Conflict de munca având ca obiect anularea unei decizii de concediere pentru motive care nu au legatura cu persoana salariatului. Declararea neconstitutionalitatii actului normativ în baza caruia s-a procedat la emiterea deciziei de concediere. Consecinte


– Codul Muncii, art. 65

Situatia juridica creata prin concedierea reclamantului nu era definitiva la data publicarii deciziilor Curtii Constitutitonale nr. 1257/07.10.2009 si nr. 1629/03.12.2009 si, prin urmare, urmeaza sa i se aplice noul cadru legal aparut ca urmare a deciziilor de neconstitutionalitate pronuntate.

Situatia juridica creata prin concedierea reclamantului nu era definitiva la data publicarii deciziilor Curtii Constitutitonale nr. 1257/07.10.2009 si nr. 1629/03.12.2009 si, prin urmare, urmeaza sa i se aplice noul cadru legal aparut ca urmare a deciziilor de neconstitutionalitate pronuntate.

Legea noua ( a se citi “noul cadru legal aplicabil”, intrucat autoritatile legiuitoare ale statului inca nu au intervenit) se aplica dupa 45 de zile de la publicarea deciziilor CCR, fara a fi retroactiva, nu numai raporturilor juridice ce se vor naste, modifica sau stinge, dupa aceasta data, dar si situatiilor în curs de formare, modificare sau stingere la acea data – fapta pendentia, precum si efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute (definitiv nascute, modificate ori stinse) – facta future.

Legea noua ( a se citi “noul cadru legal aplicabil”, intrucat autoritatile legiuitoare ale statului inca nu au intervenit) se aplica dupa 45 de zile de la publicarea deciziilor CCR, fara a fi retroactiva, nu numai raporturilor juridice ce se vor naste, modifica sau stinge, dupa aceasta data, dar si situatiilor în curs de formare, modificare sau stingere la acea data – fapta pendentia, precum si efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute (definitiv nascute, modificate ori stinse) – facta future.

Decizia prin care Curtea Constitutionala, în exercitarea controlului concret, posterior, rezolva, prin admitere, exceptia de neconstitutionalitate este obligatorie si produce efecte erga omnes si nu numai inter partes litigantes, desi este pronuntata în cadrul unui litigiu care exista în fata justitiei între anumite parti determinate. Este consecinta faptului ca prevederea declarata neconstitutionala ramâne în legislatie, dar aplicarea ei, fiind contrara suprematiei Constitutiei, înceteaza nu numai în procesul în care a fost invocata. Cu alte cuvinte, desi cele doua decizii prin care Curtea Constitutionala a declarat ca neconstitutionale prevederile OUG nr. 37/2009 si ale OUG nr. 105/2009, au fost pronuntate in cadrul altor litigii, efectele acestora trebuie extinse si asupra litigiului promovat de reclamant, aflat inca in curs de judecata. Concedierea reclamantului reprezinta o fapta pendentia, intrucat raportul sau de munca este in curs de modificare sau stingere, ceea ce implica analiza legalitatii deciziei de concediere si prin prisma neconstitutionalitatii actului normativ care a stat la baza acestei masuri.

Decizia prin care Curtea Constitutionala, în exercitarea controlului concret, posterior, rezolva, prin admitere, exceptia de neconstitutionalitate este obligatorie si produce efecte erga omnes si nu numai inter partes litigantes, desi este pronuntata în cadrul unui litigiu care exista în fata justitiei între anumite parti determinate. Este consecinta faptului ca prevederea declarata neconstitutionala ramâne în legislatie, dar aplicarea ei, fiind contrara suprematiei Constitutiei, înceteaza nu numai în procesul în care a fost invocata. Cu alte cuvinte, desi cele doua decizii prin care Curtea Constitutionala a declarat ca neconstitutionale prevederile OUG nr. 37/2009 si ale OUG nr. 105/2009, au fost pronuntate in cadrul altor litigii, efectele acestora trebuie extinse si asupra litigiului promovat de reclamant, aflat inca in curs de judecata. Concedierea reclamantului reprezinta o fapta pendentia, intrucat raportul sau de munca este in curs de modificare sau stingere, ceea ce implica analiza legalitatii deciziei de concediere si prin prisma neconstitutionalitatii actului normativ care a stat la baza acestei masuri.

Consideram ca apartenenta contenciosului constitutional la dreptul public impune examinarea problematicii efectelor deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala în sensul cel mai larg posibil, care merge, în opinia noastra, pâna la justificarea opozabilitatii erga omnes si pentru situatiile in curs de judecata.

Consideram ca apartenenta contenciosului constitutional la dreptul public impune examinarea problematicii efectelor deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala în sensul cel mai larg posibil, care merge, în opinia noastra, pâna la justificarea opozabilitatii erga omnes si pentru situatiile in curs de judecata.

A admite opinia contrara, imbratisata de instanta de fond, ar insemna ca una si aceeasi dispozitie legala a carei neconstitutionalitate a fost declarata printr-o decizie a CCR, sa nu se aplice în procesul in cadrul careia exceptia este ridicata, dar, pe de alta parte, sa se aplice nestingherit in orice alt proces sau împrejurare care pune aceeasi problema in fata unei instante judecatoresti.

A admite opinia contrara, imbratisata de instanta de fond, ar insemna ca una si aceeasi dispozitie legala a carei neconstitutionalitate a fost declarata printr-o decizie a CCR, sa nu se aplice în procesul in cadrul careia exceptia este ridicata, dar, pe de alta parte, sa se aplice nestingherit in orice alt proces sau împrejurare care pune aceeasi problema in fata unei instante judecatoresti.

Ca o consecinta a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor Curtii Constitutionale, prevederea normativa a carei neconstitutionalitate a fost constatata nu mai poate fi aplicata de niciun subiect de drept, nici de autoritati, institutii publice sau instante judecatoresti, încetându-si de drept efectele. Într-o normala logica, derivând din principiile statului de drept si ale organizarii judiciare, instantele judecatoresti obligate prin Constitutie sa se supuna numai Constitutiei si legii în solutionarea litigiilor pe cale judecatoreasca sunt, în egala masura, supuse respectarii deciziilor definitive si obligatorii ale Curtii Constitutionale, ceea ce inseamna ca, intr-un proces pendinte, instanta judecatoreasca nu mai poate da eficienta juridica normei declarate neconstitutionale.

Ca o consecinta a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor Curtii Constitutionale, prevederea normativa a carei neconstitutionalitate a fost constatata nu mai poate fi aplicata de niciun subiect de drept, nici de autoritati, institutii publice sau instante judecatoresti, încetându-si de drept efectele. Într-o normala logica, derivând din principiile statului de drept si ale organizarii judiciare, instantele judecatoresti obligate prin Constitutie sa se supuna numai Constitutiei si legii în solutionarea litigiilor pe cale judecatoreasca sunt, în egala masura, supuse respectarii deciziilor definitive si obligatorii ale Curtii Constitutionale, ceea ce inseamna ca, intr-un proces pendinte, instanta judecatoreasca nu mai poate da eficienta juridica normei declarate neconstitutionale.

In considerarea celor mai sus expuse, Curtea constata ca declararea ca neconstitutionala a OUG nr. 37/2009 prin Decizia nr. 1257/07.10.2009 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei, imprima un caracter nelegal deciziei de concediere nr. 29/29.05.2009 emisa de intimata parata, astfel ca se impune anularea acesteia.

In considerarea celor mai sus expuse, Curtea constata ca declararea ca neconstitutionala a OUG nr. 37/2009 prin Decizia nr. 1257/07.10.2009 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei, imprima un caracter nelegal deciziei de concediere nr. 29/29.05.2009 emisa de intimata parata, astfel ca se impune anularea acesteia.

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 2171 R DIN 12 MAI 2010

Prin cererea înregistrata la data de 25.06.2009 pe rolul Tribunalului Calarasi-Sectia Civila sub nr.1731/116/2009 ( format vechi 2232/2009 ), reclamantul ROMAN VIOREL a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA APELOR BUZAU – IALOMITA – ADMINISTRATIA NATIONALA “APELE ROMÂNE” , ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr.29 emisa de pârâta la data de 29.05.2009, obligarea pârâtei la plata unor despagubiri banesti egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, precum si a celorlalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat ca salariat, repunerea partilor în situatia anterioara în sensul reintegrarii sale în postul detinut anterior desfacerii contractului de munca ,precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr.1768/24.11.2009, Tribunalul Calarasi-Sectia Civila a respins contestatia formulata de reclamantul ROMAN VIOREL în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA APELOR BUZAU – IALOMITA – ADMINISTRATIA NATIONALA “APELE ROMÂNE” .

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin decizia de concediere nr. 29 emisa de pârâta la data de 29.05.2009, reclamantului Roman Viorel, având functia de director SGA Calarasi din cadrul DA Buzau – Ialomita, îi înceteaza contractul individual de munca pentru motive care nu tin de persoana sa, ca urmare a concedierii individuale generate de desfiintarea postului ocupat de catre acesta, în conformitate cu dispozitiile OUG 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, publicata în Monitorul Oficial partea I nr. 264 din data de 22.04.2009, precum si cu dispozitiile art. 65 din Codul muncii.

Analizând temeiurile invocate de parata în decizia de concediere contestata, respectiv prevederile OUG 37/2009, instanta de fond retine din preambulul acestei ordonante ca pentru eficientizarea activitatii institutionale si a îmbunatatirii actului managerial în conditiile reducerii cheltuielilor bugetare, precum si recomandarilor Comisiei Europene si ale organismelor financiare internationale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare ( situatie de notorietate publica ) s-a adoptat prin acest act normativ o politica de restrângere a cheltuielilor bugetare si de abordare mai prudenta a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanta în organizarea si coordonarea unor autoritati si institutii publice.

La art. III din OUG 37/2009 se prevede ca posturile încadrate în regim contractual (cum este si cazul reclamantului Roman Viorel) care confera calitatea de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor (…) prevazute în anexa, precum si adjunctii acestora se desfiinteaza în termen de 32 de zile de la data Intrarii în vigoare a respectivei ordonante.

Tribunalul a retinut ca unitatea pârâta a respectat termenul de 32 de zile si a emis decizia de concediere ulterior datei de 25.05.2009, respectiv pe data de 29.05.2009. De altfel, pârâta nici nu putea emite decizia de concediere mai devreme de data de 29.05.2009 , deoarece în perioada 25 – 27 mai 2009 au avut loc evaluarile pentru ocuparea noilor posturi înfiintate ( conform aliniatului 3 al art. III din OUG 37/2009 ) si anume acela de director coordonator – concurs la care a participat si reclamantul conform cererii de înscriere la evaluare existenta la fila nr. 94 din dosar.

La fila 96 se afla punctajul – media obtinuta de candidati la functia de director coordonator în cadrul SGA Calarasi – din care rezulta ca reclamantul a obtinut un punctaj inferior fata de cel obtinut de contracandidatul sau.

Rezultatul evaluarii a fost contestat de catre reclamant la data de 28.05.2009, contestatie ce a fost respinsa de catre Administratia Nationala Apele Române, ca for tutelar, ordonator principal de credite si organizator al evaluarii cunostintelor si abilitatilor manageriale, motivat de faptul ca proiectul propus de catre reclamant nu reflecta o imagine reala a gradului de atingere a obiectivelor si poate conduce la diferente de concept managerial.

Acesta este motivul pentru care unitatea pârâta Directia Apelor Buzau – Ialomita, ca ordonator secundar de credite si for tutelar al S.G.A Calarasi, a emis decizia nr. 29 în data de 29.05.2009, deoarece trebuia sa astepte rezultatul evaluarii si verdictul comisei de solutionare a contestatilor din cadrul ANAR, asa încât apararea reclamantului în sensul ca decizia de concediere trebuia emisa în data de 24.05.2009 apare ca nefondata .

De asemenea, din analiza dispozitiilor art. III alin 11 din OUG 37/2009 (care a stat la baza emiterii deciziei nr. 29/29.05.2009 ) tribunalul a retinut ca, începând cu data intrarii în vigoare a acestui act normativ, personalului în regim contractual – care ocupa postul de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale, respectiv directii de ape judetene ( punctul 9 lit H din Anexa privind lista cu serviciile publice deconcentrate din unitatile administrativ – teritoriale ) inclusiv postul detinut de catre reclamant – i s-a aplicat dispozitiile legale cu privire la încetarea raporturilor de munca din Codul muncii, pârâta mentionând astfel ca temei al emiterii deciziei de concediere articolul 65 din Codul muncii ( concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, în speta fiind vorba de desfiintarea locului de munca).

Într-adevar, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. În cauza pendinte, instanta de fond a apreciat ca aceste cerinte sunt îndeplinite, deoarece concedierea reclamantului nu este rezultatul unui act subiectiv al unitatii pârâte, ci a fost consecinta unei prevederi imperative a legii de desfiintare a postului de director SGA Calarasi si de înfiintare a postului de director coordonator. Actul normativ nu a înlocuit denumirea postului, ci i-a schimbat criteriile de eligibilitate prevazute de art. IV din OUG 37/2009.

Tribunalul nu a retinut nici afirmatia reclamantului ca în decizia pe care o contesta nu este trecuta data la care urmeaza sa înceteze contractul individual de munca, deoarece în art. 1 al deciziei nr. 29 se mentioneaza ca “începând cu data de 29.05.2009, domnului Roman Viorel (…)îi înceteaza contractul individual de munca “(pentru motivele aratate).

Nici critica referitoare la lipsa cerintei prevazuta de art. 74 lit d din Codul muncii, respectiv nementionarea tuturor locurilor de munca disponibile din unitate, nu a fost primita de prima instanta, pentru urmatoarele motive:

La art. 4 din decizia atacata se mentioneaza faptul ca lista posturilor vacante a fost transmisa cu adresa ANAR nr. 4802/19.05.009 si adusa la cunostinta reclamantului cu adresa DA Buzau – Ialomita nr. 7231/19.05.2009, putându-se opta pentru posturile vacante pâna la sfârsitul preavizului. Instanta de fond a apreciat ca pârâta a demonstrat faptul ca a adus la cunostinta reclamantului lista posturilor vacante din cadrul SGA Calarasi sub semnatura. Dovada acestui fapt este facuta cu registrul de intrari – iesiri -pozitia 1380/19.05.2009- din care rezulta ca reclamantul a semnat de luarea la cunostinta despre aceasta lista ( existenta la fila 49 ) în registrul amintit, aflat în fotocopie la filele 50, 51 din dosar.

Si preavizul legal de 20 de zile lucratoare a fost adus la cunostinta reclamantului prin nota de serviciu ANAR nr. 4084/29.04.2009 , comunicata acestuia cu adresa DA Buzau – Ialomita nr. 6243/30.04.2009 (fapt mentionat în cuprinsul deciziei nr. 29 la art. 3), aspect pe care reclamantul îl confirma în raspunsul la întâmpinare (fila 68), respectiv recunoaste ca nu a semnat nota de serviciu nr. 4084/29.04.2009, dar a semnat de primirea acesteia în registrul de intrari – pozitia 2113/30.04.2009 (dovada semnaturii aflându-se la fila 47), motiv pentru care nici aceasta critica nu poate fi retinuta.

Prin nota de serviciu 4084/CC/29.04.2009 emisa de ANAR catre pârâta DA Buzau Ialomita si înregistrata la aceasta sub nr. 6243/30.04.2009, se comunica faptul ca posturile de conducere încadrate în regim contractual al directiilor de ape regionale si judetene se desfiinteaza, aceasta nota constituind în opinia instantei preavizul acordat reclamantului. In acest sens, retine ca nota de serviciu a fost primita de catre reclamant la data de 20 04.2009, iar de la aceasta data s-au adaugat cele 20 de zile lucratoare, preavizul expirând la data de 28.05.2009, fapt pentru care în urmatoarea zi a încetat contractul individual de munca al reclamantului.

Nu a fost retinuta nici apararea reclamantului ca aspectele enumerate în nota de serviciu nr. 4084/CC/29.04.2009 se refera la Directiile Bazinale de Ape si nu la S.G.A, (nota transmisa de altfel directorului sistemului de gospodarire a apelor), deoarece aceasta este în concordanta cu prevederilor art. V lit H pct 4 din OUG nr. 37/2009, având în vedere ca în structura Apelor Române sunt incluse si Serviciile de Gospodarire a Apelor, neexistând o alta forma de organizare judeteana. De asemenea, prin adresa nr. 8505/CC/25.08.2009 ANAR comunica pârâtei ca dispozitiile OUG 37/2009 se aplica inclusiv directiilor de ape judetene, respectiv sistemelor de gospodarire a apelor asa cum sunt prevazute în anexa nr. 1 lit C din OUG nr. 107 / 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, printre acestea aflându-se si SGA Calarasi.

De altfel, în art. 11 alin 2 din HG 1176/ 29.09.2005 privind organizarea si functionarea Administratiei nationale ” Apele Române” se prevede ca directiile de ape (în speta Directia de ape Buzau – Ialomita ) au în structura lor sisteme de gospodarire a apelor ( SGA -uri) – unitati fara personalitate juridica.

În notele scrise depuse de catre reclamant la data de 09.11.2009, acesta învedereaza faptul ca pe parcursul judecatii a intervenit un element nou si anume faptul ca OUG nr. 37 / 2009 a fost declarata neconstitutionala, fara a concluziona însa asupra acestui aspect.

Instanta de fond, vazând decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicata în Monitorul Oficial 758 din 6 noiembrie 2009, a constatat ca instanta de control constitutional a declarat neconstitutionala Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de îmbunatatire a activitatii administratiei publice.

Totodata, Curtea Constitutionala a retinut în considerentele deciziei mentionate, ca anterior pronuntarii acesteia, Guvernul României a adoptat la data de 06.10.2009, OUG 105/2009 cu privire la unele masuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întarirea capacitatii manageriale si nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, act normativ ce a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 668/06.10.2009. Aceasta noua ordonanta a abrogat OUG 37/2009, asa încât obiectul controlului de constitutionalitate l-a constituit Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009.

Curtea Constitutionala a precizat ca nu îsi poate extinde controlul de constitutionalitate asupra OUG 105/2009, deoarece procedura legislativa de adoptare a legii pentru aprobarea acestei ordonante este în desfasurare.

Tribunalul a mai retinut faptul ca, desi OUG 105/2009 abroga OUG 37/2009, în art. IV se stipuleaza ca posturile încadrate în regim contractual (printre care si cel al reclamantului) sunt si ramân desfiintate.

De asemenea, instanta de fond retine ca si în noul act normativ se prevede ca serviciile publice deconcentrate dintre cele prevazute în anexa 1 sunt conduse de un director coordonator numit prin act administrativ al ordonatorului principal de credite (în speta AN Apele Române) în urma evaluarii cunostintelor si abilitatilor manageriale, evaluare la care reclamantul a participat în conditiile actului normativ aflat în vigoare la acel moment ( OUG 37/2009), la care a obtinut un punctaj inferior celui obtinut de contracandidatul sau.

Totodata, nu poate fi ignorat principiul neretroactivitatii legii civile, potrivit caruia o lege se aplica numai situatiilor ce se ivesc în practica dupa adoptarea ei, nu si situatiilor anterioare, iar ca o consecinta a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor Curtii Constitutionale, art. 11 alin 3 din Legea 47/1992 prevede ca deciziile si hotarârile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamna ca prevederea normativa a carei neconstitutionalitate a fost constatata nu mai poate fi aplicata de nici un subiect de drept (cu atât mai putin de autoritatile si institutiile publice), încetându-si de drept efectele, pentru viitor, la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca neconstitutionale sunt suspendate de drept (art.145 alin.(1) din Constitutie)

Asa fiind, instanta de fond a apreciat ca decizia curtii constitutionale se aplica situatiilor ivite dupa publicarea ei în Monitorul oficial.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs recurentul-reclamant Roman Viorel, criticând sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie pentru motive prevazute de art. 304 pct. 5,7,8 si 9 din Codul de procedura Civila, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotarârii atacate si pe cale de consecinta, rejudecând cauza în fond , admiterea actiunii, prin care a solicitat anularea deciziei de concediere nr.29/29.05.2009. De asemenea solicita obligarea angajatorului la plata unei despagubiri banesti egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate , precum si cu celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat, de la data concedierii si pâna la reintegrarea efectiva si repunerea partilor în situatia anterioara emiterii actului de concediere .

Motivul de fapt al concedierii individuale prin desfiintarea locului de munca, asa cum prevede art.2 din decizia de concediere nr. 29/29.05.2009, este OUG 37/22.04.2009, ordonanta care prin Decizia Curtii Constitutionale a României nr. 1257 din 07.10.2009 publicata în MO nr. 758 din 06.11.2009 a fost declarata ca fiind neconstitutionala.

CCR in motivarea sa privind neconstitutionalitatea legii privind aprobarea OUG 37 /2009 exprima faptul ca serviciile publice deconcentrate sunt o prelungire în teritoriu a ministerelor si sunt structuri care îndeplinesc atributii de putere publica. Ordonanta exprima o tendinta de politizare a structurilor guvernului din unitatile administrativ-teritoriale, iar guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenta materiala încalcând dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie.

Or, pana la Ministerul Mediului care este ordonator principal de credite, SGA Calarasi mai are înca doua foruri ierarhic superioare: Directia Apelor Buzau-Ialomita care este ordonator tertiar de credite si Administratia Nationala “Apele Române” care este ordonator secundar de credite, de aici faptul ca SGA nu este ordonator de credite, ci este o subunitate fara personalitate juridica, o structura de nivel 4(patru), nu serviciu public deconcentrat.

Contrar celor mentionate de Tribunalul Calarasi, pârâta nu a formulat întâmpinare în termenul legal prevazut de art 308 din Codul de procedura civila, în sensul ca la dosarul cauzei exista aceeasi întâmpinare la fila nr. 9 cu nr. de înregistrare 2232/C/2009 din data de 09.07.2009 si fila nr. 11 cu nr. de înregistrare 2232/C/2009 din data de l0.07.2009-., ambele iesite din termen, termenul de judecata fiind 13.07.2009. Mai mult, dupa trei luni, pârâta revine si depune o completare la întâmpinare.

Referitor la OUG 37/2009, recurentul mai arata ca instanta de fond a retinut in mod gresit ca în preambulul acesteia este o situatie de notorietate publica referitor la reducerea cheltuielilor bugetare, desi reclamantul a precizat si a argumentat ca cheltuielile SGA se asigura în totalitate din venituri proprii, si nu de Ia bugetul de stat conform art. 4 din OUG 107/2002.

În lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate, anexa la OUG 37/2009, la lit.H pct.4 sistemele de gospodarire a apelor (SGA) nu sunt trecute. Sunt trecute directii de ape regionale si judetene ale Autoritatii Apele Române. Directiile de Ape sunt organizate la nivelul bazinelor si spatiilor hidrografice conf. art.11 alin.l lit.a din HG 1176/29.09.2005 (Statutul de organizare si functionare al Administratiei Nationale “Apele Române”) nu la nivel de regiuni sau judete, si apartin Administratiei Nationale “Apele Române”. Institutia Autoritatea Apele Române, asa cum apare în lista anexa la OUG 37/2009, nu exista.

Recurentul invedereaza ca Tribunalul Calarasi nu a analizat cazurile de nulitate absoluta prevazute la art.74 alin.l lit. a,b,d si art.76 din Codul muncii si nu a tinut cont de prevederile art. III alin. 1 din OUG 37/22.04.2009 precum si de lit. H pct. 4 din lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor – anexa la ordonanta susamintita.

Potrivit art.III alin.l din OUG 37/2009 functiile de conducator si de adjunct trebuiau desfiintate in termen de 32 de zile începând cu data de 22.04.2009, termen care a expirat la data de 24.05.2009. Decizia de concediere nu a fost comunicata în termenul legal; ultima zi a fost 24.05.2009, data comunicarii fiind 29.05.2009.

În motivarea sa instanta de fond, interpretând gresit art. III alin. 1, disculpând chiar pârâta pentru emiterea deciziei de concediere pe data de 29.05.2009, arata ca prevederile art. III alin. 1 din OUG 37/2009 privitor la termenul de 32 de zile, se aplica numai dupa 32 de zile de la publicare, respectiv dupa data de 25.05.2009.Total eronat. Se precizeaza clar in articol ca posturile de conducator si de adjunct se desfiinteaza in termen de 32 de zile de la data intrarii In vigoare a respectivei ordonante. Or, OUG 37/2009 a intrat în vigoare de la publicarea în MO nr. 264/22.04.2009 fapt cert si nu i se poate da o alta interpretare.

Pe cale de exceptie, Tribunalul Calarasi nu si-a exercitat rolul sau activ, si anume nu a analizat cu prioritate aspectele de legalitate care atrag sanctiunea nulitatii deciziei de concediere atacate, respectiv prevederile art. 74 alin 1 lit.a,b,d si art. 76 din Codul muncii.

Mai mult, având în vedere prevederile art. III alin. 1 din OUG 37/2009, recurentul nu are calitatea de conducator al serviciului public deconcentrat si SGA-urile nu se regasesc în lista serviciilor publice deconcentrate-anexa la ordonanta respectiv la lit. H pct. 4. Pe teritoriul judetului Calarasi functioneaza patru sisteme de gospodarire a apelor (SGA) apartinând la trei directii de ape bazinale, astfel: SGA Constanta apartinând Directiei Apelor Dobrogea-Litoral, SGA Giurgiu si SGA Ilfov-Bucuresti apartinând Directiei Apelor Arges-Vedea si SGA Calarasi apartinând Directiei Apelor Buzau-Ialomita. In Ordinul Prefectului nr.166/27.04.2009 privind componenta unitatilor din cadrul Comitetului Judetean pentru Situatii de Urgenta la nivelul jud. Calarasi sunt trecute pe lânga SGA Calarasi si SGA Giurgiu si SGA Ilfov-Bucuresti.

Precizarile din Nota de Serviciu nr.4084/29.04.2009 se refera la Directii de ape bazinale, nu la SGA-uri. Astfel, dispozitiile art. 27 din HG 1176/2005 se aplica directorilor prevazuti la art. 11 alin. (1) din reglementarea sus amintita, iar prevederile Anexei 2 lit. A pct. 1-11 din OUG 107/2002 se aplica celor 11 directii de ape bazinale completate ulterior cu Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor si Exploatarea Complexa Stânca-Costesti. De altfel, în art. 11 alin. 2 din HG 1176/2005 privind organizarea si functionarea Administratiei Nationale Apele Române, se prevede ca directiile de ape au în structura sisteme de gospodarire a apelor, unitati fara personalitate juridica, si nu directii de ape judetene.

În niciun act juridic normativ cu referire la Apele Române (OUG 107/2002 , legea 310/2004 ,0UG 73/2005 legea 400/2005 , HG 1176/2005) sau literatura de specialitate nu se regaseste sintagma “directie de apa judeteana, respectiv sistem de gospodarire a apelor”.

Pe data de 09.11.2009 la 3( trei) zile dupa publicare în MO nr. 758 din 06.11.2009 a Deciziei CCR nr.1257 din 07.10.2009 recurentul sustine ca a înstiintat instanta privind neconstitutionalitatea legii pentru aprobarea OUG 37/2009, insa instanta de fond nu a luat în considerare acest fapt, motivând în sentinta civila nr. 1768 din 24.11.2009 “ca decizia CCR îsi înceteaza efectele pentru viitor la 45 de zile de la publicare conf art. 145 alin. (1) din Constitutie “. Corect era art. 147 alin. (1). Or, pe 24.11.2009 se scursesera 18 zile de la publicare si înseamna ca prevederea normativa a carei neconstitutionalitate a contestat-o se putea aplica.

Cu privire la OUG 105/06.10.2009 , care abroga OUG 37/2009, in lista serviciilor publice deconcentrate -anexa la ordonanta amintita Ia lit. H pct. 3 sunt trecute directii de ape bazinale apartinând Administratiei Nationale Apele Române, nu SGA-uri sau altfel de structuri, deci nu face obiectul reclamantului, asa cum gresit apreciaza instanta de fond in motivarea sa.

In ceea ce priveste nerespectarea procedurii de concediere -art 76 din Codul muncii, recurentul invedereaza urmatoarele:

S-a emis o nota de serviciu nr.4084/29.04.2009 care a fost transmisa Ia SGA Calarasi cu adresa nr. 6243/30.04.2009 prin care angajatorul ii solicita sa semneze de luare la cunostinta. Nota de serviciu nu a semnat-o, a semnat în registrul de corespondenta intrari-iesiri ca de primirea oricarei adrese, fara sa o returneze prin fax semnata de luare la cunostinta pâna la ora 12, cum era precizat. Conform art. 27 din HG 1176/2005, directorii unitatilor prevazuti la art. 11 alin 1 coroborat cu prevederile Anexei nr. 2 lit. A pct. 1-11 din OUG 107/2002 sunt în preaviz de 20 de zile lucratoare directorii de Ia cele 11 directii de ape bazinale, INHGA si EC Stânea-Costesti nu de la sistemele de gospodarire a apelor.La dosarul cauzei angajatorul a depus pagina nr.2 a notei de serviciu semnata de luare la cunostinta de alte persoane: Rotam Ion, Bita Adrian, Mateiu Stefania(pag. 27 si pag. 46 din dosarul cauzei).Daca era o notificare precum ca este preaviz, trebuia sa fie nominala. Mai mult, daca ar fi existat preaviz în conditiile legii, ultima zi reprezentând 20 de zile lucratoare a fost 27.05.2009.Decizia de concediere a fost comunicata pe 29.05.2009, termenul legal de preaviz a fost depasit de durata procedurii de comunicare, fiind depasit si termenul de 32 de zile prevazut la art.III alin.1 din OUG 37/2009. Prin urmare concedierea a fost dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege si este lovita de nulitate absoluta.

In ceea ce priveste motivele care determina concedierea-art. 74 a!in.l lit.a din Codul muncii, recurentul sustine ca din ratiuni politice s-a extins nelegal plaja de aplicare a prevederilor OUG 37/2009 de catre angajator si pentru SGA-uri, cu toate ca nu apar în lista serviciilor publice deconcentrate.

Unitatile care sunt trecute la lit. H pct.4 din anexa nu exista. Eroarea a fost corectata prin OUG 105/06.10.2009, care abroga OUG 37/2009, specificându-se corect in anexa la lit.H pct.3 “directii de ape bazinale apartinând Administratiei Nationale Apele Române”. Nici aici nu sunt trecute SGA-uri le sau alte structuri, nelasând loc de alte aprecieri, interpretari sau consideratii.

In ceea ce priveste lista tuturor locurilor de munca disponibile si termenul în care urmeaza a se opta pentru ocuparea unui loc de munca vacant- art.74 alin.l lit. d din Codul muncii, recurentul arata ca prin adresa nr. 7231/19.05.2009 s-a comunicat o lista a posturilor vacante, însa aceasta lista nu este completa, la SGA Calarasi nu figureaza postul de coordonator compartiment achizitii, titularul postului Stan Ionel încetându-si contractual individual de munca cu art.55 lit. b din Codul muncii, si postul de agent hidro de la formatia baraj Dorobantu lasat vacant prin decesul salariatului Micu Radu, ambele posturi vacantate înainte de terminarea termenului asazisului preaviz.

Prin urmare, nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 74 alin.l lit. a,b si d din Codul muncii.

Angajatorul afirma ca reclamantul ar fi participat la concursul de evaluare organizat conf. OUG 37/2009; în realitate a înaintat înscrisurile solicitate conform “notei de serviciu” nr.4084/29.04.2009, prin adresa nr.4993/20.05.2009, pentru a nu fi sanctionat pentru insubordonare, fara sa se înscrie nici pentru postul de director coordonator, nici pentru postul de director coordonator adjunct. A fost înscris fara voia sa, pentru a putea fi înlaturat. Analizând organigrama depusa, nu a fost o desfiintare efectiva, ci a fost o schimbare a titulaturii postului în director coordonator, atributiile postului fiind aceleasi, iar postul de inginer sef nici nu a mai fost schimbat în director coordonator adjunct. Prin adresa nr.5387/28.05.2009 a contestat ca asazisul concurs de evaluare este în afara cadrului legal pentru SGA-uri, ca a fost o executie politica, ca din anul 2005 este tinta executiilor politice, ca între 01.11.2005 si 11.06.2007 a mai trecut printr-un proces civil la Tribunalul Calarasi cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti, ca i s-au formulat trei plângeri penale (cu suspendarea contractului individual de munca) la cele trei parchete existente în jud. Calarasi, angajatorul atacând rezolutia în instanta si cu recurs, ca si acum situatia se repeta.

Conform art.27 din HG 1176/29.09.2005 precizat în nota de serviciu nr.4084/CC/29.04.2009, directorii unitatilor prevazuti la art. 11 alin. I sunt în preaviz de 20 de zile lucratoare, mai precis directorii de la cele 11 directii de ape bazinale, Exploatarea Stânca-Costesti si Institutul National de Hidrologie si Gospodarirea Apelor, nu de Ia Sistemele de Gospodarire a Apelor. Acest fapt l-a precizat si în contestatia formulata angajatorului.

Recurentul sustine ca nu a optat pentru unul din posturile vacante din lista transmisa pentru ca : lista posturilor vacante transmisa nu a fost completa ; nu s-a considerat în preaviz pentru ca preavizul nu a fost comunicat în conditiile legii, nota de serviciu nefiind transmisa nominal, preavizul fiind valabil pentru directiile de ape bazinale ; termenul de preaviz a fost depasit de durata procedurii de comunicare, ultima zi de preaviz din termenul de 32 de zile prevazut la art.III alin. 1 din GUG 37/2009 fiind 24.05.2009.

Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis.

Prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Dispozitiile legale aplicate in mod gresit de catre instanta de fond sunt cele privind efectele deciziei Curtii Constitutionale.

Chestiunea de drept in speta de fata este aceea ca actul normativ in baza caruia a fost concediat reclamantul, si anume OUG nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr. 1257/07.10.2009 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei.

Instanta de fond a considerat ca declararea ca neconstitutionala a acestei ordonante de urgenta nu produce niciun efect in speta, intrucat prevederile OUG nr. 37/2009 au fost preluate in cuprinsul OUG nr. 105/2009. Acest argument va fi inlaturat de catre Curte, intrucat dupa pronuntarea sentintei de fond, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1629/03.12.2009, a declarat ca neconstitutionale si dispozitiile art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale celorlalte servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local.

A mai considerat prima instanta ca efectul ex nunc al deciziilor Curtii Constitutionale trebuie interpretat in sensul ca efectele prevederii legale declarate ca neconstitutionale inceteaza numai dupa 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial si, prin urmare, pentru perioada anterioara, prevederea respectiva isi produce toate efectele, decizia CCR urmand a se aplica numai situatiilor ivite dupa publicarea acesteia.

Aceasta interpretare este foarte rigida si nu tine seama de complexitatea situatiilor care se ivesc in practica judiciara. Fara a tagadui valoarea principiului neretroactivitatii legii civile, invocat de tribunal, apreciem ca, in speta, nu suntem in prezenta aplicarii acestui principiu, ci trebuie facute unele nuantari. Mai concret, declararea ca neconstitutionala a actului normativ care a stat la baza concedierii reclamantului a avut loc pe parcursul procesului si, in consecinta, nu poate fi ignorata, ci trebuie avuta in vedere la analiza legalitatii deciziei de concediere.

Totodata, in baza art. 78 alin. 2 din Codul muncii, Curtea va obliga intimata sa-l reintegreze pe contestator în functia si postul detinute anterior concedierii, iar in baza art.78 alin. 1 Codul muncii, va obliga intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pâna la efectiva reintegrare.

Prin urmare, in baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., se va dispune admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii, astfel cum a fost formulata.

Vor fi incidente disp. art. 274 C.proc.civ., intimata, in calitate de parte cazuta in pretentii, urmand a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de contestator la fond, in cuantum de 1.190 lei.

Fata de solutia de admitere a recursului, Curtea constata ca nu se mai impune o analiza separata a celorlalte motive de recurs invocate, intrucat analiza legalitatii deciziei primeaza si, odata retinuta nelegalitatea acesteia, examinarea celorlalte aspecte este de prisos.