ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.33
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: –
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în Târgoviște, dul -,.159,.18, județul D, cu domiciliul ales în Târgoviște, dul -, -.6,.C,.1,.2, județul D, împotriva sentinței civile nr.1184 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți SA – Sucursala D, cu sediul în Târgoviște, dul – I, -.2, județul D și SA B, cu sediul în B, Calea, nr.6 – 6, tronson B-C,.3-8, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant G, personal, pentru intimata-pârâtă SA B, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.443.115/16.01.2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-pârât SA B s-a depus întâmpinare.
Curtea înmânează recurentului-reclamant G un exemplar al întâmpinării intimatei SA
Avocat pentru intimata-pârâtă SA B invocă excepția nulității recursului potrivit art.306 alin.1 coroborat cu art.303 Cod procedură civilă și art.582 Cod procedură civilă. Termenul de recurs în cazul ordonanței președințiale este de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților, recursul a fost declarat în termen, dar motivele de recurs au fost depuse peste termenul legal.
Recurentul-reclamant G solicită respingerea excepției ca neîntemeiate. Este adevărat că termenul de recurs este de 5 zile, termen pe care l-a și respectat, dar motivarea recursului nu putea fi făcută decât după motivarea sentinței pentru a putea lua cunoștință de considerentele pentru care cererea sa a fost respinsă. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea unește excepția cu fondul și față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Având cuvântul în fond recurentul-reclamant G solicită să se înlăture apărările din întâmpinare întrucât aceasta nu are semnătura conducătorului unității.
Pe fond sentința este nelegală, fiind lipsită de temei și dată cu încălcarea legii.
Prima instanță a interpretat greșit acțiunile pe care le-a formulat pentru care se susține că sunt identice. În prezentul litigiu, acțiunea s-a formulat în contradictoriu cu Sucursala D pentru reîncadrarea sa. Apreciază că nu este vorba de autoritate de lucru judecat, întrucât prin sentința nr.818/12.09.2007 a fost respinsă cererea sa deoarece nu erau îndeplinite cerințele art.581 Cod procedură civilă și, neexistând tripla identitate de obiect, părți, cauză, nu există autoritate de lucru judecat.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul de a obliga SA – Sucursala D la reîncadrarea în funcția deținută anterior, măsură ce urmează să fie dispusă până la soluționarea cererii de silită de către Tribunalul Dâmbovița. Depune la dosar concluzii scrise și un extras al cărții sale de muncă.
Avocat pentru intimata-pârâtă SA B precizează că în baza mandatului pe care i s-a dat de către intimată, cu care a încheiat un contract de reprezentare juridică și potrivit Legii nr.51/1995 – legea avocaților, poate semna actele făcute în numele acesteia. Dacă instanța apreciază necesar va depune originalul contractului de asistență juridică. În principal solicită admiterea excepției în sensul nulității recursului care nu a fost motivat în termen de 5 zile.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică, instanța de fond, analizând îndeplinirea condițiile impuse de art.1201 din Codul civil, față de probatoriul administrat în cauză, în mod corect a reținut îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind autoritatea de lucru judecat.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată întrucât nu are posibilitatea de a le proba.
Recurentul-reclamant G precizează că nu a fost niciodată angajat la SA B, toate actele fiind semnate de -Sucursala
Avocat pentru intimata-pârâtă SA B, învederează că până la data de 31.12.2004 sucursalele aveau atribuții privind angajarea, iar după această dată atribuțiile de resurse umane au revenit în sarcina Sucursalei
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Inițial, la data de 12 iulie 2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtele SC SA Sucursala D și respectiv SC SA B, pentru a fi obligate pe cale de ordonanță președințială să fie obligate la executarea sentinței civile nr.1216/2005 a Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată sub nr- la Judecătoria Târgoviște.
Această instanță prin sentința civilă nr.2880 pronunțată la 15 august 2007 constatat din oficiu că nu are competența materială de a soluționa cererea reclamantului si a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmbovița, fiind înregistrată sub nr.4716/121/24 august 2007.
În cererea sa formulată după procedura ordonanței președințiale, reclamantul Gas usținut că prin sentința civilă nr. 1216/2005 a Tribunalului Dâmbovițas -a dispus anularea unui act adițional (nr.508/291/30.03.2005)la contractul de muncă încheiat intre el și pârâta SC SA B și înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e muncă sub nr.14307/4/22.09.2003; că urmare anulării acestuia” se revine la situația juridică anterioară”, așa cum este înscrisă în carnetul său de muncă la poziția 62, însă pârâta de mai sus refuză executarea hotărârii judecătorești în sensul încadrării sale în funcția de avută, astfel că se impune obligarea pârâtelor ca de urgență să execute sentința civilă nr. 1216/2005, cu plata unei amenzi civile de 500 lei/zi de întârziere și daune de 1000/zi întârziere.
Reclamantul și-a precizat cererea la data de 14 noiembrie 2007 în sensul că obiectul acesteia îl constituie obligarea pârâtelor la executarea sentinței civile nr. 1216/2005 de îndată și până la soluționarea de către tribunal a cererii depuse cu o zi înainte-respectiv la 13 noiembrie 2007-de pe care a depus o copie (fila 19-21).
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus înscrisuri, iar in drept a invocat dispozițiile art.581 alin.3 cod pr.civ.
Pârâta SC SA Bad epus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat dată de sentința civilă nr.818/12.09.2007 a aceluiași tribunal-definitivă și irevocabilă-prin care s-a soluționat cererea de reîncadrare a reclamantului în funcția avută iar sub aspectul solicitării de a se înscrie în carnetul de muncă al reclamantului a modificărilor dispuse prin respectiva sentință, s-a cerut respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri, deoarece modificările au fost efectuate-la poziția 63 din carnetul de muncă al lui G( filele 48-50).
Instanța de fond, procedând în conformitate cu art.137 alin.1 cod pr.civ. a examinat cu prioritate excepția de fond invocată, comparând sub aspectul triplei identități cererea de ordonanță președințială de față cu cea care a format obiectul sentinței civile nr. 818/12.09.2007 a aceluiași tribunal.
S-a reținut că potrivit art.1201 cod civil, există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată, făcută între aceleași părți, are același obiect și este întemeiată pe aceeași cauză, dispoziția legală nefăcând distincție între cererile prin care se soluționează litigiul în fond și cele pentru luarea unor măsuri vremelnice.
Cererile de ordonanță președințială nu pot să se finalizeze întotdeauna cu pronunțarea unei hotărâri care să împiedice instanța de a proceda la o nouă judecată, cu excepția cazului când starea de fapt este identică și neschimbată și care atrage puterea lucrului judecat.
A reținut prima instanță că atât situația de fapt cât și cea de drept invocate prin cea de a doua cerere de ordonanță președințială sunt identice cu cele din sentința civilă nr.818/2007, la fel ca și obiectul cauzei și identitatea părților, fiind astfel îndeplinite cumulativ cerințele art.166 cod pr.civ.
Cu această motivare, prin sentința civilă nr.1184 pronunțată la 23 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins cererea reclamantului, pe care l-a obligat și la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC SA
Împotriva acestei sentințe, în termen legal de 5 zile, a exercitat recurs reclamantul G (fila 4).
În motivele de recurs, depuse la data de 17 decembrie 2007(filele 5-16) recurentul a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.3041cod pr.civ.
S-a susținut că instanța a interpretat si aplicat greșit prevederile art.1201 cod civil, soluționând eronat excepția puterii de lucru judecat, deoarece:
– obiectul celei de a doua cereri-așa cum a fost modificat – nu este identic cu al celei dintâi; în cererea ce face obiectul acestei cauze, recurentul a precizat că se judecă numai cu pârâta SC SA Sucursala D;
– pretențiile sale sunt diferite; în prima cerere, obiectul acțiunii se referea la luarea a 3 măsuri cu caracter definitiv, în vreme ce în acțiunea de față, a solicitat luarea unei singuri măsuri cu caracter vremelnic;
– nici în ce privește cauza, nu exisă identitate, pentru că prima acțiune s-a întemeiat pe dispozițiile sentinței civile nr.1216/2005, iar cea de a doua-și pe dispozițiile sentinței civile nr.735/2004-ambele ale Tribunalului Dâmbovița.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și în fond admiterea cererii sale de ordonanță președințială așa cum a fost formulată și precizată.
Intimata SC SA B, prin avocat a depus întâmpinare (filele 20-23) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că în mod legal și temeinic, în pofida a ceea ce recurentul a susținut, prima instanța a dat o corectă dezlegare excepției autorității de lucru judecat ale cărei cerințe legale sunt îndeplinite sub toate cele trei aspecte ale identității de: părți, obiect și cauză.
Astfel, intimata-pârâtă a susținut că ambele cereri au același obiect-solicitarea anulării înscrierilor considerate nelegale în carnetul de muncă, reîncadrarea în funcția de consilier juridic în cadrul Sucursalei Daa ngajatorului SC SA, cu plata unor amenzi civile și daune; aceeași cauză-reclamantul alegând calea ordonanței președințiale, conform art.581 alin.3 cod pr.civ.; identitatea părților-reclamantul, pârâta SC SA și Sucursala Daa cestei unități bancare.
În aceste condiții intimata a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat.
În ședința publică a dezbaterilor de astăzi, în prezența ambelor părți, intimata a invocat excepția nulității recursului care nu a fost motivat în termenul legal, așa cum prevede art.306 alin.1, art.303 rap.la art.582 cod pr.civ.
Recurentul a susținut că a declarat calea de atac în termen legal de 5 zile, iar motivarea acesteia a făcut-o după ce a luat efectiv cunoștință de considerentele sentinței, înlăuntrul perioadei de 5 zile de la comunicare. În plus, recurentul a depus și concluzii scrise reiterând criticile aduse sentinței prin recursul exercitat (filele 26-27).
Curtea, având a soluționa mai întâi excepția nulității recursului,așa cum obligă dispozițiile art.137 alin.1 cod pr.civ.constată că aceasta nu se justifică și drept urmare nu poate fi primită, deoarece termenul de motivare a recursului în materia ordonanței președințiale este de 5 zile, pentru că și termenul de declarare a căii de atac este de 5 zile. El va curge însă întotdeauna de la comunicarea hotărârii.
Din dovada de comunicare a hotărârii aflată la fila 56 dosar fond rezultă fără putință de tăgadă că reclamantului i-a fost comunicată sentința la data de 13 decembrie 2007, iar acesta a depus motivele de recurs la 17 decembrie 2007-cu respectarea termenului legal.
Referitor la fondul cauzei, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul exercitat de reclamant nu este fondat, pentru considerentele care succed:
Sub un prim aspect, este de necontestat că prin sentința civilă nr. 1184 pronunțată la 23 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins cererea reclamantului, pe care l-a obligat și la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC SA B, iar motivele recursului vizează exclusiv soluționarea dată pe cale de excepție, în cauză.
Sub un alt aspect, așa cum instanța a procedat, pentru a stabili existența și efectele puterii lucrului judecat, este decisivă analizarea cerințelor imperative impuse de art.1201 cod civil, care dacă sunt cumulativ îndeplinite, determină imposibilitatea judecării unei a doua acțiuni-similare cu prima.
Autoritatea de lucru judecat s-a reținut a fi dată față de sentința civilă nr.818 din 12 septembrie 2007 aceluiași Tribunal D și care se află depusă în copie la filele 36-42 din dosarul de fond.
Astfel cum în mod legal si temeinic a motivat instanța fondului, în raport de această hotărâre judecătorească, există în cauză putere de lucru judecat, chiar dacă recurentul-reclamant a contestat-o prin recursul de față.
Pentru a exista identitate de obiect nu este nevoie ca acesta să fie formulat în aceiași termeni în ambele acțiuni, fiind suficient ca din cuprinsul celor două acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același-situație care se constată în mod clar și evident din lecturarea celor două cereri de chemare în judecată (filele 34-35 dosar fond și filele 3-6 dosar nr-).
Chiar dacă cea de a doua acțiune promovată de reclamantul a fost precizată la termenul de judecată din 16 noiembrie 2007 (fila 19 dosar fond) în sensul că înțelege să se judece numai cu Sucursala D a SC SA B – solicitarea nu este de natură să facă inoperantă identitatea de părți, câtă vreme această sucursală bancară figurează în ambele acțiuni în calitate procesuală de pârâtă în raportul juridic dedus judecății de reclamant.
Cauza juridică, înțeleasă ca fundament al acțiunii, este dată de dispozițiile art.581 cod pr.civ. invocate de reclamant, care în calitate de titular al cererilor de chemare în judecată, a indicat acest temei juridic și a cerut examinarea acțiunilor sale pe calea procedurală specifică a ordonanței președințiale.
Nu prezintă nicio relevanță și nici nu face inoperantă excepția, împrejurarea că cea dintâi acțiune a fost respinsă, câtă vreme ea a fost analizată de instanță în fondul său pe de o parte, iar pe de alta-situația de fapt expusă de reclamant este neschimbată și identică și în cea de a doua acțiune.
Drept urmare, la controlul exercitat de C conform art.3041cod pr.civ.se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că în temeiul art.312 cod pr.civ.se va respinge recursul exercitat de reclamant ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă SA
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în Târgoviște, dul -,.159,.18, județul D, cu domiciliul ales în Târgoviște, dul -, -.6,.C,.1,.2, județul D, împotriva sentinței civile nr.1184 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți SA – Sucursala D, cu sediul în Târgoviște, dul – I, -.2, județul D și SA B, cu sediul în B, Calea, nr.6 – 6, tronson B-C,.3-8, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
– – – – – – –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red.2 ex./04.02.2008
/
dos.fond nr- Tribunalul Dâmbovița
jud.fond
G
