ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 132/
Ședința publică din 18 februarie 2010
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, cu sediul în T, str. -.1,.3,.4, județul H, împotriva sentinței civile nr.2220 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta pârâtei-recurente SC SRL, av., lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
De asemenea, se constată că reclamantul intimat a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa lui.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că toate drepturile salariale solicitate de reclamant i-au fost achitat, iar prin admiterea acțiunii de către instanța de fond, acestuia i s-au stabilit niște drepturi bănești necuvenite.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita în dosar nr- reclamantul, a chemat în judecată pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 4809 lei reprezentând drepturi salariale neachitate calculate pentru perioada 01.05.2006 – 31.12.2008, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume. Ulterior, prin precizări, reclamantul a făcut referire la alte sume, iar în ședința de judecată din 4.11.2009, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4800 lei.
Prin sentința civilă nr. 2220 din 4 noiembrie 2009, Tribunalul Harghitaa admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească acestuia salariul net calculat din salariul brut neachitat de 83 de lei pentru perioada 01.05.2006- 01.01.2007, din salariul brut lunar de 165 lei pentru perioada 01.01.2007 – 01.07.2008 și din salariul brut lunar de 203 lei, pentru perioada 01.07.2008 – 03.03.2009. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferente sumelor reprezentând salariile nete restante, neachitate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit contractului individual de muncă, reclamantul a fost angajat la unitatea pârâtă, în calitate de subinginer electrician, cu timp parțial de lucru de 2 ore pe zi.
Prin decizia nr. 273 din 12.03.2009, reclamantul a fost concediat disciplinar, ca urmare a absențelor nemotivate acumulate.
Drepturile salariale solicitate de reclamant, au fost considerate doar în parte întemeiate.
Dat fiind că unitatea pârâtă nu a depus la dosar documente din care să rezulte că a achitat drepturile salariale solicitate, statele de plată depuse de pârâtă nefiind semnate de nici un angajat.
Astfel, pentru perioada 01.05.2006-01.01.2007, reclamantul a avut un salariu brut de 83 de lei lunar, consemnat și în contractul individual de muncă, iar începând cu luna ianuarie 2007 un salariul de 165 lei lunar, așa cum rezultă din statele de plată depuse de către pârâtă. Chiar dacă nu sunt semnate de către angajați, aceste documente provin de la unitatea pârâtă, au fost depuse la ITM H și atestă drepturi suplimentare în favoarea reclamantului, față de perioada anterioară.
De asemenea, începând cu luna iulie 2008, salariul reclamantului a fost stabilit la 203 lei, printr-un act adițional la contractul individual de muncă.
Având în vedere că după data de 03.03.2009, reclamantul nu a mai desfășurat nici un fel de activitate la unitatea pârâtă, această dată a constituit punctul până la care instanța a acordat drepturile salariale.
Instanța a făcut aplicarea și a prevederilor art. 161 pct. 4 din Codul muncii și art. 1088 din Codul civil.
Împotriva acestei sentințe, a declarat, în termen legal, recurs pârâta SRL, solicitând modificarea în tot, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pârâta a arătat că statele de plată au fost depuse și înregistrate lunar la ITM iar în acestea erau calculate toate drepturile și obligațiile de plată către bugetul de stat.
Nu s-au semnat state de plată de către angajați, dat fiind că erau un colectiv unit iar angajații primeau săptămânal sumele de bani ce li se cuveneau în funcție de lucrările efectuate.
Instanța de fond nu a ținut seamă de martorii și actele prin care s-a dovedit că reclamantul nu a mai lucrat începând cu luna octombrie 2008 și că s-a făcut dovada plății obligațiilor salariale către reclamant cu aceleași mijloace de probă.
S-a mai arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut dat fiind că reclamantul a solicitat doar sumele cuvenite pentru perioada 2006 – 2008, pentru timpul de lucru de 2 ore pe zi, ori prin hotărârea atacată instanța a obligat-o să plătească salariul întreg pe perioada ianuarie – martie 2009.
Examinând sentința atacată în raport de motivele invocate și din oficiu în temeiul prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin contractul de muncă încheiat între părți, reclamantul, începând cu data de 01.12.2005 a devenit angajatul pârâtei recurente, în funcția de subinginer electrician, cu un program de lucru de 2 ore pe zi și un salariu de 83 lei.
Prin acte adiționale ulterioare, părțile au modificat cuantumul salariului.
Prin decizia de concediere nr. 273/12.03.2009, în temeiul prevederilor art. 61 lit. a din Codul muncii, raporturile de muncă dintre părți au încetat.
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată drepturile salariale neachitate, precizând, în fața instanței de fond, la termenul de judecată din 4 noiembrie 2009 că perioada pentru care solicită aceste drepturi este mai 2006 – decembrie 2008 ( fila 139 dosar fond ).
În mod corect, instanța de fond a reținut că pârâta nu a făcut dovada respectării obligației sale de plată a drepturilor salariale către reclamant, conform prevederilor art. 163 din Codul muncii, respectiv cu statele de plată semnate de reclamant sau cu alte documente, Textul de lege nu lasă loc interpretării, dovada putându-se face deci, numai cu înscrisuri.
Faptul că martorii au declarat că au văzut că reclamantul a primit bani în contul salariului, nu face dovada, în condițiile textului de lege, că obligațiile de plată au fost îndeplinite, În lipsa unui document care să ateste cuantumul și a semnăturii reclamantului pe acest document se consideră că reclamantul este îndreptățit la solicitările formulate.
În ceea ce privește însă perioada pentru care aceste drepturi salariale, față de precizarea făcută de reclamant în ședința publică din 4 noiembrie 2009, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, în sensul că deși reclamantul a solicitat drepturile salariale până în decembrie 2008, instanța de fond a obligat pârâta la plata acestora până în 03.03.2009.
În aceste condiții, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă,Curtea va modifica hotărârea atacată, în sensul mai sus arătat, obligând pârâta recurentă la plata către reclamant a drepturilor salariale până la 31.12.2008.
Vom menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, cu sediul în T, str. -.1,.3,.4, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2220/4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului salariul net calculat din salariul brut lunar neachitat de 83 lei, pentru perioada 01.05.2006 – 01.01.2007, din salariul brut lunar de 165 lei, pentru perioada 01.01.2007 – 01.07.2008 și din salariul brut lunar de 203 lei, pentru perioada 01.07.2008 – 31.12.2008.
Menține celelalte dispoziții din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2010.
Red.
Tehnored.
4 exp./22.03.2010
Jud.fond.;
Asist. jud.;
