Conflict de muncă. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Constanta


Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 376/CM

Ședința publică din data de 23 iunie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Răzvan Anghel

JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman

– –

– –

Grefier – – –

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL “” T, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2772 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, – 4,. A,. 2,. 16, județul T, având ca obiect conflict de muncă – desfacere contract de muncă.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reclamantă, personal, lipsind recurentul pârât.

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul pârât a depus la dosar înscrisurile solicitate și că intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.

Întrebată fiind, partea prezentă susține că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța, luând act de susținerile acesteia, în sensul că nu are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Intimata reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală. Arată că postul ocupat de ea nu a fost în mod efectiv desființat, că Regulamentul de Organizare și Funcționare este semnat doar de director și nu și de forul tutelar, că bugetul pentru anul 2009 – pag. 17 – este mai mare decât în anul 2008 – fila 34, situația economică a societății fiind foarte bună.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.

CURTEA

Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, a formulat contestație împotriva deciziei nr.1395/9.07.2008 emisă de Clubul Sportiv Municipal “” T, solicitând: anularea acesteia, reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii și plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate prin aplicarea ratei inflației pentru toată perioada cuprinsă între data concedierii și cea a reintegrării efective pe post.

În motivare, contestatoarea a arătat că, decizia nr.1395 din data de 09.07.2008 încalcă dispozițiile art.74, alin.(1) lit.a și d din Codul Muncii în sensul că nu cuprinde elemente obligatorii cum sunt motivele concrete care determină concedierea și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în interiorul căruia avea dreptul să își exprime opțiunea pentru ocuparea unuia dintre acestea.

A mai precizat că Decizia nr.1395 din data de 09.07.2008 a fost dată cu încălcarea prevederilor Regulamentului de organizare și Funcționare al Clubului Sportiv Municipal “” T aprobat prin Ordinul 528/17.10.2001 emis de Ministrul T și Sportului. Conform art.16 alin (3) din Regulament “Directorul Clubului Sportiv Municipal “” T este ordonator terțiar de credite” și nu poate, în nici un caz să modifice statul de funcții al clubului. Statul de funcții, potrivit art.10 din “se aprobă anual, de către Ministerul T și Sportului”, iar art.9 din același Regulament dispune: “Structura organizatorică a Clubului Sportiv Municipal “” T este prevăzută în Anexa 2 ce face parte integrantă din prezentul regulament”.

În drept, și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art.76, 77, 78 și art.283, alin.(1), lit.a din Codul Muncii, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei: Decizia nr.1395 din data de 09.07.2008; Ordinul 528/17.10.2001 emis de Ministrul T și Sportului; extras din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Clubului Sportiv Municipal “” T; Ordinul 176/26.04.2007 și Ordinul 99/11.03.2008.

Contestatoarea a mai depus la dosarul cauzei: adresa nr.1675/2008; hot.nr.759/2003;raportul înregistrat sub nr.38/2008 și concluzii scrise.

În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei: adresa nr.550/2008; procesul-verbal nr.076/2007; nota de constatare nr.43/2007, adresele nr.184/2008 și nr.219/2008; cererea înregistrată sub nr.1264/2008; situația veniturilor și cheltuielilor la hotel Casa Albastră pentru lunile ianuarie – mai 2008; procesul-verbal nr.1309/2008; tabel cu personalul convocat la Adunarea Generală din data de 25.06.2008; adresa nr.1502/2008; extras din regulament; practică judiciară; contractul individual de muncă al contestatoarei; fișa postului salariatului; adresa nr.1912/2008; adresa nr.42/2008 și raportul nr.38/2008.

Prin sentința civilă nr. 2772/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis contestația, s-a anulat decizia nr.1395 din 9.07.2008, s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii și obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării efective pe post.

Pentru ase pronunța această soluție s-au reținut următoarele motive:

Prin emiterea deciziei nr.1395/9.07.2008, intimata a concediat-o pe contestatoare potrivit art.65 din muncii, începând cu data de 1.08.2008 din funcția de funcționar II – recepționer.

La emiterea acestei decizii, intimata a avut în vedere procesul-verbal nr.1309 din data de 25.06.2008 al Adunării generale a salariaților, privind desființarea locurilor de muncă datorită dificultăților economice și tehnice, precum și reorganizarea activității.

Potrivit art.2 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Clubului Sportiv Muncipal T, înregistrat la. sub nr.911/15.10.2001, “Clubul Sportiv Municipal T își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare și cu prezentul regulament”, iar potrivit art.10 din același regulament “Statul de funcții al Clubului Sportiv Municipal T se aprobă anual de către Ministerul T și Sportului”.

Art.12 pct.3 din HG nr.759/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Sport “structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statele de funcții și regulamentele de organizare și funcționare ale unităților din subordinea Agenției se aprobă prin ordin al președintelui acesteia.

În anexa nr.2 a HG nr.759/2003, pct.A II. figurează Clubul Sportiv Municipal “” T, ca unitate în subordinea Agenției Naționale pentru Sport.

Pentru a se justifica măsura concedierii trebuie să se dovedească că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală impusă de nevoile societății.

Desființarea postului este efectivă atunci când nu se mai găsește în organigrama acesteia ori statul de funcții.

Unitatea intimată nu a depus la dosarul cauzei statul de funcții modificat la data concedierii și aprobat de către Agenția Națională pentru Sport, motiv pentru care reducerea de post invocată nu este reală.

Mai mult de atât, intimata nu a făcut dovada dificultăților economice așa după cum se cere în cazul restructurării activității.

Față de aceste considerente, instanța urmează a anula decizia nr.1395 din 9.07.2008 emisă de Clubul Sportiv Municipal “” ca netemeinică și nelegală.

Având în vedere că decizia nr. 1395/9.07.2008 este netemeinică și nelegală, văzând și disp.art.78 al.1 și 2 din muncii, instanța urmează a dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii și totodată, instanța va obliga intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării efective pe post.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul. În motivare a arătat următoarele: activitatea hotelului “Casa Albastră” este adiacentă (anexa) activității de sport de performanță, iar toate cheltuielile de personal și întreaga activitate sunt suportate din venituri proprii, neputând fi suportate de la bugetul de stat; în condițiile în care activitatea hotelieră a încetat a fost disponibilizat și personalul și

“trecut în șomaj”; în raportul de constatare-cercetare încheiat de Agenția Națională pentru Sport s-a consemnat că această concediere apare ca obiectivă și motivată măsura luată de director de trecere în conservare a unității iar personalul nu putea fi redistribuit datorită specificului activității sportive, clubul neavând nici un post vacant; din situația financiar – contabilă depusă rezultă că s-au realizat venituri de doar 57%, nemaifiind posibil a se plăti salariile; Tad ispus indisponibilizarea contului clubului, acesta intrând practic în blocaj financiar; unității hoteliere i s-a retras certificatul de clasificare și autorizația de funcționare de către unitățile competente; Primăria Tai nterzis vidanjarea reziduurilor în bazinul de acumulare; adunarea generală a salariaților, la 25.06.2008 a hotărât încetarea activității hoteliere la Casa Albastră și “trecerea celor 9 persoane încadrate în șomaj”; această măsură a directorului unității a fost confirmată de directorul care a comunicat faptul că “în contextul situației economice,în condițiile în care hotelul Casa Albastră a fost închis, se impunea concedierea personalului de către angajatorul prin decizia directorului unității”; au fost respectate dispozițiile art. 65 din Codul Muncii; hotelul a intrat în conservare și Clubul sportiv nu are o astfel de funcție în “schema de funcțiuni”.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În acest sens a arătat că recurentul nu aduce critici principalului motiv reținut de instanța de fond, respectiv faptul că desființarea postului nu este efectivă. S-au reiterat de asemenea motivele expuse în cererea introductivă.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri referitor la situația economică a clubului sportiv și statele de funcțiuni.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se reține că în materia conflictelor de muncă, regulile probațiunii diferă de regulile cu caracter general cuprinse în Codul civil și în Codul d e procedură civilă, ceea ce are efect și asupra limitelor în care se manifestă rolul activ al instanței, astfel cum este el reglementat de art. 129 alin. 4 Cod.pr.civ.

Astfel, dacă în regulă generală celui ce face o afirmație în fața instanței îi incumbă sarcina probei în conformitate cu art. 1169 din Codul civil, în materia conflictelor de muncă regula este că proba incumbă angajatorului.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 168/1999 prevede că în cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligația ca, până la prima zi de înfățișare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.

În conformitate cu art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

Ca urmare, dacă angajatorul nu prezintă toate probele în apărare până la prima zi de înfățișare, instanța nu are obligația de a-i solicita propunerea și producerea unor probe, putând soluționa cauza chiar în lipsa acestor probe.

De aceea, recurenta pârâtă avea obligația să probeze îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 65 din Codul Muncii având în vedere că în decizia nr.

1395/09.07.2008 s-a invocat drept temei al concedierii acest text din Codul Muncii.

Potrivit art. 65 al.(1) din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Din formularea acestui text rezultă cu evidență că desființarea locului de muncă este cauza concedierii astfel încât, în mod logic, desființarea locului de muncă este un eveniment distinct care are loc în principiu la aceeași dată cu concedierea dar anterior acesteia.

Așadar, din punct de vedere al succesiunii în timp a evenimentelor, mai întâi are loc desființarea locului de muncă și apoi aceasta determină concedierea.

Pe de altă parte, din alte texte ale Codului muncii, rezultă că între data hotărârii de desființare a unui loc de muncă și desființarea acestuia trebuie să existe un interval de timp.

Astfel, de vreme ce art.73 din Codul Muncii prevede dreptul la un preaviz, iar un salariat nu poate păstra această calitate dacă s-a desființat locul său de muncă, este evident că decizia desființării locului de muncă este luată cu cel puțin 15 zile înainte de desființarea propriu-zisă și concedierea consecutivă a angajatului din acest motiv.

Așadar, instanța sesizată cu o contestație împotriva deciziei de concediere trebuie să verifice mai întâi dacă a existat o desființare a postului ocupat de contestator iar apoi să verifice dacă ea este efectivă și dacă are o cauză reală și serioasă.

Dacă se constată că nu a existat o desființare a postului ocupat de contestator nu mai are relevanță analiza celorlalte aspecte.

În cauză, se constată că prin decizia contestată s-a hotărât astfel: “începând cu data de 01.08.2008 se concediază d-na cu contract de muncă nr. 945 din 12.06.2003 având funcția de funcționar II – recepționer și un salariu de 620 lei în cadrul unității, conform art. 65 din Codul Muncii ” a fost stabilit a începe din 11.07.2008.

În motivarea deciziei se reține numai procesul – verbal nr. 1309/25.06.2008 al Adunării Generale a salariaților “privind desființarea locurilor de muncă urmare motivelor de dificultăți economice și tehnice, precum și reorganizării activității în baza prevederilor art.65 din Codul Muncii “.

Așadar, recurenta pârâtă nu a invocat alte motive ale concedierii și ca urmare nu poate invoca motive suplimentare în susținerea deciziei de concediere astfel cum stabilește art. 77 din Codul Muncii.

Mai întâi, se constată că nu există o hotărâre a organelor de conducere ale societății de desființare a unor posturi și de modificare a organigramei societății, din cuprinsul deciziei contestate rezultând că măsura concedierii s-a dispus direct, fără a se fi desființat posturile ocupate de persoanele concediate.

Astfel, în procesul – verbal la care se face referire, nu există o hotărâre explicită de desființare a unor posturi ci se consemnează discuții, în cadrul cărora contabilul șef și directorul clubului afirmă că există dificultăți economice și singura soluție este disponibilizarea unor persoane și reducerea

numărului de posturi. Nu rezultă ca o astfel de propunere să fi fost supusă la vot și aprobată de participanți.

Pe de altă parte, în Regulamentul de funcționare al clubului, la Capitolul IV se stabilesc organele de conducere ale acestuia, în art. 15 fiind indicat numai directorul clubului iar în art. 18 este indicată funcția de șef, în timp ce în art. 16 se face referire la “consiliul clubului” ca organ consultativ.

Nu există așadar nici o prevedere care să atribuie unei așa zise adunări generale a salariaților calitatea de organ de conducere al clubului și nici care să îi stabilească atribuții în ceea ce privește reorganizarea activității prin desființarea unor posturi.

Din contră,în art. 10 din Regulament se stabilește în mod expres că staul de funcții al clubului se aprobă anual de către Ministerul T și Sportului.

Apoi, prin art. 12 (3) din HG nr. 759/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Sport, s-a stabilit în mod expres că “structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statele de funcții și regulamentele de organizare și funcționare ale unităților din subordinea Agenției se aprobă prin ordin al președintelui acesteia”.

Între unitățile din subordinea agenției Naționale pentru Sport figurează în Anexa 2 lit. A, cap. II pct. 38 și Clubul Sportiv Municipal “”

Această Hotărâre de Guvern era în vigoare la data emiterii deciziei contestate precum și la data la care a produs efecte, fiind abrogată abia la data intrării în vigoare a HG nr. 1721/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului T și Sportului (publicată în Of. nr. 26/13.01.2009), potrivit art. 27.

Dar, chiar și după intrarea în vigoare a HG nr. 1721/2008 în art. 14 (2) s-a stabilit în mod similar că “structura organizatorică, statele de funcții, numărul de posturi și normele de organizare și funcționare ale unităților din subordinea Ministerului T și Sportului se aprobă prin ordin al ministrului tineretului și sportului”.

Așadar, în nici un caz așa-zisa adunare generală a salariaților ținută la 25.06.2008 nu avea competența de a aproba un nou stat de funcțiuni, o nouă organigramă, prin desființarea unor posturi.

De altfel, așa cum s-a arătat, cu acea ocazie nici nu s-a luat o astfel de hotărâre, din discuțiile consemnate rezultând mai degrabă că a fost vorba doar de o informare cu privire la o astfel de opțiune, făcută de conducerea clubului.

Constatând că nu a existat o desființare a postului ocupat de reclamantă și nici o reorganizare a activității, la care se face referire în mod generic și fără date concrete în decizia de concediere, măsuri care să fi fost dispuse în condițiile normelor juridice aplicabile, nu mai are relevanță dacă o astfel de măsură ar fi justificată din punct de vedere al situației economice a clubului sau al existenței unor autorizații necesare funcționării, nemaifiind cazul a fi analizate aceste aspecte.

Pârâtul nu a făcut dovada și de altfel nici nu a invocat faptul că organele competente ar fi desființat postul ocupat de reclamantă și ar fi modificat statele de funcții anterior concedierii.

Punctul de vedere expus de Agenția Națională pentru Sport cu adresa nr. 1912/03.11.2008, la solicitarea Tribunalului Tulcea, depusă pentru termenul din 19.11.2008 în dosarul nr-, nu are valoarea juridică a unui act prin care se aprobă un nou stat de funcțiuni, eventual prin desființarea unor locuri de muncă și, oricum, este ulterior datei la care s-a produs concedierea. Acesta nu se poate impune nici ca o interpretare cu forță obligatorie a prevederilor HG nr. 759/2003. De altfel, această adresă arată corect că măsura concedierii se poate dispune de către director, dar această măsură poate fi luată în condițiile art.65 din Codul Muncii numai după desființarea postului de către Agenția Națională pentru Sport. Anterior, Agenția Națională pentru Sport a depus și adresa nr. 1675/07.10.2008, pentru termenul din 15.10.2008 în același dosar, în care reafirmă competența sa exclusivă de a dispune cu privire la modificarea statului de funcții.

De altfel, invocând Raportul de control al Agenției Naționale pentru Sport nr. 38/26.09.2008, recurentul omite paragrafele finale în care se arată că “nu reies demersurile oficiale ale clubului cu privire la aprobarea ce trebuia luată de la Agenția Națională pentru Sport privind restrângerea activității și/sau închiderea obiectivului”. Într-un alt paragraf se reține că directorul nu a făcut cunoscută conducerii Agenției “decizia de restrângere a activității prin concedierea personalului hotelier, situație care a dus la încălcarea prevederilor art. 12 alin.(3) din HG nr. 759/2003”. Pentru aceste motive în raport s-a propus sancționarea disciplinară a directorului clubului sportiv.

Motivele invocate privind încetarea activității unității hoteliere sunt nefondate câtă vreme nu s-a dispus în nici un mod desființarea acestei unități a clubului sportiv și deci nici a locurilor de muncă afectate în statul de funcțiuni acestei unități.

De altfel, motivele referitoare la aceste aspecte, în condițiile în care recurentul face referire la “trecerea în conservare” a unității hoteliere, ceea ce presupune că nu se renunță la această subunitate, ar fi putu avea relevanță în cazul în care se dispunea suspendarea contractului individual de muncă pentru motivul prevăzut de art.52 al.1 lit. d) din Codul Muncii, ceea ce nu este cazul, astfel încât aceste motive nu au a fi analizate în prezenta cauză.

Pârâtul a depus ulterior Ordinul ministrului tineretului și sportului nr. 1134/05.06.2009 care aprobă statele de funcții pentru anul 2009 și care, fiind ulterior datei concedierii nu are relevanță în cauză.

Faptul că în statul de funții nu există funcția de funcționar II nu are relevanță, prevederile art. 78 din Codul Muncii neputând fi eludate prin voința angajatorului și desființarea ulterioară a postului, acesta având obligația de a reînființa eventual postul pentru a pune în hotărârea judecătorească, în caz contrar fiind încălcat dreptul de acces la o instanță la care face referire Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârile pronunțate în cauzele Durdan contra României și Miclici contra României).

Constatând că în cauză concedierea a fost nelegală, devin aplicabile prevederile art. 78 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL “” T, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2772 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, – 4,. A,. 2,. 16, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman

Pt.

aflată în concediu legal de odihnă

aflată în concediu legal de odihnă

potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2

potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2

Cod procedură civilă, semnează

Cod procedură civilă, semnează

Președintele instanței,

Pt. Grefier,

Grefier șef secție,

Jud. fond – Șt.,

jud. /23.07.2009

2 ex./23.07.2009