ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1721/R/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Marta
– –
GREFIER:
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.962 din 29.05.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâtul având ca obiect conflict de muncă.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de reprezentanta reclamantei-intimate au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 17 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie. De asemenea, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 19 sept.2008, reprezentanta reclamantei-intimate a depus două împuterniciri avocațiale care fac dovada calității sale de reprezentantă L pe parcursul procedurii aferente dosarului nr-, desfășurate în fața Tribunalului Cluj și a Curții de Apel Cluj.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.962 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă exceptia necompetentei materiale invocată din oficiu de instanță și s-a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei SC SRL împotriva pârâtului având ca obiect pretenții și s-a trimis dosarul Judecătoriei Cluj -N pentru competentă soluționare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin actiunea din 30.11.2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul creat prin avarierea autoturismului său cu plata de dobânzi legale aferente. Reclamantul si-a motivat actiunea arătând că pârâtul, angajat al reclamantei ca agent de vânzări a pierdut controlul volanului apartinând unității si a avut un eveniment rutier soldat cu avarierea autoturismului.
Așa cum a fost formulată acțiunea, instanta a constatat că aceasta are ca obiect repararea unui prejudiciu material în temeiul răspunderii civile delictuale prev.de art. 998-999 Cod Civil. Prin urmare, competența de a soluționa în primă instanță cauza revine Judecătoriei Cluj -N, în temeiul art. 1 din Cod Procedură Civilă.
Ca urmare, s-a declinat dosarul spre soluționare Judecătoriei Cluj -N, potrivit art 158.pr.civ.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta L solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare către Tribunalul Cluj – Secția mixtă de administrativ, de conflicte de muncă și de asigurări sociale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâtul – – este angajatul reclamantei și are calitatea de agent de vânzări. Atribuțiile sale implică deplasări astfel încât, pentru a le putea îndeplini, i s-a pus la dispoziție un autoturism aflat în proprietatea reclamantei.
La data de 15.09.2007, în jurul orei 03. în timp ce era la volanul autoturismului de serviciu, pârâtul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a pierdut controlul volanului, a lovit un stâlp de sprijin a firelor electrice și s-a răsturnat în râul. Incidentul a determinat avarierea gravă a autoturismului.
Asiguratorul autoturismului avariat, societatea -, a respins cererea recurentei de a-i achita despăgubiri întrucât conform condițiilor de asigurare, nu se acordă despăgubiri pentru avarii dacă în momentul producerii acestora conducătorul auto se află sub influența alcoolului.
Avarierea de către pârât a autoturismului proprietatea recurentei și refuzul societății de de a-i achita despăgubirile aferente, creează societatii un prejudiciu material a cărui acoperire revine, potrivit art. 270 alin. 1 din Codul muncii, fostului angajat, intimatul, in temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale.
Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ, de conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale și, prin sentința recurată a admis această excepție și și-a declinat competența in favoarea Judecătoriei Cluj –
La 3 iunie 2008, data redactării prezentului recurs, hotărârea Tribunalului nu era încă motivată. La termenul de judecată din 29 mai 2008, când a invocat din oficiu excepția, Tribunalul s-a referit însă la faptul că accidentul s-a produs în afara programului de serviciu al pârâtului, astfel încât prezentul litigiu nu s-ar raporta la prevederile art. 270 alin. 1 din Codul muncii, întrucât acest articol se referă la răspunderea patrimonială a angajaților pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și in legătură cu lor. În consecință, nefiind vorba de un accident în legătură cu munca pârâtului, competența materială ar reveni Judecătoriei Cluj –
În legătură cu aceste susțineri recurenta a subliniat următoarele:
În momentul producerii accidentului, pârâtul era la volanul unui autoturism aflat in proprietatea recurentei, pe care aceasta i-l încredințase pentru a-și îndeplini îndatoririle de serviciu. În consecință, chiar dacă accidentul nu s-a produs in timpul orelor de serviciu, el s-a produs cu siguranța în cadrul raportului de muncă dintre recurenta și pârât. Existența raportului de muncă nu se limitează la intervalele in care un angajat desfășoară in mod efectiv activități de serviciu. Codul muncii insistă în mod repetat asupra acestui aspect: de pildă, potrivit art. 52 alin. 1, “contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul întreruperii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă”.
Prin urmare, este incontestabil faptul că accidentul s-a produs în cadrul raportului de muncă dintre recurent și pârât. Implicit, si un accident produs în cadrul raportului de muncă este și unul in legătură cu munca pârâtului, în sensul art. 270 alin. 1 din Codul muncii. Ca atare, pretențiile formulate prin cererea de chemare in judecată generează un conflict de muncă, iar competența materială a soluționării acestuia revine Tribunalului, în speță Tribunalului Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
În concluzie, pe considerentul celor arătate, se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Cluj, Secția mixta de contencios administrativ, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 270 alin. 1, art. 283 alin. 1 lit. c) și art 284 din Codul muncii, art. 2 pct. lit. c) din Cod proc. civ. art. 304 pct. 3 si 9 Cod proc. civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la data producerii accidentului care a avut ca urmare avarierea autoturismului pe care recurenta în calitate de angajatoare l- încredințat intimatului în considerarea raporturilor de muncă încheiate între cele două părți, intimatul era angajatul societății în baza contractului individual de muncă încheiat la data de 15.08.2007.
Accidentul s-a produs la data de 15.09.2007, iar intimatul și-a dat demisia începând cu data de 1.10.2007.
Reiese că la data producerii accidentului intimatul era angajatul recurentei, iar autoturismul avariat a fost încredințat intimatului în considerarea calității sale de angajat.
Cu toate acestea, natura prezentului litigiu nu poate fi calificat ca fiind unul de jurisdicție a muncii.
Conform art.281, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Conform art.270 alin.1, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
După cum reiese din informarea făcută de către intimat, vizând aspecte referitoare la accidentul produs în data de 15.09.2007 la momentul producerii accidentului se afla în afara orelor de program, iar deplasarea o făcea în interes personal.
Coroborând această declarație cu cele două dispoziții legale anterior evocate, reiese că intimatul în data de 15.09.2007 a fost autorul unui accident produs cu autovehiculul care i-a fost încredințat de către angajator, în calitatea sa de angajat, însă accidentul a avut loc în afara orelor de serviciu, într-un moment în care intimatul nu își îndeplinea nici o atribuție în cadrul raportului de muncă încheiat cu recurenta.
Simplul fapt al producerii unui eveniment cauzator de prejudiciu cu un autovehicul încredințat unui angajat în considerarea acestei calități, nu poate atrage incidența jurisdicției muncii, care este o jurisdicție specială aplicabilă numai domeniului prev. de art. 281., iar în materia răspunderii patrimoniale, celui prev. de art.270 alin.1.
Răspunderea intimatului pentru avarierea autovehiculului încredințat lui de către recurentă în considerarea calității sale de angajat, însă în afara orelor de program, fără nici o legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv fără legătură cu derularea contractului său de muncă, poate fi angajată în aceste circumstanțe pe temeiul răspunderii civile delictuale așa cum corect a reținut prima instanță.
În această situație, nefiind incidente normele speciale de dreptul muncii, competența soluționării în primă instanță a litigiului având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cauzate ca urmare a accidentului produs la data de 15.09.2008 revine instanței de drept comun care în speță este Judecătoria, în temeiul art.1 pct.1 Cod proc.civ.
Văzând și disp. art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta în contra sentinței civile nr.962 din 29.05.2008 a Tribunalului Cluj, pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Marta
– – — – – –
GREFIER
Red./GC.
2 ex./9.10.2008.2008
Jud.fond.
