DECIZIA CIVILĂ NR. 1109/2008-
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant -, domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE- DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD, cu sediul în C N,-/A, județul C și SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE- DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SUCURSALA O, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 127/LM din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul reclamant – -personal și asistat de reprezentanta acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 29/31.03.2008, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și reprezentanta intimaților pârâți SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE- DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD C și SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE- DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SUCURSALA O-, în baza delegațiilor emise de intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 06.06.2008 și respectiv 20.06.2008 întâmpinare din partea intimaților pârâți, după care:
Se comunică cu reprezentanta recurentului reclamant întâmpinările comunicate la dosar, aceasta învederând că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acestora, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza pe fond admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, în sensul obligării intimatelor să respecte prevederile din contractul colectiv de muncă și cele din regulamentul intern, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 127/LM din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-au respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune, lipsei calității procesuale active și neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâte.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtele SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE – DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA și SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE – DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA – SUCURSALA
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a respins-o, întrucât raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv asigurarea gratuit a 2 litri de apă minerală pe zi, instanța de fond apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 283 alin 1 li. d din Codul muncii, reclamantul solicitând doar aplicarea și respectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă nu și aplicarea retroactivă.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța le-a respins, având în vedere că, potrivit art. 236 din Codul muncii contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în forma scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați reprezentați prin sindicate, ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, iar clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului.
În art. 282 din Codul muncii sunt desemnate persoanele fizice și juridice ce pot fi părți în conflictele de muncă, respectiv salariații precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul Codului Muncii, a altor legi sau al contractelor colective de muncă, angajatorii persoane fizice și juridice, agenți de muncă temporari, utilizatorii precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurata în condițiile Codului Muncii.
Potrivit art. 21 din Constituția României, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut din probele administrate, respectiv contractul individual de muncă, fișa postului, adresa nr-/17.07.2007, actul adițional la contractul colectiv de muncă, regulamentul de ordine interioară, că reclamantul prestează activitate la parate în funcția de maistru principal II, în centru unde este asigurată apa potabilă și pentru spălat, fapt necontestat de reclamant.
Potrivit atribuțiilor din fișa postului, reclamantul are obligația de a coordona și controla activitatea formației, de a răspunde de corectitudinea utilizării materialelor încorporate în lucrări, sarcini de serviciu pe care trebuie sa le îndeplinească zilnic, însă acestea nu constituie decât parte din sarcinile de serviciu ale acestuia.
De altfel, s-a mai reținut că, prevederile din Regulamentul intern- art- 1.9.- fac referire la locurile de muncă, iar locurile de muncă sunt definite în literatura de specialitate ca fiind acele spatii fizice restrânse în care se exercită atribuțiile de serviciu de către salariat.
de aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență că instanța de fond nu a observat că locul său de muncă, adică locul unde își desfășoară activitatea este a Municipiului O-SDFEE, adică activitatea sa se desfășoară pe raza de activitate a Centrului de Exploatare Municipală O, care se întinde de fapt pe tot județul, iar în contractul individual de muncă la lit. I alin. 2 se menționează că beneficiază de concediu suplimentar de 3 zile de care de fapt beneficiază doar persoanele care lucrează în condiții deosebite, iar faptul că în fișa postului este menționat compartimentul la care lucrează ca fiind Centrul este irelevant deoarece acolo lucrează toată echipa, reclamantul având în plus un vestiar, o măsuță pentru întocmirea actelor necesare desfășurării activității Formației.
Consideră că în mod greșit a definit instanța de fond locul de muncă deși acesta este definit în HG 1091/2008 la art. 4, iar atribuțiile sale de serviciu de coordonare, îndrumare,control și supraveghere pot fi executate doar la fața locului, din probele administrate rezultând că locul său de muncă este pe teren unde nu este asigurată apa potabilă așa încât se impune admiterea acțiunii.
În drept invocă prevederile art. 81, 82 din Legea nr. 168/1999, art. 299 și următoarele Cod procedură civilă și HG nr. 1091/2008.
Prin întâmpinare, intimata s-a opus admiterii recursului declarat de reclamant.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică bazată pe aprecierea justă a probelor administrate.
În mod corect a reținut instanța de fond că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului pentru obligarea pârâtei la asigurarea a doi litri de apă minerală zilnic, conform contractului colectiv de muncă și Regulamentului de ordine interioară, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1.9. al. 1 Cap. 1 ale Regulamentului intern al societății angajatoare.
Astfel, art. 1.9. alin. 1 din acest regulament stabilește că angajatorul va lua măsuri pentru asigurarea în mod obligatoriu a apei potabile și pentru spălat la toate locurile de muncă. Acolo unde nu poate fi asigurată apa potabilă, angajatorul va asigura gratuit cel puțin 2 litri de apă minerală pe zi pentru salariații care își desfășoară activitatea permanent sau temporar la acel loc de muncă.
Ori reclamantul își desfășoară activitatea la pârâtă în funcția de maistru principal II în Centrul unde din probele administrate rezultă că are asigurată apa potabilă și pentru spălat.
Faptul că activitatea sa se desfășoară pe raza de activitate a Centrului de Exploatare a Municipiului O nu are nici o relevanță, deoarece locul său de muncă este Centrul, deci, incinta unității angajatoare.
Legea nr. 309/2006 și HG nr. 1091/2006 invocate și de recurent definesc locul de muncă, ca fiind locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile intreprinderii sau unității, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii sau unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității.
Ori, din moment ce angajatorul a definit clar în Regulamentul intern locurile de muncă unde se va acorda în compensare apa minerală, adică doar acele locuri de muncă unde nu este asigurată apa potabilă și de spălat, și reclamantul nu își desfășoară activitatea într-un astfel de spațiu, la Centrul fiind asigurată atât apa potabilă cât și cea de spălat, este evident că cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la asigurarea drepturilor stabilite prin Regulamentul intern este neîntemeiată.
Faptul că prin contractul individual de muncă i-a fost acordat concediu suplimentar de odihnă pentru condițiile deosebite de muncă nu poate constitui temei de acordare a altor beneficii prevăzute pentru alte condiții de muncă respectiv pentru salariați din locurile de muncă unde nu este asigurată apa potabilă și de spălat.
Este însă de necontestat că drepturile revendicate de reclamantul recurent pot fi negociate cu ocazia încheierii contractului individual sau colectiv de muncă.
Față de cele reținute instanța va respinge ca nefondat recursul în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, menținând în totalitate sentința atacată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant -, domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE- DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD, cu sediul în C N,-/A, județul C și SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE- DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SUCURSALA O, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 127/LM din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie -judecător -11.07.2008
– dactilografiat grefier -11.07.2008-2 ex.
