ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1184
Ședința publică din data de 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
– – –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatorul, domiciliat în Târgoviște, str. -. -, nr.8, județul D și intimatul MUNICIPIUL T, cu sediul în Târgoviște,–3, județul D, împotriva sentinței civile nr. 308 din data de 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data din data de 25 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea amânat pronunțarea data de 1 iunie 2009, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 6083/120/28.11.2008, reclamantul a chemat în judecată primarul Municipiului Târgoviște, ca reprezentant al unității administrative, respectiv al Municipiului Târgoviște, pentru ca în contradictoriu cu acesta să se dispună anularea dispoziției primarului nr. 21517 din 30.10.2008, privind încetarea contractului individual de muncă; reintegrarea în funcția de director deținută și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat până la momentul reintegrării, în condițiile art. 78 din Codul muncii.
În motivarea acțiunii s- aratat că prin HCL nr. 406 din 28.10.2008, s-a aprobat desființarea, începând cu 01.12.2008, a Direcției Sport Turism Tineret și Agrement, dată de la care s-a impus concedierea tuturor angajaților, inclusiv reclamantului, încadrat ca director al acestei direcții.
Temeiul juridic al desfacerii contractului de muncă îl constituie dispozițiile art. 55 și 65 din Codul muncii. S-a susținut că aplicarea acestor dispoziții nu se justifică în cazul reclamantului, întrucât desființarea locului de muncă nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă.
Reclamantul arătat că a dobândit calitatea de director al acestui compartiment de activitate subordonat Consiliului Local după susținerea unui concurs și după parcurgerea unei perioade de probă de 90 de zile. Numirea ca director s-a făcut inițial prin HCL nr. 432 din 21.12.2004 și ulterior a fost numit definitiv prin HCL nr. 112 din 24.03.2005.
mai arătat că avut deosebite fiind apreciat ” la excepțional” într-un timp foarte scurt, a susținut mai multe concursuri ajungând de la inspector de specialitate gradul III la inspector de specialitate gradul I
La data de 16.07.2008 Consiliul Local a probat prin HCL 273/2008 înființarea Clubului Sportiv Municipal Târgoviște ( ) subordonat Consiliului Local cu scopul de a susține activitatea sportivă de performanță la nivel de municipiu.
Pentru acest club au avut loc angajări de personal cu tendința evidentă de a înlocui. Ca dovadă este însuși faptul că sediul acestui compartiment a fost stabilit prin chiar -ul său, în sediul direcției coordonată de reclamant,-
Începând cu luna august 2008, odată cu înființarea Direcției de Cultură prin HCL nr. 313/2008, s-a propus desființarea și înființarea unui compartiment de turism și agrement cu 3 posturi, dar în luna octombrie și acest compartiment a fost desființat.
Prin HCL nr. 406 din 28.10.2008 s-a desființat în mod oficial, ca urmare a înființării Târgoviște și cum cele două instituții au obiective și mijloace ce sunt congruente, nu pot coexista. În realitate, activitatea este mult mai vastă, înglobând și activitatea.
În urma desființării, au fost concediați 8 angajați și au fost angajați 17 pentru, deși are un câmp de activitate restrâns în raport cu.
În aceste condiții, desființarea locului de muncă al reclamantului nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă.
Reclamantul a precizat că a formulat contestație și pe calea contenciosului administrativ împotriva Hotărârii Consiliului Local nr. 406/2008.
La termenul din 15.12.2008 Primăria Târgoviște, reprezentată prin jurist – primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, susțind că încetarea contractului de muncă al reclamantului a fost o consecință a desființării în baza HCL nr. 406/28.10.2008, astfel că această măsură este efectivă și are o cauză reală și serioasă, în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Din motivarea acțiunii reclamantului rezultă că acesta contestă în primul rând desființarea și înființarea, aspecte care nu au legătură cu obiectul acțiunii formulate; motivele invocate de reclamant pot forma obiectul unei acțiuni în administrativ care vizează anularea HCL de desființare a.
Reclamantul a formulat de asemenea o cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada concediului medical, respectiv 01.12.2008-01.01.2009, precum și obligarea primarului la suspendarea contractului de muncă în vederea creșterii copilului în vârstă de până la 2 ani începând cu 01 ianuarie 2009, întrucât are un copil minor în vârstă de un an și 6 luni.
Reclamantul a mai precizat că deși a formulat o astfel de cerere, la entitatea administrativ teritorială pârâtă, i-a fost respinsă ca tardiv formulată, întrucât la 01.12.2008 a încetat contractul de muncă.
solicitat de asemenea, obligarea pârâtei la plata celorlalte drepturi salariale la care reclamantul este îndreptățit în conformitate cu dispozițiile din Codul muncii și din CCM și pe care nu le-a mai primit ca urmare a desfacerii contractului de muncă, respectiv al 13-lea salariu, prima de C, etc.
Prin completarea la întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii completatoare, întrucât desfacerea contractului de muncă al reclamantului s-a făcut pe temeiul art. 60 alin. 2 din Codul muncii, care vizează situația desființării angajatorului, situație în care se afla și reclamantul, ca urmare a desființării serviciului public de interes local în cadrul căruia era angajat.
S- arătat că, calitatea de angajator al reclamantului a avut-o, iar desființarea acestei direcții a fost apreciată de către prefectul județului D ca legală, în urma exercitării controlului legalității actelor administrative în baza Legii nr. 340/2004, republicată, privind prefectul și instituția prefectului. În aceste condiții reclamantul nu poate contesta cauza reală și serioasă a acestei măsuri care a atras desființarea tuturor locurilor de muncă din cadrul acestui compartiment.
Dispozițiile art. 60 alin.2 din Codul muncii se referă tocmai la procedurile de organizare și sau a falimentului, care au drept consecință desființarea, dispariția angajatorului, și pe cale de consecință a locurilor de muncă. Cererea completatoare formulată de reclamant are un caracter subsidiar și va putea fi soluționată numai în funcție de modul în care va fi soluționată acțiunea principală.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 308 din data de 9 februarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul – în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgoviște, reprezentat prin primar, a anulat dispoziția Primarului nr. 21517 din 30.10.2008 privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, obligând pârâta să-l reintegreze pe reclamant în funcția de director deținută și să-i plătească toate drepturile salariale la care era îndreptățit pentru perioada ulterioară emiterii dispoziției anulate și până la reintegrarea în funcție, reactualizată cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință a obligat pe Primarul Municipiului Târgoviște să procedeze ulterior la suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, ca efect al cererii de concediu pentru creșterea copilului și admis cererea privind plata drepturilor salariale pentru perioada de concediu și obligând pârâta la plata acestor drepturi pentru perioada 01.12.2008 – 01.01.2009.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin HCL nr. 406 din 28.10.2008 s-a aprobat desființarea începând cu 01.12.2008, a Direcției de Sport Turism Tineret și Agrement, care funcționa în cadrul Primăriei Târgoviște. Pe cale de consecință au fost concediați toți angajații, inclusiv reclamantul, care a ocupat funcția de director după susținerea unui concurs cu perioadă de probă, cu perfecționare profesională, ajungând la gradul I a – inspector de specialitate.
Concomitent cu demersurile făcute pentru desființarea acestui compartiment de activitate, a fost înființat un nou compartiment, respectiv Clubul Sportiv Municipal Târgoviște, instituție publică subordonată ca și, Consiliului Local, potrivit HCL nr. 273/16.07.2008. Se poate lesne observa că activitatea sportivă care formează obiectul de activitate al acestui club sportiv reprezintă unul din domeniile de activitate, respectiv sportul, ale Direcției de Sport Turism Tineret și Agrement. De asemenea, se impune subliniat faptul că funcționa cu un număr de 8 angajați în timp ce clubul cu un domeniu de activitate restrâns în comparație cu funcționa cu un număr de 17 salariați, așa cum subliniază reclamantul prin acțiunea formulată, aspect necontestat de pârâtă.
Așadar, activitatea mult mai vastă a fost susținută cu un număr de personal mult mai mic, în raport cu entitatea nou înființată.
Contractul de muncă al reclamantului a fost încheiat între Consiliul Local Târgoviște, care în condițiile Legii nr. 215/2001 reprezintă entitatea administrativ – teritorială – municipiul Târgoviște, și nici consiliul și nici municipiul nu au fost desființate. În mod eronat se susține în întâmpinarea formulată de pârâtă la dosar că părți în contractul de muncă al reclamantului sunt pe de o parte și de cealaltă parte reclamantul, în condițiile în care nu are personalitate juridică, iar în baza Legii nr. 215/2001 nu poate reprezenta nici entitatea administrativ – teritorială. Deci este evident că parte în contractul de muncă este Consiliul Local, ca reprezentant al Municipiului Târgoviște, prin și nu pur și simplu.
În aceste condiții temeiul juridic invocat de pârâtă – art. 65 alin. 2 din Codul muncii: ” desființarea angajatorului ca urmare a uneia din procedurile prevăzute de lege, situație în care se află și reclamantul, are drept consecință desființarea postului pe care acesta l-a ocupat”, este fals. Consiliul Local – angajatorul, nu s-a desființat și în aceste condiții nici locul de muncă al reclamantului nu a fost desființat ci numai modificat, directorul a fost înlocuit probabil cu directorul, situație care nu este prevăzută de lege și pe cale de consecință nu se justifică, mai ales că reclamantul este calificat din punct de vedere profesional, a susținut un concurs pentru acest domeniu de activitate și nu i se poate imputa nici măcar lipsa de pregătire pentru postul pe care-l ocupă.
Pe baza acestor considerente, măsura desființării unei direcții și înființarea în locul acesteia al unui club, nu poate fi asimilată desființării locului de muncă la care se referă art. 65 alin. 2 din Codul muncii, ci are mai degrabă o nuanță politică, reprezentanții noii puteri politice impunând alte structuri adaptate mai repede la aspirații personale decât la necesități administrative.
Față de aceste aspecte, instanța de fond admis acțiunea formulată și a dispus anularea dispoziției Primarului nr. 21517 din 30.10.2008 și reintegrarea reclamantului în funcția de director pe care a deținut- Pe cale de consecință, s-a apreciat că reclamantul este îndreptățit la toate suplimentările salariale pe care le-ar fi primit anterior reintegrării în funcție, astfel că instanța a admis și cererea completatoare formulată de reclamant.
Având în vedere că reclamantul a formulat o cerere de suspendare a contractului individual de muncă pentru creșterea copilului, ulterior reintegrării, contractul de muncă, instanța de fond a apreciat că se impune a fi suspendat în condițiile art. 1 din Legea nr. 257/2008.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamantul criticând soluția pentru nelegalitate pe aspectul ca greșit instanța de fond a apreciat ca se impune anularea dispoziției emisa de pârât prin care au încetat raporturile sale de muncă, când în realitate aceasta este lovită de nulitate absoluta, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin 1 lit. a din Codul muncii și anume când se afla în incapacitate temporară de muncă.
Curtea analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenta având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursul este întemeiat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 60 alin 1 lit. din Codul muncii care prevede că, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
În cauză cum din verificarea actelor dosarului, respectiv dispoziția de încetare a raporturilor de muncă, cu referire la data când începe să producă efecte și certificatele medicale, rezulta ca la data de 01.12.2008,data cand au incetat raporturile de ale recurentului, rezultă că acesta se află în incapacitate de muncă situație de natură a duce la nulitatea absolută a dispoziției de desfacere a contractului de muncă.
Față de considerentele de mai sus, Curtea în raport cu dispozițiile art. 312 alin 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va constata nulitatea absolută a dispoziției de desfacere a contractului de muncă al reclamantului – menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatorul, domiciliat în Târgoviște, str. -. -, nr.8, județul D împotriva sentinței civile nr. 308 din data de 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Modifică în parte sentința în sensul că admite contestația și constată nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul pârâtului MUNICIPIUL T, cu sediul în Târgoviște,–3, județul D, împotriva sentinței civile nr. 308 din data de 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
– – – – – –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
UA
Tehnored. UA/MD
3 ex/16.06.2009
dosar fond – al Tribunalului Dâmbovița
