ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1181/R/2008
Ședința publică din 28 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
–
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.540 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe parata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei-recurente, domnul – președintele Organizației Sindicale – Suc. Regională de Transport Feroviar de Călători
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei-recurente, domnul – președintele Organizației Sindicale – Suc. Regională de Transport Feroviar de Călători C arată că domnul avocat din Baroul Cluj are de susținut o altă cauză și nu se poate prezenta în instanță, însă o reprezintă el pe reclamanta-recurentă.
Instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 16 mai 2008, parata -intimată a depus întâmpinare, din care un exemplar se înmânează reprezentantului reclamantei-recurente.
Reprezentantul reclamantei-recurente arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea paratei-intimate la plata sumei de 752 lei reprezentând 50% din contravaloarea unui bilet de odihnă și tratament pe anul 2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar avocat potrivit chitanței de la dosar. Invocă disp. art.9 din Legea nr.130/1996 și art.239 din Codul muncii și arată că orice angajat beneficiază de prevederile contractului de muncă.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 540 din 27 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamanta, reprezentată prin împuternicit Federația Sindicatelor Feroviare, în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători B, având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit art. 75 ( 2 ) alin. 3 din Contractul colectiv de muncă din fondul de 2 % constituit la nivelul se acordă pentru maxim 50 % din personal o dată pe an, în cuantum de 50 % din contravaloarea unui bilet de tratament sau odihnă, familist sau individual, dar nu mai mult de 800 lei, procurat printr-o agenție de turism sau unitate hotelieră.
Potrivit alin. 4 ” Modul de utilizare a fondului de 2 %, constituit la nivelul, se va stabili printr-un protocol încheiat între administrație și reprezentanții federațiilor sindicale, semnatare a contractului colectiv de muncă, care va fi supus aprobării Consiliului de Administrație al în prima ședință a acestuia “.
Această clauză din CCM nu a fost anulată.
În conformitate cu dispozițiile din CCM s-a încheiat Protocolul din 15.02.2007 ( 121-122 ) între administrație și federațiile semnatare ale CCM al pe anul 2007-2008, s-au stabilit plafoanele maxime admise în limita cărora se poate face decontarea în anul 2007 contravalorii biletelor de odihnă sau tratament pentru salariații beneficiari ai prevederilor art. 75 din CCM și repartizarea sumelor pe federații sindicale.
Prin adresa nr- a B ( 123-124 ) este detaliată procedura prin care salariații beneficiază de prevederile art. 75 alin.(2) paragraful 3 din CCM 2007-2008.
Astfel, potrivit metodologiei “cererile salariaților din subunitățile CFR Călători SA pentru acordarea decontării contravalorii biletelor de tratament sau de odihnă, se vor adresa organizațiilor sindicale constituite la nivelul acestor subunități, afiliate la una din federațiile sindicale reprezentative, semnatare a CCM 2007-2008. se va proceda și în cazul salariaților din aparatul central al regionalei de călători și de la recepțiile tehnice, membri de sindicat ai uneia din aceste organizații sindicale sau nemembri de sindicat “.
Documentele care trebuie prezentate de către solicitant pentru decontare sunt: cererea adresată conducerii avizată de organizația sindicală, factura fiscală emisă de agenția de turism, unitate a hotelieră, unitate a agroturistică sau o altă persoană juridică care are ca obiect de activitate turismul și copie a cererii de concediu de odihnă aprobată de conducătorul subunității, din care să rezulte că perioada biletului de tratament sau de odihnă coincide cu perioada acordării concediului de odihnă.
Faptul că reclamanta a depus o cerere privind efectuarea concediului de odihnă ( 4 ) nu este suficientă pentru a i se aproba decontarea a 50% din contravaloarea biletului de tratament sau de odihnă.
Reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat avizul de la o federație sindicală semnatară a contractului colectiv de muncă, care să aibă fonduri alocate și că acest aviz i s-a respins pe motiv că nu ar fi membră a sindicatului respectiv.
În lipsa depunerii tuturor actelor prevăzute în metodologia de acordare a acestor sume pârâta nu a putut deconta 50 % din contravaloarea biletului de tratament sau de odihnă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, reclamanta, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivele de recurs arată că sentința este nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile art.1 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, art.5 alin.2 și 3, art.239 din Codul muncii, art.9 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Arată că pentru a beneficia de 50% din contravaloarea biletului de odihnă și tratament și-a îndeplinit toate obligațiile legale, în sensul că s-a adresat cu o cerere SNCIF- Regionala CFR C, care a fost avizată de Federația Sindicatelor Feroviare C, din care face parte.
Precizează că decontarea a 50% din contravaloarea biletelor de tratament se face din fondul de salarii a societății și nu din cotizația organizațiilor sindicale și ca atare nu se justifică repartizarea acestor bani de către anumite organizații sindicale.
Menționează că ultimul paragraf de la alin.2 ale art.75 din CCM a fost introdus numai începând cu anul 2006, introducerea acestui paragraf obligă membrii din Federația Sindicatelor Feroviare de a adera la una din cele 4 federații semnatare a CCM care se autoconsideră îndreptățite să avizeze decontarea a 50% din costul biletelor de odihnă.
Introducerea acestui paragraf este contrar dispozițiilor art.1 alin.2 din Contractul de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, care prevede – angajatorul recunoaște libera exercitare a dreptului sindical, conform convențiilor internaționale pe care România le-a ratificat, Constituției României și legislației naționale, precum și libertatea de opinie a fiecărui salariat.
Menționează, de asemenea că fiecare angajat este obligat să achite un procent 1 % din câștigul brut unei organizații sindicale, chiar dacă persoana nu face parte din nici o organizație sindicală.
Pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B – Regionala Sucursala de Transport Feroviar de Călători C, prin întâmpinarea de la 9-10, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Cluj.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs se reține că susținerile recurentei în sensul că sentința este nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile art.1 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, art.5 alin.2 și 3, art.239 din Codul muncii, art.9 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă și că pentru a beneficia de 50% din contravaloarea biletului de odihnă și tratament și-a îndeplinit toate obligațiile legale nu sunt întemeiate.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, recurenta a adresat cererea pentru acordarea decontării de 50% din contravaloarea biletului de odihnă angajatorului, deși aceasta trebuia adresată unei organizații sindicale constituită la nivelul subunității și care să fie afiliată la una din federațiile sindicale reprezentative semnatare ale CCM 2007-2008, potrivit art. 75 alin. 2 paragraf 3 din CCM 2007-2008 care face trimitere la un protocol ce se va semna iar acest protocol prevede (fila 110 dosar fond) că cererea se va adresa organizațiilor sindicale. Este firesc să fie impusă această condiție atâta timp cât nu se poate impune nici o obligație unui sindicat care nu a semnat acest CCM pentru o obligație ce rezultă din acesta.
Recurenta arată că decontarea a 50% din contravaloarea biletelor de tratament se face din fondul de salarii a societății și nu din cotizația organizațiilor sindicale și ca atare nu se justifică repartizarea acestor bani de către anumite organizații sindicale.
Curtea reține că este lipsit de relevanță din ce sume se face decontarea atâta timp cât această procedură a fost stabilită printr-un act valabil în prezent ce nu a fost atacat de către reclamantă.
Curtea reține că nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat deoarece dispozițiile art. 75 alin. (2) din Contractul de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 (invocate de recurentă) nu obligă nicio persoană să adere la o organizație sindicală atâta timp cât dispozițiile sunt în sensul unei obligații de a formula o cerere pentru decontarea concediului iar nu a unei cereri pentru aderare. Cererea trebuie formulată de toate persoanele indiferent de care sindicat aparțin astfel că nu sunt discriminatorii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, art. 299 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 540 din 27.03.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – –
RED.
DACT.2EX./23.06.2008
JUD.FOND.,
