O.G. nr. 1/2010, unde la art. art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 1/2010, se prevede expres ca “drepturile salariate ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevazut în luna decembrie 2009 pentru functiile similare celor pe care a fost reîncadrat din institutia sau autoritatea care îl preia în structura, subordine sau în finantare, dupa caz. Acestui personal i se acorda si sporurile prevazute în notele la anexa nr. I/1 la Legea – cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, care se includ în salariul de baza, precum si indemnizatia de conducere, dupa caz”.
Totodata, prin art. 14 din O.U.G. nr. 1/2010 au fost abrogate “orice alte dispozitii din actele normative speciale care reglementeaza posibilitatea negocierii drepturilor salariale pentru institutiile si autoritatile publice care si-au schimbat regimul de finantare din institutii finantate integral din venituri proprii in institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat, potrivit Legii nr.329/2009”.
Fata de cele mai sus retinute Tribunalul a constatat ca nu exista motive care sa conduca la constatarea nulitatii actelor contestate cu consecinta respingerii contestatiei ca neîntemeiata.
Pe cale de consecinta, a respins în întregime cererea fata de caracterul accesoriu al celorlalte capete de cerere referitoare la plata diferentelor salariale si la obligatia de reîncadrare, drepturi cuvenite salariatului numai în situatia anularii masurii contestate ca efect al repunerii partilor în situatia anterioara emiterii actului anulat, restabilire care în cazul respingerii contestatiei ca neîntemeiate nu poate opera.
În ceea ce priveste salarizarea, în circumstantele în care regimul de finantare al pârâtei A.N.R.S.C. a fost modificat, institutia fiind finantata integral de la bugetul de stat, Contractul colectiv de munca la nivelul A.N.R.S.C. a expirat iar normele de drept aferente salarizarii sistemului public sunt incidente salariatilor A.N.R.S.C. începând cu luna aprilie 2010, executivul reglementând expres situatia personalului prin O.U.G. 1/2010, plata unor diferente de drepturi salariale în baza contractului individual de munca negociat anterior nu mai are justificare legala.
Fata de cele mai sus retinute, a respins în întregime cererea de chemare în judecata, ca neîntemeiata.
În raport de dispozitiile art. 60 Cod procedura civila, fata de solutia ce urmeaza a se pronunta în ceea ce priveste cererea reclamantului, a fost respinsa ca ramasa fara obiect cererea de chemare în garantie formulata de pârâta ANRSC fata de chematul în garantie MAI, având în vedere ca, prin ipoteza, partea care a formulat cererea nu a cazut în pretentii si în cauza nu sunt îndeplinite cerintele prevazute de acest text de lege.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat în termen legal recurentul Sindicatul N.P.V. în numele si pentru membrul de sindicat V.D.G.
În sustinerea recursului a aratat ca reclamanta V.D.G. este salariat al A.N.R.S.C. în functia de expert I A, post ocupat prin concurs, iar pâna la acest moment, salariul acestuia de încadrare a fost de 3200 lei la care se adaugau sporurile prevazute de lege si Contractul Colectiv de Munca respectiv sporul de vechime 25%, indemnizatia de dispozitiv 25% si sporul de confidentialitate 10%. Salariul a fost negociat la angajare si modificat ulterior în conditiile art. 41 din Codul muncii.
Prin Decizia nr. 36/29.03.2010 s-a aprobat reîncadrarea personalului A.N.R.S.C. pe functii asimilate cu cele din M.A.I., desi nu exista un act normativ sau act administrativ prin care sa se aprobe asimilarea acestor functii.
Instanta de fond a omis sa observe ca nu exista un act administrativ de aprobare a statelor de personal care sa cuprinda noile functii asimilate celor existente în M.A.I.
Anexa la Decizia nr. 36/29.03.2010 nu este stat de personal astfel cum este denumit, ci un tabel în care sunt enumerate numele angajatilor, noile functii ale acestora (astfel cum sunt prevazute în Nota de fundamentare nr. 290769/Adm.P./D.G.R.U. din 23.03.2010) si noile salarii.
În baza Deciziei nr. 36/29.03.2010 a fost emisa decizia individuala prin care a fost reîncadrat(a) pe o alta functie, cu un alt salariu. Concomitent acesteia, recurentului i s-a înmânat un act aditional la contractul individual de munca.
Recurentul a precizat faptul ca salariul de baza cuprins în Decizia nr. 36/29.03.2010, Decizia individuala nr. 32/29.03.2010 si actul aditional la contractul individual de munca este mai mic decât cel negociat si prevazut în contractul individual de munca.
Acesta a aratat instantei de fond ca, întrucât intimata parata ANRSC a trecut in subordinea MIRA personalul trebuia sa fie reîncadrat in functii similare personalului din MIRA.
De asemenea, recurentul a mai aratat ca noul salariu de baza este mai mic decât cel stabilit în luna decembrie 2009, sens in care a apreciat ca actele contestate, au fost emise în contradictie cu prevederile art. 7 din Legea nr. 330/2009 alin. 2, respectiv “realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectueaza în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi, nicio persoana sa nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiaza potrivit actualelor reglementari”.
Intimata pârâta nu a respectat modalitatea de stabilire a salariilor astfel cum este reglementata la capitul IV din Legea nr. 330/2009, pentru primul an de aplicare a legii, respectiv art. 30 alin. (5) “în anul 2010, personalul aflat în functie la 31 decembrie 2009 îsi va pastra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
– noul salariu de baza, solda functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009, la care se adauga sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
– sporurile prevazute în anexele la prezenta lege ramase în afara salariului de baza, soldei functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care sa conduca la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale caror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regasesc în anexele la prezenta lege si nu au fost incluse în salariile de baza, în soldele functiilor de baza sau, dupa caz, în indemnizatiile lunare de încadrare, sumele corespunzatoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, pâna la acoperirea integrala a acestora.”
De asemenea, la stabilirea noilor salarii au fost încalcate si prevederile O.U.G. 1/2010, respectiv art. 5 alin. (1) “începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în functie de la 31 decembrie 2009 îsi pastreaza salariul, solda sau, dupa caz, indemnizatia lunara de încadrare brut/bruta avute la aceasta data, fara a fi afectate de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevazute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Recurentul solicita instantei sa aiba in vedere ca, prin actul aditional înaintat spre semnare, parata garanteaza ca în urma aplicarii prevederilor legale mentionate, salariul nu va fi diminuat. Prin urmare mai solicita instantei sa observe ca la acest moment stabilirea salariului asa cum este el definit la art. 155 din Legea nr. 53 – Codul muncii s-a facut cu încalcarea legilor invocate ca temei legal în cuprinsul deciziilor care stau la baza diminuarii salariului.
În privinta modalitatii de modificare a salariului, recurentul apreciaza ca exista o serie de inadvertente. Astfel, în cuprinsul deciziilor si a actului aditional se invoca în mod repetat ca temei legal art. 41 din Codul muncii, însa, în acest caz, nu s-a respectat chiar principiul de baza al încheierii contractelor de munca, respectiv negocierea salariului.
De asemenea, pârâta nu a respectat principiul dreptului câstigat, desi acesta este garantat si prin litera si spiritul Legii nr. 330/2009.
Instanta a retinut din formularea art. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/2010 ca salarizarea personalului din institutiile publice supuse reorganizarii conform Legii nr. 329/2009 conform contractelor colective de munca existente la nivelul acestora este posibila numai pana la data expirarii termenului pentru care acestea au fost încheiate, fiind, in opinia instantei exclusa posibilitatea prelungirii tacite a acestor contracte colective de munca.
De asemenea, instanta a retinut ca in privinta drepturilor salariale a fost reglementata stabilirea acestora la reîncadrare, la nivelul prevazut in luna decembrie pentru functiile similare celei pe care a fost reîncadrat si reclamantul începând cu 31.03.2010.
Instanta nu a verificat si observat ca, desi reîncadrarea s-a facut pe functii similare, drepturile salariale acordate nu respecta prevederile art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2010, in sensul ca drepturile salariale stabilite nu sunt cele prevazute la nivelul lunii decembrie 2009 pentru functia similara celei in care a fost reîncadrat.
Intimatul M.A.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât si a dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind urmatoarele:
Desi dispozitiile art.1 din OUG nr.1/2010 sunt redate integral in considerentele sentintei recurate, este necesara reluarea acestora, pentru o mai clara argumentare a netemeiniciei criticilor formulate.
Astfel, articolul mentionat prevede ca: “Salarizarea personalului autoritatilor si institutiilor publice care si-au schimbat regimul de finantare, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, din institutii finantate integral din venituri proprii în institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat se realizeaza potrivit prevederilor contractelor colective de munca legal încheiate, pâna la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
(2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, pâna la împlinirea termenelor contractelor colective de munca, conducatorul autoritatilor si institutiilor prevazute la alin. (1) va proceda, dupa caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activitatii prin reducerea numarului de posturi, în conditiile legii.
(3) Dupa împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de munca, personalul mentionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile functii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzator atributiilor, responsabilitatilor si competentelor specifice postului, prin asimilare cu functiile din institutia care îl preia în structura, subordine ori în finantare, dupa caz.
(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevazut în luna decembrie 2009 pentru functiile similare celor pe care a fost reîncadrat din institutia sau autoritatea care îl preia în structura, subordine sau în finantare, dupa caz. Acestui personal i se acorda si sporurile prevazute în notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, care se includ în salariul de baza, precum si indemnizatia de conducere, dupa caz.”
(5) Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevazute la alin.(4), se stabileste de conducatorul institutiei sau autoritatii publice, astfel încât sa se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.
(6) Salarizarea personalului autoritatilor si institutiilor publice care si-au schimbat regimul de finantare, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009, din institutii finantate integral din venituri proprii în institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat si care a fost reîncadrat în cursul anului 2009 se mentine astfel cum a fost stabilita la data reîncadrarii.”
O prima critica invocata vizeaza pretinsa incalcare a prevederilor art. 1 alin. 3 si 4 din OUG nr. 1/2010, recurentul reclamant sustinand ca reincadrarea nu s-a realizat prin asimilarea cu o functie similara si existenta din cadrul M.A.I., ci cu o functie pentru care, la acea data, nu exista personal incadrat pe acel post, ocuparea urmand sa survina ulterior, in timp.
Critica este neintemeiata, intrucat dispozitia legala citata de recurent nu prevede conditia ca functia cu care se face asimilarea sa fie aferenta unui post efectiv ocupat. Dupa cum se poate observa cu claritate, stabilirea unui nivel de salarizare aferent unei functii din cadrul M.A.I., in luna decembrie 2009, nu este conditionata de ocuparea postului aferent, fiind vorba despre o simpla aplicare a unei grile de salarizare, conditia fiind aceea ca functia cu care se face asimilarea sa existe in nomenclatorul de functii al M.A.I.
Cea de-a doua critica invocata se refera la incalcarea Legii nr. 330/2009, conform careia “incepând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în functie la 31 decembrie 2009 îsi pastreaza salariul, solda sau, dupa caz, indemnizatia lunara de încadrare brut/bruta avute la aceasta data, fara a fi afectate de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”.
Si aceasta critica este neintemeiata, urmand a fi inlaturata de Curte. Prima instanta a argumentat in mod corect ca aceste dispozitii nu sunt aplicabile reclamantului. In cazul acestuia, sunt incidente prevederile speciale cuprinse in OUG nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în domeniul bugetar.
Atat in preambulul, cat si in continutul propriu-zis al acestui act normativ se contureaza cu exactitate sfera de aplicare si ratiunea adoptarii ordonantei. Astfel, se arata ca “prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, unele institutii finantate integral din venituri proprii s-au reorganizat prin schimbarea regimului de finantare, iar salarizarea personalului acestor institutii era realizata în temeiul unor contracte colective de munca negociate, contracte aflate la acest moment în vigoare, fiind garantate de art. 41 alin. (5) din Constitutia României, republicata,
Luând în considerare ca nici Legea nr. 329/2009 si nici Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nu contin vreo reglementare expresa cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste institutii si la modul de salarizare a acestuia dupa expirarea contractelor colective de munca, situatie ce nu putea fi reglementata din cauza adoptarii concomitente a celor doua acte normative”, se impune adoptarea acestei ordonante de urgenta.
Se observa, asadar, caracterul special al normei cuprinse in OUG nr. 1/2010, fata de legea-cadru in materia salarizarii personalului platit din fonduri publice, ceea ce impune aplicarea cu prioritate a OUG nr. 1/2010, in virtutea principiului “specialia generalibus derogant”.
Or, in actul normativ special cu incidenta in speta de fata, nu numai ca nu exista prevedere de mentinere in plata a drepturilor salariale avute in luna decembrie 2009, asa cum pretinde recurentul reclamant ci, dimpotriva, exista prevedere expresa in sensul ca salarizarea se va realiza la nivelul prevazut pentru luna decembrie 2009 pentru functiile similare din cadrul M.A.I., institutie care a preluat A.N.R.S.C.
S-a mai sustinut in recurs ca reincadrarea personalului A.N.R.S.C. pe functii asimilate cu cele din M.A.I. s-a aprobat prin Decizia nr. 36/29.03.2010, fara a exista un act normativ sau act administrativ pentru asimilarea acestor functii.
Curtea va inlatura aceasta critica, intrucat din cuprinsul anexei la Decizia nr. 36/29.03.2010 emisa de Presedintele A.N.R.S.C. rezulta ca asimilarea a fost facuta prin insasi aceasta decizie, care este act administrativ, iar noul stat nominal de functii a fost aprobat de catre M.A.I., primind si avizul acestuia, in calitate de ordonator principal de credite.
De asemenea, asimilarea a fost aprobata si prin adresa M.A.I.-Directia Generala Resurse Umane, transmisa catre A.N.R.S.C. sub nr. 290836/Adm.P./D.G.R.U./26.03.2010.
S-a mai invocat si faptul ca salariul reclamantului a fost stabilit prin incalcarea principiului de baza prevazut in art. 41 din Codul muncii, acela al negocierii salariului si prin incalcarea principiului dreptului castigat.
Curtea noteaza ca reclamantul face parte din categoria personalului a carui salarizare este asigurata din fonduri publice si care este stabilita prin acte normative, nefiind supusa principiului liberei negocieri a drepturilor salariale, prevazuta exclusiv in favoarea salariatilor din sectorul privat. In ceea ce priveste principiul dreptului castigat, recurentul reclamant nu indica un temei legal al acestuia, iar Curtea nu cunoaste o consacrare legislativa a acestuia, motiv pentru care nu va retine aceste critici.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, constatand ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, urmeaza sa respinga recursul, ca nefondat.
1
