ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 343
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
– –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în M,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1348 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații pârâți: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,–14,sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, Casa de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14 martie 2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Casa Județeană de Pensii D, obligarea acestora să calculeze veniturile brute ale unui procuror-șef secție judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în perioada 2004-iunie 2007, funcție de sporul de 30%, respectiv 40%- pentru a fi avute în vedere la reactualizarea veniturilor sale din pensie.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut că a fost pensionată la data de 30 iulie 1998 din funcția de procuror-șef secție judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița iar ulterior, prin art.11 din OUG nr.177/2002 modificat prin Legea nr.347/2003 s-a stabilit un spor de 30%-majorat apoi la 40%-pentru magistrații care participă la soluționarea cauzelor de corupție,
ceea ce a instituit o față de ceilalți magistrați, astfel că se impune ca la baza de calcul a veniturilor reale din să fie avute în vedere aceste sporuri-stabilite prin sentința civilă nr.296/2006 a Tribunalului Dâmbovița -definitivă prin decizia nr.432/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, precum și obligarea pârâților la plata diferenței de în raport de respectiva bază de calcul pentru perioadele 10.dec.2002-25.04.2004 și 22.04.2004-la zi.
A mai arătat reclamanta că prin neacordarea acestor sporuri tuturor magistraților s-a creat o discriminare constatată prin hotărârea nr.185/2005 a Consiliului Național pt.Combaterea Discriminării, invocând drept temei legal al acțiunii art.21 alin.1 din 137/2000, art.6 alin.2 din codul muncii precum și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus înscrisuri (filele 6-17).
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibile deoarece dispozițiile legale invocate de reclamantă se aplică numai pentru viitor, iar nu pentru trecut, astfel că la data ieșirii sale la pensie acestea nu erau aplicabile, că reclamanta nu a făcut parte dintre procurorii care au obținut hotărâri judecătorești favorabile, iar 177/2002 privește expres procurorii care participă la ședințele de judecată în care sunt soluționate cauze de corupție (filele 25-29).
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat de asemenea întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii reclamantei deoarece procedura actualizării pensiei acesteia implică transmiterea în prealabil de către unitatea angajatoare a unei adeverințe conținând venitul actualizat, care însă nu s-a îndeplinit așa încât cererea trebuie respinsă față de această pârâtă care doar execută actualizarea pensiei de serviciu (filele 48-51).
Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, încuviințată de instanță(fila 59) acestea fiind depuse la filele 62-63 din dosarul de fond.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.1348 pronunțată la 12 decembrie 2007, respins ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii și a respins în fond acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În privința excepției, s-a constatat că dispozițiile 1275/2005 care reglementează procedura de actualizare a pensiei de serviciu nu prevede vreun termen în raport de care trebuie sesizată instanța de către magistratul pensionar pentru recunoașterea drepturilor sale.
Referitor la fondul cauzei,prima instanță a stabilit că potrivit art.83(6) din Legea nr.303/2004, de prevederile alineatelor 1,3 și 4 ale aceluiași articol pot beneficia și judecătorii și procurorii pensionați anterior intrării în vigoare a legii care beneficiază de pensie în sistemul public de pensii și îndeplinesc cerințele legale pentru acordarea pensiei de serviciu; că în acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau un procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime si nivel al instanței sau parchetului la care a funcționat înaintea pensionării și de sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție.
A mai reținut tribunalul că reclamanta a beneficiat întocmai de baza de calcul stabilită conform dispozițiilor legale, la data eliberării sale din funcție inclusiv
sporurile aferente, drept pentru care a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.
În termen legal, împotriva sentinței a exercitat recurs reclamanta care a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală (fila 4).
Recurenta-reclamantă a criticat sentința invocând greșita aplicare a legii în sensul că în mod eronat au fost interpretate dispozițiile art.84 alin.2 și 3 din Legea nr.303/2004 din care rezultă că pensia de serviciu se actualizează anual, în raport de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de magistrații în activitate, indiferent de data când s-a stabilit dreptul la pensie.
S-a invocat cazul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civ. solicitându-se admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în fond, admiterea acțiunii.
Toți pârâții au fost legal citați, însă nu au formulat întâmpinări și nici nu s-au înfățișat la judecarea recursului de fată.
Curtea, verificând sentința în raport de criticile formulate prin recurs, de actele si lucrările dosarului si de dispozițiile legale incidente în cauză dar si sub toate aspectele, așa cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică pentru considerentele care succed:
Reclamanta a fost pensionată la data de 1 august 1998, pentru depusă și limită de vârstă, prin decizia nr.- emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii D, în baza Legii nr.3/1977, beneficiind de pensie din sistemul public de pensii (fila 17 dosar fond).
Cuantumul pensiei a fost rectificat în anul 2001, conform nr.83/2000(fila 15 dosar fond) iar după apariția Legii nr.303/2004, s-a emis o nouă decizie, având același număr (fila 14) prin care pensia reclamantei a fost recalculată în temeiul art.82 alin.1,3,4 și 6 din legea sus-arătată în forma actuală, ca pensie de serviciu.
Potrivit acestor texte legale, corect interpretate si aplicate de instanța de fond, de pensia de serviciu pot beneficia și judecătorii și procurorii pensionați anterior intrării în vigoare a legii, care beneficiază de pensie în sistemul public de pensii și care îndeplinesc condițiile Legii nr.303/2004 pentru acordarea pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcții, vechime și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat înaintea eliberării din funcție, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție.
În această situație s-a găsit și reclamanta, astfel că pensia sa-considerată pensie de serviciu-a fost recalculată pe temeiul legii speciale, luându-se în considerare ca bază de calcul indemnizația brută lunară a unui magistrat în activitate în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului la care a funcționat aceasta anterior eliberării sale din funcție, dar și sporurile avute la respectiva dată.
Reclamanta nu poate invoca dreptul de a i se recalcula pensia de serviciu prin raportare la o bază de calcul incluzând sporul de 30%, majorat la 40%-prevăzut pentru prima dată de legiuitor în favoarea unor anume magistrați și apoi extins în favoarea tuturor-prin efectul constatării discriminării săvârșite la edictarea lui – prin
.177/2002, fiindcă la acel moment reclamanta nu se afla în activitate, fiind deja pensionară de 4 ani.
În schimb, reclamanta a beneficiat și va beneficia și în continuare de dreptul consacrat de art.85 alin.2-în forma actuală- din Legea nr.303/2004, de a i se actualiza pensia de serviciu ori de câte ori va avea loc o creștere a veniturilor magistraților în activitate.
În mod legal și temeinic, pensia sa de serviciu a fost stabilită prin luarea în calcul a acelor criterii prevăzute expres și fără echivoc în reglementarea legală, respectiv: indemnizația brută lunară a unui magistrat (procuror) în activitate în condiții identice de: funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, cu menținerea sporurilor de care persoana în cauză a beneficiat la momentul pensionării, iar nu a celor adăugate ulterior magistraților aflați în activitate.
Drept consecință, critica recurentei privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză de către prima instanță nu se justifică câtă vreme modul de calcul al pensiei sale de serviciu și reactualizarea acesteia corespund atât dispozițiilor Legii nr.303/2004 cât și procedurii instituite de 1275/2005.
Pentru considerentele care preced, calea de atac a recursului exercitată de recurenta – reclamantă va fi respinsă ca nefondată, conform art.312 cod pr.civ, menținându-se ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1348 pronunțată la 12 decembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în M,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1348 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații pârâți: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,–14,sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, Casa de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
– – – – – – –
Grefier,
Red.și tehnored./2ex./26.03.2008
Dosar fond- — Tribunalul Dâmbovița
Judecători fond-;
Operator de date cu caracter personal/ Număr notificare 3120
