Reintegrarea efectivă şi plata drepturilor salariale operează până la momentul în care angajatorul a emis o nouă decizie de concediere şi care nu a fost contestată.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1622 din 28 octombrie 2011
Prin sentința civilă nr. 1120/31.05.2011 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A.G., în contradictoriu cu pârâtele Ș.P.S. „C.” și A.F.M.C. „C.”
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 4/20.09.2010 emisă de A.F.M.C. „C” Galați.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ș.P.S. „C” Galați.
S-a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâta Ș.P.S. „C” Galați și s-a anulat decizia nr. 4/20.09.2010 emisă de A.F.M.C. „C”, de desfacere a contractului de muncă, și s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii.
A fost obligată intimata către petentă la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
Au fost obligate pârâtele la aplicarea Ordinul Ministrului Educației nr. 5108/09.09.2009 respectiv preluarea raporturilor de muncă ale petentei de la A.F.M. C. „C” la Ș.P.S. „C” Galați.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut ca reclamanta a contestat decizia de concediere nr. 4/20.09.2010 emisa de parata AMC „C” Galați, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă.
A solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor bănești cuvenite de la data desfacerii contractului și până la reintegrarea efectivă.
în motivarea acțiunii, a arătat că a încheiat la data de 15 septembrie 2005 cu A.M.C. „C”, un contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Locul său de muncă a fost la Ș.P.S. „C”.
La data de 20.09.2010 pârâta a emis decizia de concediere atacată, fără a indica durata preavizului și precizări cu privire la termenul și la instanța judecătorească la care poate fi contestată, invocând nelegal și fără să aibă o cauză reală restrângerea activității și motivând verbal criteriul de vârstă, reclamanta fiind pensionară.
Restrângerea activității, a precizat reclamanta, nu este reală deoarece s-a făcut o nouă angajare pe același post de maistru instructor, iar unele din cele 7 angajate pe postul de maistru instructor sunt încadrate cu 2 norme didactice pe post.
Pentru acest motiv s-a solicitat anularea deciziei, reintegrarea pe post și plata drepturilor cuvenite.
în drept au fost invocate prevederile art. 59, art. 65, art. 73-78 și art. 283 C.muncii .
în cauză a formulat întâmpinare Ș.P.S. „C.” Galați.
A invocat lipsa calității sale procesuale pasive pe motiv că decizia contestată a fost emisă de A.F.M.C. „C”, dar și lipsa de obiect a cererii întrucât decizia de concediere a fost anulată ulterior prin decizia nr. 5/25.11.2010.
La termenul din 7.03.2011, reclamanta a formulat precizări și completări la acțiune.
A precizat că înțelege să cheme în judecată și A.F.M.C. „C”, iar în ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziei de concediere nr. 4/20.09.2010 solicită anularea acesteia, obligarea pârâtei la reintegrare pe postul de maistru instructor la Ș. P. S. „C”, cu obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite.
De asemenea, a precizat că solicită și obligarea ambelor pârâte să procedeze la punerea în aplicare a Ordinul Ministrului Educației nr. 5108/09.09.2009, în sensul preluării raporturilor de muncă ale reclamantei, de la A.F.M.C. „C” la Ș.P. S. „C”.
în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul analizând cele invocate în acțiune prin prisma înscrisurilor depuse la dosar, a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă depus la filele 5-6 în dosar, reclamanta a fost angajată pe post de maistru instructor la Ș.P.S. „C” Galați.
Contractul de muncă a fost încheiat cu A.F.M.C. „C”.
La data de 20.09.2010, această Asociație emite decizia nr. 4 prin care începând cu data de 1.09.2010 se desface contractul de muncă al reclamantei ca urmare a restrângerii activității didactice din cadrul A.F.M.C. „C”.
La data de 21.09.2010, prin decizia nr. 115, directorul Ș.P.S. „C”, având în vedere că A.F.M.C. „C” nu mai are activitate didactică la nivel postliceal sanitar, decide că începând cu data de 31.08.2010 încetează contractul individual de muncă al reclamantei conform art. 65 C.muncii (a se vedea fila 20).
Această decizie însă a fost anulată prin decizia nr. 5/25.11.2010 emisă de A.F.M.C. „C” (depusă la fila 14).
Față de modul în care i s-a desfăcut contractul de muncă reclamantei, nici excepțiile invocate de pârâta Ș.P.S. „C” nu pot fi reținute, dar nici temeinicia și legalitatea deciziei contestate nu poate fi reținută.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a Ș.P.S. „C” se reține că la aceasta a fost încadrată ca maistru instructor reclamanta, iar activitatea didactică a fost transferată prin Ordinul Ministrului Educației nr. 5108/09.09.2009 de la A.F.M.C. „C” la Ș.P.S. „C”, așa încât nu poate fi primită excepția invocată de această din urmă pârâtă, în sensul că nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Nici excepția lipsei de obiect nu poate fi reținută deoarece prin decizia nr. 5/25.11.2010 a fost anulată decizia nr. 115/21.09.2010, dar a rămas valabilă decizia nr. 4/20.09.2010 ce face obiectul contestației de față.
Această decizie contestată, deși face referire la restrângerea activității didactice din cadrul A.F.M.C. „C” întrucât activitatea didactică a fost transferată la Ș.P.S. „C” statuează asupra desfacerii contractului de muncă al reclamantei, cu toate că Ordinul Ministrului Educației nr. 5108/2009 în baza căruia activitatea didactică a fost transferată prevede la art. 4 că personalul angajat la A.F.M.C. „C” se preia de unitatea de învățământ acreditată, respectiv de Ș.P.S. „C”.
Pe lângă faptul că decizia contestată nu prevede toate mențiunile obligatorii este și netemeinică sub aspectul măsurii dispuse.
Singurul motiv pentru care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatoarei este restrângerea activității din cadrul A.F.M.C. „C” ca urmare a acreditării Ș.P.S. „C”, astfel cum rezultă din decizia contestată, dar Ordinul mai sus-menționat a obligat la preluarea personalului și nu la disponibilizarea lui.
Pe cale de consecință, Tribunalul a admis acțiunea.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele parate criticând-o pentru nelegalitate in condițiile art. 304 pct. 9 și art. 10 C.proc.civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs paratele au susținut ca instanța a apreciat greșit actul dedus judecații și ca potrivit art. 129 pct. 5 C.proc.civ. avea obligația sa stăruie in aflarea adevărului prin toate mijloacele de proba si ca in virtutea rolului activ trebuia sa analizeze decizia 4/20.09.2011 împreună cu decizia nr. 8/17.12.2010 de punere în aplicare a hotărârii Consiliului Director si care reprezintă adevărata decizie de concediere, deoarece potrivit legii învățământului încetarea unui contract de se dispune de către directorul instituției numai cu acordul Consiliului Director al Scolii.
A mai susținut recurenta ca instanța de fond a fost indusa in eroare cu faptul ca nu i-a fost comunicata intimatei decizia nr. 4 deși la dosar a fost depusa dovada comunicării atât a preavizului cit și a deciziei nr. 8/2010.
Cu privire la temeinicia concedierii in mod greșit s-a reținut ca Ordinul Ministrului Educației nr. 5108/2009 a dispus preluarea tuturor angajaților de la AFMC C la Ș.P.S „C” și in orice condiții.
In realitate urmare acestui ordin personalului didactic angajat la AFMC le-a fost încetate raporturile de muncă cu aceasta și au fost încheiate contracte individuale de muncă cu noua școala, însă reclamanta a refuzat încheierea unui nou contract cu Ș.P.S.
Instanța a încălcat prevederile speciale învățământului prin obligarea paratelor la preluarea contractului reclamantei care este pensionară pentru limită de vârsta din anul 1994, iar Legea nr. 128/1997 a limitat exercitarea profesiei de cadru didactic titular pana la vârsta de pensionare și ca pot fi menținuți in activitate pana la 3 ani peste vârsta de pensionare.
In considerarea textelor de lege invocate, ordinul ministrului educației nu putea obliga la preluarea personalului cu încălcarea dispozițiilor legale din învățământ, în sensul preluării pe perioada nedeterminată a reclamantei în condițiile în care cadrele didactice pensionare încheie contracte exclusive pe perioada unui an școlar.
Fata de cele menționate a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimata reclamanta a formulat întimpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea verificând motivele de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în raport de prevederile art. 3041 C.proc.civ. apreciază că recursurile declarate sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
în mod greșit critica recurentele încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 129 pct. 5 C.proc.civ.
Potrivit aceluiași art. 129 pct. 6 C.proc.civ. judecătorii în toate cazurile hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații. Or, așa cum recunosc și pârâtele recurente, reclamanta a contestat doar decizia nr. 4/20.09.2010 și numai aceasta decizie trebuia analizata de instanța de fond sub aspectul legalității.
De altfel temeiul de drept pe care si-au întemeiat pârâtele acest motiv de recurs – art. 304 pct. 10 C.proc.civ. nu mai este in vigoare fiind abrogat prin Legea nr. 219/2005 .
De asemenea nu poate fi reținuta nici critica interpretării greșite a Ordinul Ministrului Educației 5108/09.09.2009 care nu a dispus preluarea tuturor angajaților de la AFMC „C” și in orice condiții.
Contrar criticilor recurentelor și Curtea reține că art. 4 din acest ordin menționează că „personalul didactic, didactic auxiliar și personalul nedidactic din unitatea de învățământ autorizata, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învățământ preuniversitar particular acreditata Ș.P.S. „C”.
Așadar textul din ordinul MEC nu prevede nicio condiție, așa cum susțin recurentele, astfel că în mod corect a fost interpretat de către prima instanța.
Așadar măsura dispusă prin decizia nr. 4 în mod corect a fost constatată nulă.
Tribunalul însă a greșit când a dispus reintegrarea și plata drepturilor salariale până la reintegrare efectivă, neținând cont de situația de fapt intervenită până la momentul pronunțării. Astfel la dosarul cauzei a fost depusă decizia nr. 8/17.12.2010 prin care AFMC „C” a dispus ca începând cu 20.12.2010 încetarea raporturilor de munca ale reclamantei.
Așadar atâta vreme cât s-a dispus încetarea contractului individual de muncă la data de 20.12.2010 și măsura nu a fost contestată de către reclamanta instanța de fond nu putea trece peste aceasta situație de fapt și nu putea dispune reintegrarea cât și plata drepturilor salariale decât până la emiterea acestei decizii de concediere.
Pentru aceste considerente s-a impus astfel admiterea recursului și modificarea sentinței în parte în sensul arătat.
Ca efect a încetării raporturilor de muncă la data de 20.12.2010 nu mai pot fi obligate pârâtele nici la preluarea raporturilor de muncă în baza Ordinul Ministrului Educației nr. 5108/09.09.2009, așa cum a dispus prima instanță, dispoziție care se impune a fi înlăturată.
Nemaifiind invocate alte motive de recurs și cum nici instanța din verificarea din oficiu nu a constatat vreun motiv de ordine publică s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
(Judecător Anica Ioan)
